2,098 matches
-
gravuri și obiecte de anticariat, mobile. Place des Vosges, așa cum e ea, joasă, cu portoanele ei vechi pline de dâre și scâlciate și leproase, adăpostește oameni ce nu s-au mutat de-aici de sute de ani. Niște oameni cu mantii lungi, galbene. O piață locuită numai de taxidermiști. Ies numai noaptea. Cunosc piatra din pavaj, gura de canal prin care se pătrunde În Mundus Subterraneus. Sub ochii tuturor. L’Union de Recouvrement des Cotisations de sécurité sociale et d’allocations
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de om, aș prefera să fie Întuneric, dar e o lumină galbenă de la becuri. Aș putea striga și nimeni nu m-ar asculta. Tăcuți, În spatele acelor ferestre Închise din care nu scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar rânji În mantiile lor galbene. Și totuși nu, Între colonade și grădina centrală sunt automobile parcate și câte-o umbră ici-colo, trecând. Dar asta nu face ca locul să devină mai primitor. Un dog mare nemțesc Îmi taie calea. Un câine negru numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se poată strecura printre ei. Fiecare ghid din oraș are propriile sale povești, cu fantomele aferente, și cu toții se află Într-o concurență acerbă, chiar furibundă. Între ghizii costumați se pot isca Încăierări și chiar se iscă deseori: vampiri cu mantii de mătase atacă alți vampiri cu mantii de mătase, iar uneori și turiștii o iau pe coajă În cursul acestor lupte. De obicei, Wakefield se ferește de aceste grupuri ca de ciumă. Ghidul de față pare că Îl arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din oraș are propriile sale povești, cu fantomele aferente, și cu toții se află Într-o concurență acerbă, chiar furibundă. Între ghizii costumați se pot isca Încăierări și chiar se iscă deseori: vampiri cu mantii de mătase atacă alți vampiri cu mantii de mătase, iar uneori și turiștii o iau pe coajă În cursul acestor lupte. De obicei, Wakefield se ferește de aceste grupuri ca de ciumă. Ghidul de față pare că Îl arată cu degetul, dar Wakefield știe că gestul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a descurajat foarte tare. Mi-a dat o lovitură chiar mai urâtă decât cea primită la Inchiziție, deoarece nu mă așteptasem la ea. În fața inchizitorilor, era firesc să mă simt singur. Flacăra lumânărilor sfârâia ca pielea arsă și toți, cu mantiile lor de purpură, cu jilțurile lor înalte, trufașe, pluteau, parcă, în singurătatea acelei încăperi ca într-un acvariu. Mă străduiam să nu se observe pe fața mea nici teama, nici rușinea, iar în clipa când am îngenunchiat, în capul meu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu. Am zărit chiar și scramasax-ul pe care regele îl ținea în mâinile împreunate pe pântece, precum și aurul fibulei de pe mantie și al crucii cusute pe tunică în dreptul inimii. Aproape nimic însă din lucrurile reginei, căci sub văl totul era tăinuit de acel soi de mușchi. Până și rochia, pe care mi-o aminteam ca fiind de purpură și aur. Șobolanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am făcut curaj și am îngenuncheat lângă trupul regelui, de partea unde erau depuse scutul rotund având pe vârful convex vipera de aur, spada și sulița frântă de scutierul său. Cu fața îngropată în mâini și cu capul vârât sub mantie, am rostit plângând pasajul din cartea lui Ezra, în care se invocă odihnă pentru cei morți. Apoi i-am vorbit: - Iată-mă, prietene, sunt aici, după cum ți-am făgăduit. Totul s-a făcut precum ai dorit, și ți-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în care se invocă odihnă pentru cei morți. Apoi i-am vorbit: - Iată-mă, prietene, sunt aici, după cum ți-am făgăduit. Totul s-a făcut precum ai dorit, și ți-am adus și dovada. Am scos din buzunarul secret al mantiei o Shin neagră de fier pe care o smulsesem din pieptul lui Romilde și am strecurat-o sub lințoliul funebru, având grijă să fie întoarsă pe partea cuvenită. Cu brațele în sus implorându-l pe Dumnezeu, și cu fața-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de soldați. Un majordom, având în mână un toiag de argint, a cerut oaspeților să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi și colorate, cu părul lor presărat cu pulbere de aur, cu mantiile ușoare prinse în fibule rotunde lăcuite, cu armele atârnate de centuri luxoase, aveau înfățișarea unor regi. Solul a surâs și a făcut un gest amplu cu mâinile, ca pentru a-i invita pe ducii mei să urce spre el. