1,643 matches
-
care-l duseră la infirmerie. Roboții îi făcură o injecție cu tenderină, apoi unul din ei, mai solid, îl cără până la coconul criogenic. În brațele metalice și reci ale acestuia, Samuel leșină. Acum își amintea fără oprire: isteriile trecătoare ale Margaretei - nimic altceva decât juxtapunerea comportamentului agresiv peste cel afectiv. Desele ei răniri, vindecarea tot mai grea - expresia memoriei viciate. Bolboroselile vânzătorilor, pe care ei le luau drept dialecte locale - nimic altceva decât erori în placa de sunet. Tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se mișcau încet, în traiectorii ce se repetau, pleoapele i se deschideau și se închideau cu rapiditate, iar tot ce putea el să facă era să-i selecteze niște peruci virtuale... Samusamusamusamusa - și sunetele astea interminabile ieșeau din gura unei Margarete blonde, a uneia roșcate, a uneia brunete cârlionțate, a uneia cu părul verde. Samuel anula consola și se trântea pe spate în nisipul fierbinte. Vocea blocată pe același grup de sunete continua să se amestece cu țipetele îndepărtate ale pescărușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spate. Numele înjumătățit se pierdea în urmă, dizolvându-se în aerul umed. Înainta în direcția opusă apei, unde nu se întindea decât un deșert alcătuit din dune repetate la infinit. Se obișnuise și cu monotonia asta, pentru că o făcea de dragul Margaretei. Nu simțea absolut nimic, nici jenă, nici oroare, nici plictis, nici milă față de biata lui soție. Îi era de ajuns un pustiu care nu exista și un soare electronic. Se trântea din nou pe nisip, planificându-și acțiunile: o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită în albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea în regnul oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, încât ai senzația că ai ajuns într-un colț de rai. Mai urci patru trepte și te găsești în pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa, de piatră, cu camere înalte și largi, miroase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să plătească polițele astea. Cu toate acestea, făcu așa cum Îi spusese soția și păstră toate trei polițele. Casa Zebrei, așa cum mi-o amintesc din copilărie, era ticsită cu plante artificiale: lalele galbene, trandafiri roșii, pomi pitici cu mere de ceară. Margarete de plastic răsăreau din ceainice; narcise erupeau din vaci de ceramică. Fotografii cu Artie Shaw și Bing Crosby ornau pereții, alături de plăcuțe scrise de mână cu texte gen: SAVURAȚI UN LIME RICKEY DELICIOS! sau SANDVIȘURILE NOASTRE PRĂJITE SÎNT CELE MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un dâmb arcuit, probabil ridicat cine știe când ca însemn de hotar sau poate chiar ca mormânt. Ne-am urcat pe el și, de sus, am putut să vedem la picioarele noastre o uimitoare, feerică văioagă plină de flori sălbatice. Margarete și gura-leului, cicoare și mușețel, flori pestrițe, desfăcute în toată frumusețea lor, ca într-o pictură naivă. Clara era fascinată, a coborât și a intrat printre florile care îi ajungeau până la mijloc. Se oprea, lua câte una în palme și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Umblam toată ziua prin pădure, ciopleam corăbioare din scoarță de molid, ne luptam și jucam fotbal. Eram împărțiți pe detașamente, după vârstă, de-o parte băieții, de alta fetele. Ele culegeau clopoței și alte flori sălbatice, își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg, noaptea prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la prostiile noastre. Dar el insista, se apăra, spunîndu-ne că dragostea nu înseamnă numai prostiile, ci înseamnă să ai o iubită și să te gândești numai și numai la ea, să te ții după ea, să-i faci lanțuri de margarete, să te pierzi cu ea de mână prin pădure. "Și acolo..." completam noi, rânjind și mai tare, căci nopți întregi nu vorbeam între noi decât despre cum sânt făcute fetele și ce se poate face cu ele. Nu, nu, răspundea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui Traian. Ne organizaserăm într-un fel de patrulă care îi pândeau pe după copaci și, pe neașteptate, agitând bâte strâmbe și țipând, năvăleau în mijlocul lor încăierîndu-se cu băieții și luând fetele la goană. Sfâșiam cu lovituri de picior lanțurile de margarete pe care le găseam, lungi de metri întregi, distrugeam buchetele mari și pestrițe de flori de pădure care ne rămâneau ca pradă. Ura noastră era atât de mare, încît nu mâncam, ci striveam cu călcâiul grămăjoarele de fragi pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin cine știe ce minune printre dărâmăturile cine știe căror orașe, vom fi judecați după calitatea creațiilor noastre. Nimic altceva despre noi nu va mai conta. — Hm! am făcut eu. — Trebuie să te apuci iar de scris, mi-a spus el. Așa cum margaretele înfloresc tot margarete și trandafirii tot trandafiri - trebuie și tu să înflorești din nou ca scriitor și eu ca pictor. Orice altceva în legătură cu noi nu prezintă nici un interes. — De obicei morții nu scriu foarte bine, am spus eu. — Tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
