6,722 matches
-
nu ia fânul de pe prepeleci. Uncheșul Iacob ne lăuda pentru hărnicia noastră, treaba se termina mult mai repede. Zicea el: Sfântă e claca, de unul singur ai impresia că stai pe loc! Odată, nu știu cu ce l-a supărat mătușa Anița pe Mihăiță, fratele meu mai mic, că băiatul s-a pus de-a curmezișul și nu vroia să-i ajute. O ploaie mare, cu tunete, amenința dinspre pădure. Iar Mihăiță, în loc să tacă, mai și zicea în ciudă: - Ploaia, ploicică
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
mic, că băiatul s-a pus de-a curmezișul și nu vroia să-i ajute. O ploaie mare, cu tunete, amenința dinspre pădure. Iar Mihăiță, în loc să tacă, mai și zicea în ciudă: - Ploaia, ploicică să vină ploicica, să ude pologul! Mătușa Anița, chiar și uncheșul se uitau urât la prorocirile lui. Chiar se repezeau la el să-l atingă cu coada greblei. Băiatul fugea mai încolo, unde nu contenea să cheme ploaia. De ciudă, uncheșul îl ocăra: - Să dea Domnul să
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
încolo, unde nu contenea să cheme ploaia. De ciudă, uncheșul îl ocăra: - Să dea Domnul să nu se aleagă nimic de tine!... să rămâi pitic! Asta a fost odată, dar, în general, noi ajutam din toată inima pe uncheșul și mătușa. Și ei ne lăudau pentru hărnicie, ne mai dădeau câte un cinci lei.. Ceea ce ne bucura mult de tot. Toamna, când venea uncheșul cu vitele la pășunat, erau zilele cele mai frumoase. Se deschideau țarinile, oile și vitele puteau paște
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
fagul n-a căzut peste ei. Au avut zile. Multe cumpene are omul în timpul vieții lui. De aceea se roagă orice creștin când plecă de-acasă, să aibă Cel de Sus grijă de el! Trecând anii, uncheșul Iacob a îmbătrânit. Mătușa Anița s-a prăpădit la 85 de ani. Uncheșul a mai dus-o, destul de greu, singur, încă doi ani. Țin minte, chiar ultima dată, l-am văzut venind la noi, vara. A vrut să cosească, nu se lăsa nici la
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
de leagăn care puse stăpânire pe somnul lui. Trenul trecea prin gări pustii, printre munți și printre văi spre Moldova lui natală: frumoasă Țara Moldovei... Ajunsese la Botoșani pe seară când soarele încă mai strălucea pe boltă. Merse repede la mătușa lui și lăsă cele două lădoaie cu cărți și bulendre și plecă acasă, îi era așa de dor de Ipoteștii lui din copilărie că nu mai avea răbdare să-i vadă. Găsise în gară pe Moș Țupa Chirigiul cu căruța
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
înforirii și era plin de albine care încă mai strângeau nectarul lor în ultimele raze ale soarelui. Casa era încuiată, poate că maică-sa nu era acasă, și nici Henrieta cu frații lor, vara nu prea stau acasă, merg pe la mătușile lor pe la mânăstiri. Se așeză jos la umbra teiului, încă-i mai vâjia capul de-atâta mers cu trenul... Voia să treacă neapărat și pe la Iași s-o vadă și pe Veronica. Fixaseră și o întâlnire, dar ea pusese capul
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Nu mai vreau să mai adaug și eu alte greutăți la cele ce le aveți. Am scris o scrisoare unui amic să-mi caute vreo ocupație pe-acolo pe la Ieși... Sau mă voi duce pe la Botoșani să mai stau pe la mătușa! Știu starea voastră. Nu doresc să vă mai fiu și eu o povară! - Nu-i vorba de nicio povară, Mihăiță! Taică-tău voia să scoată din tine om, mai ales că te-ajuta și domnul Maiorescu... Raluca îi așternu masa
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
în soare, adică. Ferească bunul Dumnezeu să faci o insolație, că atunci o să ai de pătimit, ascultă-mă ce-ți spun! Popa avusese dreptate, și, după două zile de lucru numai, Ariel se înroșise pe umeri ca un rac, dar mătușă-sa îl tratase cu albuș de ou și până în dimineața celei de a treia zile arsura i se trăsese ca luată cu mâna. Așa că Ariel își reluase lucrul tot dezbrăcat, ca și până atunci. Tot în a treia zi de la
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
noastră, Mirinda parcă îi spun, or căpărât-o ăia a lu Dudașu, de locuiesc ei în casa lor cât o căsarmă din capu satului de către Zolt? Ariel nu pricepuse întrebarea unchiului său și rămăsese cu lingura de cositor în aer. Căci mătușa tocmai le servise o mămăligă cu lapte proaspăt fiert. Cum adică? întrebase el nedumerit. Păi așa, ca pe la noi. Or arvunit-o, cum s-ar zice. Aha, începuse să priceapă Ariel. Și cine zici că e pețitorul? Păi, Iosuvică, de