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și ascundă spaima. - Ai văzut? Te-ai convins că nu mai am tutori! Vrei să-l vezi și pe ambasador? Chemați-l! Bărbatul a apărut imediat; văzându-l, am pălit și m-au trecut fiori reci. M-am prins de mantia lui Gisulf, care m-a pironit cu privirile. - Ce ai, Stiliano? Ești palid de parcă ai fi văzut moartea. Cu greu am izbutit să articulez: - Doamne, Dumnezeule, e unul dintre cei care au pus la cale asasinarea ducilor și răpirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am simțit-o emanând dinspre Andras m-a speriat. Era ceva drăcesc în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula cu care era închisă. Spre norocul meu avea colierul la gât. În acel moment, Adaloald s-a așezat domol pe tron, frecându-și tâmplele; și-a pus mâinile în dreptul feței, și, când și le-a dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parte, fără să mă întorc, deși temându-mă pentru viața mea. Am aflat că doar la o zi după cele întâmplate s-a dus la Gaila, dar de fiecare dată s-a întors înfrânt. După patru zile, îmbrăcat într-o mantie grea de lână și cu fața ascunsă în glugă, a venit de unul singur acasă la mine. Eu mă ațineam pe lângă vatră și, în timp ce slujitorii mei se dădeau cu fruntea de podea în fața lui, eu nici măcar nu m-am sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îmbrâncituri ca să fie doborâtă. Am coborât din nou o scară, și iată-ne într-o altă sală în care ardea doar o singură torță. Pe neașteptate, am fost atacați de cinci soldați bizantini furișați din beznă. Chiar dacă purtau armurile și mantiile gărzii exarhale, erau mercenari obișnuiți și lași. A fost suficient să omorâm unul, ca toți ceilalți să se predea. Înainte de a se fi simțit în primejdie, unul dintre ei a apucat să ne spună: - Sunt jos să aștepte barca. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
negre. Considerând obiceiul de a colora țesăturile prea costisitor și chiar un lux zadarnic, la Bobbio, culorile rămâneau cele pe care le aveau materialele brute. Îmbrăcămintea lor se compunea dintr-o tunică grosieră, scurtă vara și lungă iarna, având pe deasupra mantia cu glugă de cânepă lungă până-n pământ și pe care și-o scoteau doar atunci când trudeau, înlocuind-o cu scapularul. La brâu aveau o curea lată de piele, de care agățau cosoare și alte ustensile folosite în ocupațiile lor. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Kevin la aniversarea fiicei sale. Nu voia să-l dezamăgească pe Kevin, dar nici nu voia să asculte scuze false și să se prefacă a crede că era doar o chestiune de eroare poștală. O urî pe tânăra doamnă cu mantie gri, de sub ramurile Înflorite ale oleandrului, crudă Audrey Hepburn, nepăsătoare la durerea fiului ei, ce călca În picioare sentimentele plăpânde și neexprimate ale fiicei sale . Maja evită privirea mamei lui Kevin. Ce situație jenantă. De-a dreptul stânjenitoare. Bineînțeles, Camilla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de pești În mantii strălucitoare, continuând să discute despre deschiderea farmaciei de cartier cu președintele comitetului, ca să nu distrugă impresia favorabilă produsă de povestioarele lui, cu graba de a alerga la următoarea Întâlnire, Elio râdea, Încercând să uite că pentru a treia oară de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timpului-nflorește În iubirea pentru alții. De primăvară Uităm de zăpadă. Uităm de povești, De plapuma albă, De ramuri cerești, Pe care creșteau Globulețele vii, Lumini ne ningeau, In glas de copii. Privesc azi in urmă Cum iarna dispare Și mantia verde Sub soare tresare. Gând de vară Noapte de vară, Cuvânt risipit printre șoapte, Taină ruptă din noapte, Miez de cuvânt mușcat dintr-un gând De iubire... Iubesc vara Că-mi este în fire. Iarna Fulgii-și caută cărarea Prin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
