2,490 matches
-
nici un vapor pentru tine și nici un drum./ Așa cum ți-ai ruinat viața în acest ungher/ pe întreg pământul la fel ți-ai distrus-o...“ Irina se ridică, îi privește pe amândoi, nu-i vede. În ochii măriți, primăvara fabuloasă, duhnitoarea, magnifică Alexandrie. Iese pe terasă, sub cerul nopții otrăvite. Privire adâncită în Saturn și în Calea Lactee. Din când în când parvine, iarăși, vocea neobositului Bombonel, logoree și insistență. În tinerețe am bătut și eu voinicește pasul, în tot felul de coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a văzut sora. Nu încăpea nici o îndoială că era Aurora, iar Tom a recunoscut-o dintr-o privire. Nici măcar nu se ostenise să își schimbe numele. Materialul, întins pe șase pagini și cuprinzând peste o duzină de fotografii, se intitula „Magnifica Rory“ și o prezenta în diverse stadii de goliciune și provocare: îmbrăcată într-o cămașă de noapte transparentă într-o poză, cu portjartier și ciorapi negri în alta, cizme de lac până la genunchi în alta, dar de la pagina a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ochii ei mari, căprui închis, par plini de îngrijorare la adresa lui Debbie și nu pot să nu mă gândesc că e o fată foarte drăguță. Păi, nu trebuie să fii geniu să-ți dai seama de asta, subliniez eu. Stăm în magnificul hol alb, admirând enormul pom de Crăciun decorat în alb și argintiu. Da, știu că e doar noiembrie și suntem în L.A., dar pomul de Crăciun e aranjat și dă o senzație ciudată. De fapt, nu aștept cu nerăbdare Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sunt de la cineva pe nume Adam, zice mama înainte să pot verifica felicitarea care le însoțește. Cine mai e și Adam? Sunt așa de epuizată, că aș putea dormi o lună, dar, trebuie să recunosc, sunt și emoționată. Florile sunt magnifice. Uau, pun pariu că Wendy nu a primit așa un buchet. Sau oricare alta din fetele care pretind că se văd cu Adam al meu. Mama și tata încă stau în expectativă, uitându-se la mine. —E doar un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
care conduce vasul. Doamne, o să fie fantastic. O să ne ducem în Barbados sau undeva așa, și o să fie cald și soare și totul o să fie de vis, și o să avem tone de Barcardi gratis, și o să stăm la un hotel magnific... Normal, o să trebuiască să îmi cumpăr un nou costum de baie... sau, poate, două... și niște papuci de plajă noi... — St. Winifred, spune taximetristul, și tresar. Nu sunt în Barbados, nu? Sunt la dracu’ în praznic, în Somerset. Am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și pantofi și genți... Și, slavă Cerului, în fine, lui Cristoph îi vine mintea la cap și se oprește. Acesta este unul dintre cele mai renumite repere ale New Yorkului, zice, cu un gest larg. Mulți newyorkezi vizitează frecvent acest magnific lăcaș de cult - o dată pe săptămână sau chiar mai des. Unii vin chiar și în fiecare zi! Nu vom avea timp decât să aruncăm o privire înăuntru, dar cei interesați se vor putea întoarce oricând. Cât e de veche? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lângă mine. Unde s‑or fi dus? Nedumerită, mă uit în urma mea, și restul grupului intră în alai într‑o biserică mare de piatră, pe a cărei placă de la intrare scrie „Catedrala Sf. Patrick“. Aaa. Aaa, înțeleg. Când a zis „magnific lăcaș de cult“ a vrut să spună... Da. Normal. Ezit, cu mâna pe ușă, sfâșiată între două porniri. O, Doamne, poate ar trebui să intru în catedrală. Poate ar trebui să mai culturalizez un pic și să mă întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a zis că mă țin după coada ta! — Nu te ții după coada mea, zice nervos. — Ba da! Așa mă vezi tu, nu? Ca pe o nimeni cu buletin, căreia trebuie să‑i găsești... un locșor acolo, în planul tău magnific. Și eu am fost atât de proastă să accept una ca asta... — N‑am timp pentru asta, zice Luke, ridicându‑se. — Tu nu ai timp niciodată! zic cu lacrimi în ochi. Suze are mai mult timp pentru mine decât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Zhu, este o metropolă. E situat la sud de Fluviul Galben, la vreo nouă mile depărtare. Orașul e un centru comercial și politic. Este foarte vechi. Numele străzilor reflectă trecutul său glorios: Strada Curții, Strada Finanțelor, Strada