1,476 matches
-
hic et nunc (lat., „aici și acum”, „pe loc”); in extenso (lat., „pe larg”); in extremis (lat., „În ultimă instanță”); ipso facto (lat., „prin faptul Însuși”); Macht geht vor Recht (germ., „Forța merge Înaintea dreptului”); Magister dixit (lat., „A spus magistrul”); magna cum laude (lat., „cu mare laudă”); malum necessarium (lat., „un rău necesar”); manu militari (lat., „prin forță militară”); manu propria (lat., „cu propria mână”); Materiam superabat opus (lat., „Opera depășea materialul”); mea culpa (lat., „din vina mea”); Memento mori
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
făceam ziaristică la Monitorul de Iași, maestrul Aurel Leon a scris un cursiv la „Cafeaua de dimineață” despre Natalia Negru. La câteva zile , la rubrica pe care o redactam „Din scrisorile și telefoanele zilei” am adus o anumită corectare spuselor magistrului... A doua zi a intrat în birou la mine, mi‐ a strâns mâna și zâmbind mi‐a spus‐o direct: dar știi că Tutoveanu a fost cu Natalia Negru? Tot ce se poate, Natalia Negru (1882‐ 1962) a supraviețuit primului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
revista Liceului nr. 1 „Gheorghe Gheorghiu Dej” din Bârlad Apare în 1969 - 1971 ca „expresie fidelă a râvnei școlărești, cu febrilitatea ei caracteristică - grea dar și plăcută - „dureros de dulce”, cum ar spune poetul - pentru atingerea sclipirii astrale. „Alături de sfatul magiștrilor, ne vom stră dui, aici, pe băncile celui mai interesant laborator, „a dezv olta aripi la cei ce au mâini și mâini la cei ce au aripi!”. Comitetul de redacție alcătuit din elevii: Ciorăscu Gh., Ibănescu Iulian, Mancaș Ion, Maxim
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de referință scrise mai ales de elevi. Numărul din iunie 2007 pune în pagini versuri din poemul lui Octavian Paler care credea că “Avem timp” de toate, dar s-a dovedit că timpul e înțelător, cum se întâmplă adesea; alături de magistru semnează începători de opere și gânduri elevi și dascăli, vizând literatura, știința dar și amintiri din viața de la catedră (prof. Neculai Ghețău), tradiționalism (prof. Tache Mocanu), diplome pentru activitatea școlară, cuvinte adresate eroilor neamului. redozează informațiile pe grupe de interes
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sunt profesorii ei), Constantin D. Zeletin (O binecuvântare), Traian Nicola (Codreanu marcator de destine umane), Nicoleta Arnăutu (Profesori ai Colegiului „Gh. Roșca Codreanu, fondatori ai Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad), Constantin Ciopraga (Valoarea unei școli nu ține numai de meritele magiștrilor săi), Georgeta Craus (Cultură, școală și morală) ș.a. Numărul patru al publicației a fost dedicat sărbătoririi poetului Mihai Eminescu și au scris articole substanțiale: Constantin Ciopraga, C. D. Zeletin, D. Scărlăte scu, N. Crețu, Th. Codreanu, Tr. Nicola, I. Rotaru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Ț. vor ieși însă la iveală când dă tiparului mai multe cărți cu caracter memorialistic. În Amintiri și evocări (1994) creionează atmosfera cercului „Gavriliada”, frecventat de studențimea boemă din jurul poetului Valentin Strava (Gavril Pop), dar introduce și portrete ale unor magiștri precum Yves Auger, George Giuglea, D. D. Roșca sau Victor Papilian, continuând cu perioada refugiului după Dictatul de la Viena, succinte comentarii despre evenimentele din august 1944, cu „secvențe de galeră” și mărturii despre fruntașii țărăniști ori despre încercarea de reinserție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
anilor ’80 în colectivul Dicționarului scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, a îngrijit ediții din C. Fântâneru (1981) și Racz Gyözö (1984), a figurat în volume colective precum Liviu Rebreanu după un veac (1985), însă volumul destinat debutului editorial, Grădina magistrului Thomas, predat editurii Eminescu în 1985, a apărut abia în 1995. Dubla vocație a eseistului, literatura română și cea europeană, hermeneutica și comparatismul, apare aici cât se poate de tranșant: prima jumătate a cărții îi abordează pe Arghezi (experiența monahală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
adâncuri” la Boris Pasternak (Doctor Jivago) și seducția exercitată de cafeneaua literară la Budapesta. O altă culegere a criticului, Visul lupului de stepă (1999), repetă împărțirea în Teme românești și Teme străine, ca un ecou, parcă, al dualității cultivate de magistrul Liviu Petrescu. Primul segment nu conține prea multe puncte de atracție: gândirea gnostică detectată ca model analogic la Blaga, lectura Cărții Oltului (Geo Bogza) în cheia scenariilor alchimice binecunoscute avangardiștilor, citirea personalității lui Andrei Pleșu prin grila daimonicului goetheano-nietzschean. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