VIII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Un joc Un timp al tristeții ce-și caută agale trecutul, O regină ce-și schimbă legenda cu fiece renaștere a sa. În fiecare an toamna lasă mantie arămie peste lacrimile moi ale verii, o lacrimă ce curge peste noi. Totuși, asemeni oamenilor, asemeni visului lor zadarnic, nici lacrimile par să nu existe cu adevărat. Sunt, toate, amare poțiuni sorbite fără voie în fiecare toamnă... Lumină și întuneric
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mișcărilor simțeam... Flori, florile livezii mi-au acoperit trupul, le puteam doar simți, le atingeam cu vârful degetelor, parcă o frică, un sentiment de groază, mă oprea să le ating cu putere, să le simt printre degete. Să simt acea mantie de catifea cum îmi dezmiardă fiecare parte a trupului, acea mantie care îmi îmbracă ființa în iubire nemuritoare, în frica continuă, în pace neprihănită. Voiam să privesc spre cerul inundat de ultimii picuri de lumină. Picuri parcă dăruiți în semn
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar simți, le atingeam cu vârful degetelor, parcă o frică, un sentiment de groază, mă oprea să le ating cu putere, să le simt printre degete. Să simt acea mantie de catifea cum îmi dezmiardă fiecare parte a trupului, acea mantie care îmi îmbracă ființa în iubire nemuritoare, în frica continuă, în pace neprihănită. Voiam să privesc spre cerul inundat de ultimii picuri de lumină. Picuri parcă dăruiți în semn de ofrandă, în semn de iertare, în semn de nemurire. Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iubește! Era cam prin noiembrie, frigul deja sosise și toți la paltoane și haine groase. Privesc pe geamul autobuzului și mă gândesc la cât de puțin mai e până ce va ninge. Deja-mi imaginam fulgii coborând din cer ca o mantie peste pământ și zâmbetele celor mici. Școala era la vreo trei metri depărtare de casa unde locuiam, așa că am pornit într-acolo. Clasa era pustie, ca în orice altă zi. Am intrat. M-am așezat în bancă și i-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sferă. Septoricum avea elementul de pământ, cu haine de un verde-maroniu intens, cu o coroană de lut. Al patrulea se numea Metarfo, din cauza elementului de metamorfoză pe care-l deținea, al cincilea se numea Hall-Shi, elementul întunericului, înveșmântat într-o mantie gri negricioasă. Iar cel din urmă, care era cel mai tânăr dintre toți se numea Catarsis și avea elementul de lumină. Apariția lui spectaculoasă, de o strălucire intensă fascina totul, iar praful magic ținut într-o inimă de jad îi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu alb, negru și galben care le luau ochii negustorilor și ne aduceau o mică avere. A fost o perioadă de mare fertilitate și printre femei. O mulțime de copii s-au născut și cei mai mulți au și supraviețuit. Lea purta mantia de mare mamă, fiind mai tot timpul însărcinată sau alăptând. La doi ani după Ruben, a născut un al doilea fiu, pe Simon. Levi s-a născut doar optsprezece luni mai târziu. Apoi Lea a pierdut o sarcină, dar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea. O fulgeră numai cu privirea. Ofensată, doamna întoarce capul în partea cealaltă. Toanta! Tramvaiul zdrăngăne către Ziduri Moși, Costache închide ochii, învelindu-se într-o mantie de plăcere, ce dacă inima îi face acrobații prin piept. Merită! Plăcerea e să birui lumea, să nu te lași! Asta e! Domnului Popa, fost contabil la Cooperativa Tricotajul, îi place rigoarea cu pătrățele albastre a caietului de aritmetică: de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
recunoștința ei. Petrecusem o noapte minunată. Nu eram îmbrăcat cu haine din excedentul de război. Purtam hainele pe care le îmbrăcasem după ce fugisem din Berlin, după ce mă descotorosisem de uniforma C.A.L. Purtam hainele în care fusesem capturat: o mantie de impresar cu guler de blană și un costum din serj albastru. Aveam și un baston, așa, de moft. Am făcut lucruri minunate cu bastonul: exerciții rococo de mânuire a armelor, rotiri à la Charlie Chaplin, lovituri de polo date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]