Armatei. Are temple magnifice și teatre de operă sclipitoare. Nu aflu decât târziu că multe dintre teatrele de operă sunt, de fapt, bordeluri. Eu și bunicii mei nu ne-am mai întâlnit niciodată, iar întâlnirea noastră îmi schimbă viața. Dependența de mama se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stabili o întrevedere. Fără tragere de inimă, fixează o dată. E frig și plouă. De zile în șir port aceeași pereche de sandale ude. Mi s-au murat picioarele și noroiul îmi acoperă gleznele. Ne întâlnim într-un parc. Râul e magnific, dar înghețat. Nu sunt vizitatori. Când văd că se apropie silueta familiară, încerc să nu plâng. Este chipeș încă și e îmbrăcat în costumul meu prefearat, cel albastru. Însă în clipa în care mă zărește, își întoarce privirea. Situația e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îngustă. Priveliștea îmi taie răsuflarea. La capătul ei e o bărcuță de lemn, cu un pescar care o închiriază. După ce ne așezăm în barcă, privind în sus mi se pare că stâncile îmi împing aerul înapoi în plămâni. Cerul este magnific de senin și albastru. La amiază ajungem în vârful stâncii. Când privim în jos, având perspectiva pe care o are o pasăre, barca pare mai mică decât o furnică. Comparația dintre grandoare și micime îmi oferă o idee asupra profunzimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ăsta, eleganța mobilei și decorațiunilor lui. Ador sălbăticia grădinii mele, mai ales cele două cascade naturale. Arhitectul a proiectat reședința în jurul cursului apei. În fața ferestrei mele, sunt tufe dese de bambus. În nopțile cu lună plină, locul arată ca un magnific teren poleit cu gheață. Și cu toate astea, niciodată în viața mea nu m-am simțit mai rău ca acum. Sunt lăsată singură cu toate aceste comori. Sunt lăsată cu coșmarurile mele. Am ajutat la ieșirea din ou a revoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
caligraf Guo Mou-rou sunt „mai proaste decât ceea ce pot să scriu eu cu piciorul”. Nu este o exagerare. Când Kang Sheng vorbește despre artă, e un savant de un devotament meticulos. Gura lui e un fluviu din care curg fraze magnifice. În acele momente, toate ridurile lui se întid ca iarba creață de primăvară sub razele soarelui - ar fi foarte greu pentru cineva să-și imagineze cu ce se ocupă. Încă îmi învăț meseria. Vin cu regularitate la Kang Sheng acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ăsta e mesajul pe care Mao vrea ca el să mi-l transmită. Într-o zi de februarie, Kang Sheng vine să-și demonstreze loialitatea față de mine. Există o amenințare, îmi spune el. Există o unică virgină, cu un creier magnific. Mai rău, Mao s-a îndrăgostit de ea. O pasăre de aur care cântă la fereastra împăratului în fiecare noapte. Mao e atât de atașat de ea, că e în stare să divorțeze. O cheamă Shang-guan Yun-zhu - Perla Născută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fiu recunoscătoare pentu asta, și sunt. Acum șase luni plângeam: Ce e un trup care e golit de suflet? Am cincizeci și doi de ani și am o căsătorie spirituală cu Mao. Afară, e o simfonie de greieri. Se aude magnific în noaptea asta. Eu și Mao stăm așezați față în față. Ceaiul începe să se răcească, dar sentimentele noastre abia ce s-au încălzit. E trecut de miezul nopții și el nu e obosit, nici eu nu sunt. El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
preferate. Știi, asta este exact aceeași scenă pe care am jucat rolul Nora. Se întreabă pe unde e actorul Dan. Ultima oară când l-a văzut, a fost pe ecran. Juca împărați și eroi de tot felul. Imaginea este încă magnifică și irezistibilă. De când cu Revoluția Culturală, numele lui a dispărut din ziare și reviste. Brusc, îl dorește. Înțelege, acum, de ce împărăteasa văduvă era obsedată de actori. Hrănită, dar simțindu-se flămândă, totuși. Respirând, dar simțindu-se, totuși, îngropată de vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Când ploua, rămâneau în odaie și servitorul le umplea cupele cu Amarul de Tupliash, preferatul prințului, un vin armenesc cu gust de mirt. Și pictorul îl asculta vorbind despre Armenia Mare și Armenia Mică, despre muntele Ararat și despre Leon Magnificul, regele care adusese o prosperitate fără precedent poporului său. Îi vorbea despre caracterul mândru și independent al armenilor care se creștinaseră primii, în primul an al erei creștine, dar adoptaseră o formă originală de creștinism, rezistând tuturor încercărilor de dominare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată lumea care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