reprezintă principala orientare de viitor a eseistului. Complexitatea ideii de Mitteleuropa, reveriile, fantasmele și psihozele generate de unitatea în diversitate a Europei versus globalismul american, ecumenismul și new-age-ismul ș.a. compun o țesătură ideatică de cea mai acută actualitate. SCRIERI: Grădina magistrului Thomas, București, 1995; Xenograme, Oradea, 1997; Visul lupului de stepă, Cluj-Napoca, 1999; De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul în literatură, Cluj-Napoca, 2001; Experiența externă, Iași, 2001; Opoziții constructive, Cluj-Napoca, 2002; Matei Călinescu, Brașov, 2003; Cercul de grație, Pitești, 2003; Proza fantastică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
de mediator Între Franța și Germania, nu e decât un gând trecător. Gândurile constante Îl duc În altă direcție, spre moarte, spre moartea ce avea să vină. Pentru că ea face parte din educația de dreapta. O educație aspră, Învățată de la magiștrii păgâni, cei care au atras primii atenția că „moartea dă târcoale vieții”, Învârtind În mână inevitabilul laț. Lumea se Împarte, desigur, În grupuri de sinucigași și grupuri cărora eroismul sinuciderii le rămâne străin. E diferența dintre atenieni, care au știut
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din Hecateu, că în timpul ritualurilor închinate lui Apolo, pe deasupra orașului zboară stoluri de lebede albe care vin din munții Ripae adică din Carpați. Tăblițele geților ne arătat că am locuit împreună pe aceste meleaguri cu galii sau celții, după zicerea magistrului mincinos care ne-a scos în afară istoriei, de la începutul secolului Vl î.e.n. iar Apollo al elenilor a fost dus din ținutul hiperboreenilor sau al geților, ca să știe și ei ce știu eu, unde se numea Zabelo. În anul 89
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
parale și acelea chioare. Pliniu cel Bătrîn - mort în anul 69 e.n. în urma erupției Vezuviului - pe care toți îl știm de roman sadea, în lucrarea Naturalis historiae(Istoria naturală) la capitolele XXV-XXVl, găsim referiri la Dacia, Sarmatia și Scythia scriind magistrul ast-fel: ,, De la aceasta în lungime către ținuturile scitice, sînt popoare, vecine totuși, în-să diferite pînă la litoralul(Mării Negre): Geții, cărora romanii le spun daci; de altfel, Sarmații cărora grecii le spun Sauromați...” Deci romanii i-au ,,botezat” și pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cum se spune. Spiritul critic își cere însă mereu între onformism și libertate drepturile. El a fost suprimat la noi timp de decenii; detestat de toate dictaturile. De ce n-ar fi permis și în acest caz? Cultul afectiv, cvasi-mistic, al magiștrilor, cărora li se iartă totul, nu reprezintă, în nici un caz, o atitudine a conștiinței critice. Amicus Plato... Constantin Noica a fost, după noi, victima culturală cea mai notorie și mai tipică a regimului ceaușist. Pe termen scurt, compromisul său ni
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etc. Toate marile adevăruri le descoperi singur sau nu le descoperi niciodată. N-ai nevoie de nici un ghid, care să-ți spună imperativ: gândește ca mine ! Să ne asumăm deci riscul inițiativei proprii ! Personal am rămas cu oroarea ideii de magistru încă din perioada cu o jumătate de secol în urmă colaborării cu G. Călinescu. Și mă bucur să constat că specia... tânărului rebel n-a dispărut. Din fericire. în scrisoarea XIV din Lettres Persannes, unde vine vorba de Troglodiți, Montesquieu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
emoție pentru venerabila instituție și savanții ei: Admiratio Stelele-n cer clipi-vor boltind nemărginire „Per aspera ad astra” se crede-n Alma Mater, Se-avântă-nvățăcei de cuget cu gândul în eter, Cercând a prinde totul ce-i mai presus de fire Magiștrii ninși de vreme-știința lumii toată Surâd cu bonomie la judecăți pripite, Îmbie la prudență-n oceanul de ispite, Rostind în adevăruri ce fi-va să se poată Stai, tinere, o clipă și printre cărți adastă Afla-vei ce prin secoli
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
dintre rezultate a fost traducerea Cronicii universale a lui Constantin Manasses. Analizând mai întâi copia slavo-română, apoi tălmăcirea prescurtată a lui Mihail Moxa, care introduce și trei scrieri bizantine, M. identifică fragmentele adăugate de călugărul român din cronicile lui Simeon Magistrul și Logofătul și din cea a lui Zonaras. Sunt contribuții care adâncesc cunoașterea multor aspecte și probleme încă precar cercetate, referitoare la cultura și literatura română veche în interferența ei cu cultura altor popoare europene, înlesnind, pe de altă parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
