5,446 matches
-
silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au arme fuseseră convocați acolo cu tot cu ele. Instalat în vestibul după birou, un maior în civil ședea cu fața la ușă. Alături de el se aflau alți doi indivizi împreună cu doctorul comunei. Afară, pe trepte, cu o listă în mînă, șeful de post striga, pe rînd, oamenii. Cum pe valea Siretului se dăduseră lupte în timpul războiului, toți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da avizul asupra celor ce urmau să fie introduși în cămăruță căci, printre împricinați. puteau fi suferinzi. Pe acești nevolnici îi lua în primire maiorul într-un chip atît de fioros încît, pe loc, bietul om se și gîndea de unde ar putea să-și procure un pistol, doar-doar l-a vedea mulțumit. Dacă nu găsea, își aducea cuțitul de tăiat porci. Pesemne nu numai la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spital, fiecare dintre ei să facă cincisprezece zile de arest. Nu de dragul lor Înșirase acele neadevăruri. De câțiva ani Îl tot dădeau deoparte de pe listele cu avansări și se gândea cu groază că-l ajungea bătrânețea numai cu steaua de maior pe umăr. Un camion scufundat pe jumătate În canal i-ar fi amânat iarăși gradul de locotenent-colonel: s-ar fi considerat că nu se ocupase Îndeajuns de temeinic de instruirea și impunerea unei discipline drastice militarilor În termen. Îi Învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de prin gări prăpădite, pierdute În câmpie. Soldații Își transmiteau din contingent În contingent felul În care Comandantul Îi fericea cu permisii ori chiar, pe ăi mai cu două perechi de fudulii, cu concedii. Încă de când intraseră În subordinea lui, maiorul le spusese, printre altele, În discursul de bun venit: „Să nu prind pe vreunul dintre tații voștri, mucoșilor, că-mi vine cu orătănii, damigene, brânză, ouă sau mai știu eu ce. Să vă fie clar ca lumina zilei că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
motivele mâzgălite pe hârtie aveau să-l Înduplece pe Comandant. Când intrau În birou, spuneau toți același lucru: „Să trăiți, sunt soldatul Cutărică, vă prezint cererea și o scrisoare pe care tata m-a pus să v-o Înmânez personal”. Maiorul dădea din cap și se uita din când În când pe geam ca să vadă câți soldați Își așteptau Încă rândul. Era Încruntat și părea muncit pe dinăuntru de lucruri grave. Făcea - credeau soldații care intrau și-l vedeau - mari sacrificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În altă cameră. După nouă, când Întunericul se lăsase, Începură să curgă, aproape furișându-se, și invitații. Veniră acolo Directorul IAS-ului, câțiva ingineri-șefi de fermă, doctorul de oameni și cel de vite, primarul, șeful de post - ca din partea gazdelor; maiorul și câțiva subofițeri - ca invitați de onoare, chiar dacă cei mai mulți dintre ei erau În al patrulea sau al cincilea an la rând când veneau În sat cu misiuni agricole și se simțeau ca la ei acasă. Se punea de un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște stațiuni (de care nu auzise nimeni) pentru lucrătorii și pensionarii CAP. Soldații veniți să ajute la recoltarea grânelor de pe ogoarele patriei plecau și ei În permisii. Aici s-a Întâmplat nenorocirea. Comandantul detașamentului de camionagii și mecanici militari - un maior Îmbătrânit În rele pe care Îl tot ștergeau de pe listele cu avansări - avea sistemul lui de acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de sute albastre primite. Unii părinți mai luminați ai trupeților trimiteau banii prin mandate; alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ba În pizda mă-tii să te duci tu!” - se opărise Mișu. Am crezut cu toții că se potolise și că lăcomia și vraja care i se citiseră În ochi nu-l Îndemnaseră la tâmpenii. Peste două zile - balamucul pe pământ: maiorul descoperise că Îi lipseau bani dintr-o scrisoare și făcuse tărăboi, chipurile În numele soldatului păgubit, chemase Miliția și Procuratura. I-au luat la frecat ridichea poștașului de nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai joace așa ușor cu vorbele -, după care l-au trimis la județ, l-au judecat, condamnat, azvârlit la muncă prin Deltă ca să taie stuf pentru fabricile de hârtie ale țării. Cu o zi Înainte să izbucnească furtuna iscată de maior, Mișu cel gângav și fără de simțul gustului făcuse un lucru care ne mișcase pe toți. Și trebuie să recunosc că astăzi mă simt Încă mai abitir Înduioșat de gestul lui de generozitate. Eram la