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
dulci. Bunicul meu (avea vreo 75) se întîlnește cu una din babe, care trebuie să fi fost o frumusețe în tinerețe, însă acum era o babă știrbă și singură, căci moșul îi murise. Bunicul: „Ce mai faci, fa, Tincă, fa?” Mătușa Tinca (înduioșată de interesul bunicului): „Ei, cu bătrînețile”. Bunicul: „Tot singură și nesărutată?” „Hi-hi-hi!” rîde știrb baba. Ei, sărutatul de dinainte. Inainte era altfel. Propoziția asta vine la pachet cu mîini stafidite, cu macrameuri rupîndu-se de putrezeală și cu muzică
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > NIȘTE AMINTIRI Autor: Radu Părpăuță Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului . Niște amintiri Mătușa Chibeta (Elisabeta) dixit : „Și-ntr-o bună zi, era chiar de Ovidenie, cade la pat: zace și zace... C-așa-i omul: astăzi joci, mîne zaci. Că, știi vorba: Și fierul ruginește, cît lumea nu trăiește. Și treci zi, treci
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
proaspăta mămică, alungând-o din casă cu vorbe pline de tâlc: - Pleacă în lumea largă, să nu te mai văd în ochi, că ne-ai făcut neamul de râs! Cum „lumea largă“ începea și se termina peste drum, la o mătușă, femeie înțeleaptă care lucrase o vreme și la un patron arab, maică-sa o adăposti acolo și îi spuse să fie fără grijă că, după ce mai bea o sticlă de țuică, va ști ea cum să-l convingă pe taică
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
poate fi mai rău! Și aici, în acest context, repet, de neînțeles pentru toți cei care nu l-au trăit, am admirat modul în care, în câteva fraze, autorul redă statura monumentală a unui personaj aproape incredibil. Este vorba de mătușa Bőzsi. O femeie tânără și frumoasă. Care a fost dusă în lagăr. La Auschwitz! Pentru milioane de oameni aici se încheie totul. Odată cu viața. Dar pentru mătușa Bőzsi este un început, pentru că ea reușește să scape (alt miracol?) din acest
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
fraze, autorul redă statura monumentală a unui personaj aproape incredibil. Este vorba de mătușa Bőzsi. O femeie tânără și frumoasă. Care a fost dusă în lagăr. La Auschwitz! Pentru milioane de oameni aici se încheie totul. Odată cu viața. Dar pentru mătușa Bőzsi este un început, pentru că ea reușește să scape (alt miracol?) din acest iad inventat de oameni și se reîntoarce acasă. Un eufemism desigur, pentru că nu mai are casă. Îi fusese confiscată! Însă, oricum, printre ai ei. Are 33 de
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
un bilanț complet al vieții sale erotice. Rezultatul oscilează înverșunat în jurul cifrei zero! De altfel, se aștepta la una ca asta, încă de acum treizeci de ani când nevastă-sa, o fată bătrână care-i fusese băgată pe gât de mătuși, trântise niște vorbe foarte neelegante, apoi ușa și dispăruse definitiv, plecând în Africa să facă vaccinuri unor populații din Sahara. Nu se poate spune că regretase atunci baletul și recitalul soției, mai ales că, aceasta nu știa să gătească decât
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
mai frumoase straie, ca la o veritabilă paradă. Caișii, piersicii, prunii, corcodușii, cireșii, vișinii, își făceau rând pe rând apariția în peisaj, salutând zâmbitori trecerea noastră. Ajunși în final, ne-am alăturat rudelor sosite pentru a aduce un ultim omagiu mătușii proaspăt trecute în rândul celor drepți și am participat la toate ritualurile creștinești prilejuite de acest moment. Vremea fiind însorită și știindu-mă oricum plecat într-o zi luată din concediul de odihnă, mi-am permis un scurt popas la
LOCALIZARE DE ÎNALTĂ PRECIZIE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350168_a_351497]
-
Radu era și o fire sensibilă, romantică, și nimic nu putea înlocui, în cazul său, bucuria vacanțelor la mare și la munte, scăldatul în apa de izvor, jocurile copilăriei, momentele în care rătăcea prin grădini imense cu flori superbe împreună cu mătușile sale și cu bunica sa, serile în care privea visător stelele și când citea la lumina veiozei cărțile care îi ghidau primii pași în viață. Să visezi cu ochii deschiși - aceasta părea a fi deviza sa, și căuta să le-