curs unei mai vechi pasiuni, aceea pentru filologia clasică, și în 1904 își va lua licența la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Student și la Facultatea de Drept, va fi dublu licențiat. S-a ilustrat ca magistru cu virtuți captatorii la gimnaziul din Câmpulung Moldovenesc (1905), Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1906), Școala Comercială Superioară (1906), Seminarul Pedagogic (1907), liceele „Matei Basarab” (1908) și „Gh. Lazăr” (1912) din București, precum și la câteva institute particulare, unde și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
cu baza în lirica germană), poetul e prin excelență contraexemplul de autor care participă la istoricitatea unui moment literar. Singular și egal cu sine, asemenea lui Leonid Dimov sau lui Mircea Ivănescu (fără a avea însă influența acestuia din urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
519-521; Radu Marin Mocanu, Cenzura comunistă. Secret. Strict secret, București, 2001, 335; Luminița Marcu, Poezia perenă a lui Mihai Ursachi, RL, 2002, 38; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 426-427; Nichita Danilov, Prinț Senior al Poeziei, VR, 2003, 3-4; Ilie Constantin, Enigmele Magistrului, RL, 2003, 49; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 18-22; Manolescu, Enciclopedia, 692-694. M. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
fost cercetată în nenumărate studii, îndeosebi în ultimile două secole, atât în marile culturi europene cât și în spațiul culturii românești. Filologii clasici români 1 au scris studii și articole remarcabile despre exilul lui Ovidiu, dar nu au publicat, cu excepția magistrului Demetrio Marin, nici un volum reprezentativ cu această temă. Cartea lui Demetrio Marin, profesor de origine română la Universitatea din Bari, aparține, prin limba în care a fost scrisă, culturii italiene, dar, deopotrivă, prin autorul ei, culturii române. Traducerea acestei cărți
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
52, 1975. 51. WILKINSON, L. P., Ovid recalled, Cambridge, 1955. 52. ZIMMERMANN, R. G., "Die Ursachen von Ovids Verbannung" în Rhein. Museum, 1932, pp. 263 și urm. NOTĂ asupra ediției 1. Publicăm acum, pentru prima dată în limba română, cartea magistrului Demetrio Marin, tipărită în ACTA PHILOLOGICA I, 1958, pp. 199-252. Titlul acestei cărți a fost formulat în originalul italian astfel: Ovidio fu relegato per la sua opposizione al regime augusteo? Noi însă, în ediția românească, am optat pentru o versiune
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
2004, (traducere de Mirela Talașman și prefață de Traian Diaconescu) și, în 2007, India și Occidentul (traducere de Mirela Aioanei, prefață de Gh. Vlăduțescu și postfața de Traian Diaconescu) dau seama de vocația și prestigiul european al autorului. 3. Cartea magistrului Demetrio Marin despre relegarea lui Ovidiu, scrisă cu o jumătate de veac în urmă, este reprezentativă pentru judecarea motivelor care au schimbat destinul marelui poet latin. Cercetările din ultimile decenii (ne referim, îndeosebi, la cartea lui I. C. Thibault, The Mystery
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
țara noastră. Prin aceste cărți, învățatul român care a trăit, ca Ovidiu, departe de patria sa, se va întoarce în limba sa maternă. 5. În finalul acestei scurte note, gratitudinea noastră se îndreaptă spre distinsul filolog clasic Macello Marin, fiul magistrului Demetrio Marin, actualmente profesor la Universitatea din Foggia, pentru colaborarea sa cordială cu noi și, de asemenea, către doctoranda noastră Corina Bădeliță, eminentă italienistă, pentru traducerea acestei lucrări în limba română. DEMETRIO MARIN Ovidiu a fost exilat pentru că s-a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
învechit în concepții decât amfitrionul de la Sburătorul, cât timp găsește neconvenabil romanul (gândit chiar de autor pe alt calapod estetic decât acela al literaturii de analiză) din pricina insuficientei adecvări la "realitate". Ca de obicei, doar Pompiliu Constantinescu reproduce, fidel, considerațiile magistrului, apreciind romanul drept "o tonică și narativă comedie a etern naivului Bizu", nu înainte de a valoriza și el, negativ, reproducerea în serie a eroului lovinescian cu suflet "facsimilat". Criticul explică "înnoirea tehnică" în termenii utilizați de Lovinescu însuși ("cel dintâi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
O parte a criticii găsea procedeul legitim și aprecia valoarea estetică a romanului. Pentru Octav Șuluțiu, de pildă, "personagiile ar putea să poarte alt nume, și romanul ar continua să fie bun"191. Pompiliu Constantinescu îngână, ca de obicei, opiniile magistrului de la Sburătorul și, după ce subliniază "atmosfera unitară" a cărții, afirmă că " d. Lovinescu este cu totul de partea adevărului sufletesc" și că "exprimă aici profunda structură a temperamentului pasiv, a dragostei sublimate în euforie lirică" rezultă "o intensă culoare morală
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]