clișeistic: secretara care ajunge să se mărite cu șeful. Rudele îndepărtate sunt cele mai bunetc " Rudele îndepărtate sunt cele mai bune" Susan era îmbrăcată într-o fustă albă, lungă, model țigănesc și o bluziță albă de bumbac. Sânii dezlănțuiți arătau magnific în vreme ce femeia alerga prin lanul de porumb. Părul strălucitor reflecta ultimele vestigii ale luminii portocalii a soarelui. Denzel Washington, care arăta deosebit de puternic, în tricoul alb, cu mâneci scurte și perechea de jeanși decolorați, tocmai o prinsese din urmă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
noapte" Sala cea mare a hotelului Grosvenor House, din Londra, era ticsită cu tot felul de personalități pe tocuri înalte, obraji îmbujorați artificial și gușe căzute. Femeile stăteau îndesate, unele într-altele, la cele două sute de mese. Un aranjament floral magnific decora mijlocul fiecăreia. Același efect estetic îl aveau și frapierele încărcate cu șampanie Cristal și cu sticle de Chablis Premier Cru. Lângă fiecare carte de vizită, dichisită cu trudă de-un caligraf, se odihnea un meniu care se lăuda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fliss adăugă fără tragere de inimă: — În după-amiaza În care Linda a murit. Ne-am cam ciondănit. Ea și cu mine. — Cum s-a Întâmplat? — A intrat În sală cu clipboard-ul ei, zise Fliss, pronunțând cuvântul „clipboard“ cu un dispreț magnific. Își lua notițe despre orice. A continuat până ce-am Întrebat ce naiba făcea. Se pare că „raționalizare“. Știi tu, reducerile de buget, spuse ea, uitându-se la mine. Ridicol. N-a mai rămas nimic de redus și ea știa. Așa că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Însumi o căsuță În vecinătate, dar asta pentru păstrarea aparențelor, zilele și nopțile mi se scurgeau alături de ea, cu complicitatea servitorilor. În iarna aceea, ni se Întâmplă să petrecem săptămâni Întregi fără a părăsi imensa ei cameră. La căldura unui magnific brasero de aramă, citeam Manuscrisul, alte câteva cărți, petreceam lungi ceasuri melancolice fumând din kalyan, bând vin de Șiraz, uneori chiar șampanie, ronțăind fistic de Kirman și nugale de Isfahan; prințesa mea știa să fie, deopotrivă, o mare doamnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Hai, ușurează-te cât poftești! Ți-a plăcut? — Grozav! De aceea nici nu m-am putut controla. — Nu e momentul să te controlezi. Bravo! Și eu m-am simțit extraordinar. — Reiko... — Da. — Ar trebui să-ți găsești un iubit. Ești magnifică și e păcat să te irosești așa. O să mă mai gândesc, spuse ea. Mă întreb dacă se găsesc prin Asahikawa. Excitându-mă din nou, am intrat iar. Reiko își înăbușea suspinele și se răsucea sub mine. M-am mișcat încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sub povara grandioasă a unui imens covor original de Isfahan, mirifică mostră de influențe tradiționale abbaside, de moliciunea cașmirului, o veritabilă simfonie artizanală de lână, îngemănată cu borangic, pe urzeală de bumbac, degajând, în medalion central, Pomul vieții, împresurat de magnifice câmpuri florale complicat întrețesute (peste 250.000 de noduri persane pe metrul pătrat) și armonizate în tușe vii, de roșu și albastru, totul pe fond beige. Mobilierul Biedermeier, era și el ales și răspândit cu gust: Pe latura stângă, străjuia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fiind demult pierduți, într-o furibundă încăierare generală! Ca suveniruri de dată mai recentă, intrusa afișează relaxată o echimoză periorbitală dreaptă, în resorbție, la concurență cu un plasture mentonier, discret. În rest, svârluga de Coco arată și se manifestă realmente magnific. Ca un lynx! Ca o divă de gang! De cum o observă, Bossul se bosumflă și se albește instantaneu la chip. De pe unde-ai mai aterizat și tu, fă, depravato, haa...?! Mama mamii tale, de cutră! Fălci, găsești la abator lunea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]