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
același timp. Într-o seară, într-o excursie în Austria, s-au logodit. El i-a pus pe deget un inel superb, din aurul cel mai scump, perfect și elegant prelucrat. (Pe care îl avea moștenire de familie de la o mătușă care fusese ucisă din gelozie. Dora nu știa însă acest lucru). Ea a zâmbit și l-a sărutat cu pasiune. Merita să trăiești orice într-o lume deseori ostilă și neospitalieră, pentru a avea parte de un asemenea sentiment! Peste
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
Când mi-am revenit era trecut de ora zece și mă aflam întins pe un pat alb legat la niște aparate care piuiau din când în când. Lângă mine, fratele meu, terminat de durere, prietenul meu Sergiu, doi veri, o mătușă, o asistentă și un medic, care verificau rezultatele unei radiografii și, cu mâna dreaptă în mâna ei, prietena mea, de doar o lună, Ela. Am întors privirea obosită spre fratele meu și i-am zis cu o voce scăzută: - Ia
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
eu sunt cel care răspund de tine. Ești încă un puști fără minte și vei face de a acum încolo ceea ce îți voi spune eu. Nu ești singurul care suferi de pe urma plecării lor. Gândește puștiule că au părinți, bunicii noștri, mătușile și unchii care sunt frații și surorile lor, oare crezi că ei nu suferă? Tu vei crește, îți vei face familie, dar bunicii cum vor trăi, te-ai întrebat? Ești un egoist și un răsfățat. Termină cu teribilismul acesta. M-
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Chiar de a doua zi îmi începusem o nouă viață, lipsită de sens, dezordonată, ce începuse să mă dezonoreze atât în fața vecinilor cât și în fața profesorilor mei de la liceu, care aflaseră de anturajul și de petrecerile mele nocturne. Unchii și mătușile mele mă părăsiseră complet și după felul în care mă purtasem cu ei și în urma vorbelor jignitoare pe care le spusesem într-o stare euforică, când aminteam împlinirea a șase săptămâni de la moartea a lor mei. Doar fratele meu mă
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
discret rujate o scot din categoria de elevă și o aduc în categoria domnișoară.” Erau la modă prin anii 70 asemenea poze. Trăsura, pe care o găseai la intrarea în Crâng, la Piață sau la Gară, pe care o caută mătușa Teia când i se face rău lui Tinică, cinci cinematografe, statuia „Rugăciunea” lui Brâncuși”, restaurantul „Dealul Zorilor”, unde se servește cea mai delicioasă ciorbă de burtă sunt alte fotografii ale vremii. Romanul, în mantia paradoxului, care aduce în fața cititorului o
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
doamna Elisabeta Bucel, cea care m-a învățat să citesc și să scriu, le datorez verilor mei, inginerii Doina și Cornel Popescu, cei care mi-au dăruit o carte minunată din colecția „O mie și una de nopți” și datorez mătușii mele Lenuța Ilinca, aceea care de asemenea mi-a dat multe cărți să îmi fie de învățătură. Datorez profesorilor mei de limba și literatura română din gimnaziu și liceu: Dumitru Spiridon, Angela Purcărea, Olga Duțu, Nicolae Chimirea, datorez profesorilor mei
GÂNDURI DE UCENIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365852_a_367181]
-
și de fapt. El a dovedit, prin acte legal întocmite, că partajul succesoral nu era lovit de vicii de formă, consimțământ ori de altă natură. De asemenea, deși femeia afirmase că lasă moștenire copiilor și casa ei, primită de la o mătușă, avocatul a prezentat actul de donație al acestei mătuși, act legal întocmit pe numele Dumitrache Eleonora... Aproape în permanență, cât se vorbea despre împărțeală și cote părți, doamna Eleonora își răsucea parcă și mai mult capul rezemat de umăr și
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
întocmite, că partajul succesoral nu era lovit de vicii de formă, consimțământ ori de altă natură. De asemenea, deși femeia afirmase că lasă moștenire copiilor și casa ei, primită de la o mătușă, avocatul a prezentat actul de donație al acestei mătuși, act legal întocmit pe numele Dumitrache Eleonora... Aproape în permanență, cât se vorbea despre împărțeală și cote părți, doamna Eleonora își răsucea parcă și mai mult capul rezemat de umăr și exclama înfundat, atrăgând privirile celor din apropiere. Nu se
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]