zbor, la niște construcții uriașe clădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nelăsându-se cu nici un chip convins că era vorba de o nevinovată figură de stil. Foiște l-a lămurit, cu multă răbdare și diplomație că un „cel ce” se referea la plutonierul care Îi dăduse ordin lui Cătănuță; altul la maiorul care dăduse ordin putonierului, iar primul din Înșiruire la comandantul de regiment care Îl trimisese pe maior la munci cu prăpăditele alea de mașini care ar fi trebuit demult să fie date la topit. Atât. „Stați așa, tovarășe profesor: după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a lămurit, cu multă răbdare și diplomație că un „cel ce” se referea la plutonierul care Îi dăduse ordin lui Cătănuță; altul la maiorul care dăduse ordin putonierului, iar primul din Înșiruire la comandantul de regiment care Îl trimisese pe maior la munci cu prăpăditele alea de mașini care ar fi trebuit demult să fie date la topit. Atât. „Stați așa, tovarășe profesor: după șirul de cel ce urmează puncte de suspensie, ceea ce sugerează că enumerarea continuă la nesfârșit.” „Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost acuzat că am fost legionar, că am pactizat cu dușmanul, că am persecutat evrei în timpul războiului... Îmi amintesc că eram director la Școala 2 din Bârlad, de unde am și ieșit la pensie, și că a venit la mine un maior de la Securitate, Pascal. Am fost acuzat că scindez colectivul de cadre didactice, erau persoane care doreau să fie directori, eh, multe tracasări de acest gen, care m-au determinat să ies la pensie. Nu mai puteam suporta, eram terminat psihic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și familia lui Mihai a adoptat acest apelativ, despre care am aflat abia după război. În a doua zi de Paști, pe la ora 13, după ce toată noaptea muncisem pentru consolidarea poziției în noul dispozitiv de apărare, primesc inspectarea poziției de către maiorul B., care-mi reproșează că n-am respectat întocmai ordinul dat, dar i-am adus motivarea logică a ceea ce făcusem și mi-a dat dreptate. Mulțumit de rezultat, îi spun lui Mihai ca să plece la Krocmaz, la gazda noastră de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
îl simțeam capabil să mă protejeze chiar cu propria lui viață și m-am bucurat că, fără să știu de ce va urma imediat, eu îl scosesem din zona de acțiune. Peste mai puțin de o oră sunt iar chemat de maiorul B., care, în spatele unei denivelări de teren, îmi trasează o nouă misiune, care a fost și ultima din viața mea de ostaș. Cu oamenii mei, plus un mic grup de sprijin, trebuia să recuceresc poziția pierdută cu 24 de ore
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
obișnuitului program de instruire comasată a pompierilor aspiranți. Tema de anul acesta va fi „Probleme ale societății contemporane“. Eu am elaborat o listă de subiecte și una cu profesorii care le vor susține. Domnul Morris le înmână subiectele la întâmplare. Maiorul Millfield primi hârtia cu „Media, comunicații și democrație participativă“, despre care nu știa nimic și nici nu-l interesa absolut deloc. Peter Braintree se trezi cu „Noul brutalism în arhitectură, originile și atributele sale sociale“, iar Wilt se văzu căptușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
obicei, în facțiuni. Peter Braintree era liderul celor care credeau că Wilt e nevinovat și taberei sale i se alăturase acum și Noua Stângă, pe motiv că oricine era în conflict cu caralii nu avea cum să nu aibă dreptate. Maiorul Millfield reacționă în consecință și dirijă facțiunea de dreapta împotriva lui Wilt, presupunând în mod automat că oricine se bucura de susținerea stângii era vinovat de ceva și că, oricum, polițiștii știau ei ce făceau. Problema a fost ridicată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Wilt, presupunând în mod automat că oricine se bucura de susținerea stângii era vinovat de ceva și că, oricum, polițiștii știau ei ce făceau. Problema a fost ridicată la ședința sindicatului, convocată pentru a discuta pretențiile salariale pe acel an. Maiorul Millfield propuse o moțiune care să ceară unirea tuturor în vederea susținerii unei campanii pentru reintroducerea pedepsei capitale. Bill Trent contracară cu o moțiune în care era exprimată solidaritatea cu fratele Wilt. Peter Braintree propuse să se creeze un fond care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că, prin dezmembrarea soției sale, Wilt făcea o faimă proastă profesiei lor. Braintree susținu că Wilt nu dezmembrase pe nimeni, că nici măcar poliția nu susținuse așa ceva și că existau și avocați pentru procese de calomnie. Dr. Lomax își retrase remarca. Maiorul Millfield insistă asupra ideii că existau motive temeinice pentru a presupune că Wilt își omorâse nevasta și că, oricum, în Rusia nu există habeas corpus. Bill Trent spuse că acolo nu exista nici pedeapsa capitală. Maiorul Millfield zise „Prostii!” Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Lomax își retrase remarca. Maiorul Millfield insistă asupra ideii că existau motive temeinice pentru a presupune că Wilt își omorâse nevasta și că, oricum, în Rusia nu există habeas corpus. Bill Trent spuse că acolo nu exista nici pedeapsa capitală. Maiorul Millfield zise „Prostii!” Până la urmă, după o dispută prelungită, moțiunea maiorului Millfield în favoarea spânzurării a trecut grație voturilor de susținere date de Catedra de Catering, în timp ce propunerea lui Braintree și moțiunea Noii Stângi au fost respinse, iar apoi ședința continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
motive temeinice pentru a presupune că Wilt își omorâse nevasta și că, oricum, în Rusia nu există habeas corpus. Bill Trent spuse că acolo nu exista nici pedeapsa capitală. Maiorul Millfield zise „Prostii!” Până la urmă, după o dispută prelungită, moțiunea maiorului Millfield în favoarea spânzurării a trecut grație voturilor de susținere date de Catedra de Catering, în timp ce propunerea lui Braintree și moțiunea Noii Stângi au fost respinse, iar apoi ședința continuă cu discutarea unei creșteri a salariului cu patruzeci și cinci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lungite în noapte, până în zori. Rareori, însoțea vreo pițipoancă în curs de dezvoltare. Un paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a maiorului! Studia cicatricea de la sprinceana sotului sau a sotiei? Se împrietenise și cu mustăciosul artilerist, ieșeau în trei, parcă pentru a oficializa scandaloasa legătură pe care localnicii o urmăreau cu invidie și revoltă. Anatol Dominic Vancea Voinov numit Tolea figurează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Deci, în fața ușii cabinetului. Dominic Anatol Vancea Voinov se afla în fața cabinetului de mistificare, decis să vorbească. Venise direct la spital, la cabinet. Să limpezească, în sfârșit, toate... eliminarea din învățământ, cum scăpase și ce urmase, adolescența, liceanul biciclist, doamna maior, Asociația Model și eroul fotograf Tavi, informatorii de la TRANZIT, Argentina, totul, totul. Venise repede repede, să nu aibă timp să se răzgândească. Era decis, se pregătise, se afla în fața ușii. Trecuse absent pe lângă cei ce așteptau, îngrijorați, pe banca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ambalat motoarele, umplând aerul tare cu mirosul de motorină, până și-au strâns circarii sacii, instrumentele muzicale, corturile, cergile, coliviile. De fapt eu știam tot, de la nouă dimineața când am primit telefonul la birou: Alo, domnu’ Lavric? Să trăiți, sunt maiorul Pestrițu. (Mie orice întâlnire cu autoritatea îmi strânge inima parc-aș fi făptuit ceva.) Zina îl rugase pe polițai să mă sune de pe mobilul lui, să mă anunțe că trebuia să plece. Asta nu se obișnuiește, el totuși a cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ianuarie 1949, la puțină vreme după ce Organul Își instalase sediul În casa unui industriaș - nu avea celule, bărbații erau ținuți „la garaj”, femeile „la bucătărie”, proaspeții și pedepsiții „la chimniță”). Așadar, Într-o zi, coborâse la bucătărie Însuși comandantul, cumplitul maior Buzescu Ion și urlase la ea - numai la mama, acuzând-o că... Îi strică cățeaua: «Îmi strici cățeaua, bandito, cu jocu tău, burghe’ și hiclăris’, de-i zici valț - dacă-l mai joci de față cu cățeaua, Îți rup eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi oprit din „Manej” - depindea ce ordin auzea Lady că i se dădea hitleristului (bandit-burghez). „Sus” (la anchetă), Lady o păzise și pe bandita de mama: o dată cu mâinile-n sus, câteva ceasuri; altă dată la „Maica Domnului” (așa-i zicea maiorul Buzescu Ion poziției În care banditul trebuia să-și țină vârfurile degetelor picioarelor - dar picioarele rămânând perfect Întinse). Însă, când a fost „transferată” din chimniță la bucătărie, mama a dat tot de Lady - acolo se odihnea, celebra, devotata, apărătoarea comunismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]