printre dărâmăturile cine știe căror orașe, vom fi judecați după calitatea creațiilor noastre. Nimic altceva despre noi nu va mai conta. — Hm! am făcut eu. — Trebuie să te apuci iar de scris, mi-a spus el. Așa cum margaretele înfloresc tot margarete și trandafirii tot trandafiri - trebuie și tu să înflorești din nou ca scriitor și eu ca pictor. Orice altceva în legătură cu noi nu prezintă nici un interes. — De obicei morții nu scriu foarte bine, am spus eu. — Tu n-ai murit. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
străzile din Țicău, mai ales sîmbăta, în toiul iernii, cînd erau trimiși acasă cei care nu aveau hîrtii destule la dosar, date de Sfatul Popular al comunei unde locuiau. El și prietenul său Cătălin Andrei Păduraru erau mereu trimiși iar Margareta îi găzduia, că pînă luni, directorul uita și nu le mai cerea hîrtiile pentru care sîmbătă, cînd fusese control de la regiunea de partid, făcuse atîta ascandal. Chiar și astăzi îl strînge în spate cînd se gîndește la toate acestea... Margareta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
joace mingea, să nu încurce fînul, Adrian bombăne întruna. Cristina a rămas doar în pantaloni scurți și cu sandale. Are o scufiță roșie, cu buline albe, făcută de bunică-sa și-i tare mîndră. Fuge de ici-colo să adune flori: margarete și sînziene. Cînd se satură, vine lîngă Mihai și-l întreabă cum e jocul acela cu "mă iubește, nu mă iubește". Mihai ia o margaretă și-i arată. Hai să vedem dacă ne iubește bunica! se duce fetița lîngă Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
albe, făcută de bunică-sa și-i tare mîndră. Fuge de ici-colo să adune flori: margarete și sînziene. Cînd se satură, vine lîngă Mihai și-l întreabă cum e jocul acela cu "mă iubește, nu mă iubește". Mihai ia o margaretă și-i arată. Hai să vedem dacă ne iubește bunica! se duce fetița lîngă Adrian. Rînd pe rînd, e pusă la încercare dragostea tuturor rudelor cunoscute. Auzi, ce vers îți amintește jocul ăsta ? îl întreabă Mihai pe băiat. Răspunsul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la jocul cu floarea și s-a ridicat în picioare, parcă să-i dea prilejul lui Mihai s-o admire, sau să-l impresioneze prin statura ei dreaptă, împotriva soarelui. Bună, Tantam! îi surîde Mihai. Tamara ia de jos o margaretă și începe să-i rupă petalele, lăsîndu-se în genunchi pe pătură: "Și mi-i spune-atunci povești / Și minciuni cu-a ta guriță, / Eu pe-un fir de romaniță / Voi cerca de mă iubești." Așa mi-a recitat fiică-ta cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de Costică. Mariana, maică-sa și sora acesteia fac plajă dincolo de dig. Mihai s-a așezat pe mal și lasă undița în voie. Cristina merge pe la fiecare și-l necăjește în vreun fel. Vine și la tatăl ei, ținînd o margaretă în mînă: Mă iubește, nu mă iubește; mă iubește, nu mă... Dă-mi și mie undița! se aprinde, repezindu-se spre bățul de bambus, mai să se prăvale în apă. Se așază alături de tatăl ei, cu mîna pe undiță. Pluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-i fie puși într-o pungă separată, să-i țină vii pînă ajunge acasă vrea chiar să-i vadă și mamă-sa. Dar uită sau se plictisește, iar peștii ajung în sacoșa comună. La întoarcere, Mariana adună un buchet de margarete. Vederea lor îi amintește lui Mihai de boala sa și-l tulbură. Nu vrea să se mai gîndească la nimic. Durerile scrisului sînt acolo, departe. Aici e cîmpul, pădurea și drumul tîrgului, pe unde urca în copilărie și adolescență însoțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
La orizont nu se mai văd, ca atunci, laboratoare de fizică atomică, în care el să învingă tainele materiei, să ajungă cineva, să nu-l mai obsedeze omul în haină din piele neagră pe care-l văzuse revenind în casa Margaretei, după ce-o maltratase; voia să-și recupereze cătușele cu care-o legase de pat, s-o sodomizeze, dar femeia l-a mușcat iar el a fugit la spital să mai repare ceva... La intrarea lui pe poartă, Margareta l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
femeia l-a mușcat iar el a fugit la spital să mai repare ceva... La intrarea lui pe poartă, Margareta l-a implorat pe Mihai să se ascundă sub pat... Mihai n-a văzut decît cizma cu care era lovită Margareta, pînă a căzut pe spate, cu brațele în lături. Atunci, de sub pat, el i-a pus un lemn în palma desfăcută, cu care femeia l-a lovit în plin pe bărbatul tînăr, îmbrăcat în haină din piele neagră și cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și o leagă de pat, apoi o sodomizează. "Va trece asta, măcar, de redactorul de carte?!" se întreabă cu groază Miahi, apoi se aruncă pe pat și privește în neștire tavanul; simte că, scriind scena aceasta, i-a cerut iertare Margaretei pentru bătaia primită fără să știe de ce; el nu a avut nevoie de cheile ei, pe care femeia le predase cînd a trebuit să plece să măture bisericile din cartier. Lui, care avea talent la mecanisme, i-au fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
stadiul acesta nu-i va [fi] nimărui cu putință să încorporeze pe Margareta cea apucată de păcat, cea sfâșiată în întrul ei ș-apoi cea renăscută din noaptea desperărei sale. E problemă nerezolvabilă pentru acest stadiu al reprezintațiunei dramatice acea Margaretă, care dezvoaltă în arătarea cea mai individuală istoria creștină eternă a inocenției, a căderei și a mîntuirei. Femeia de-o organizare nobilă stă, prin intensitatea simțirei sale și prin bara ei morală, de la sine deja cu mult mai aproape de reprezintațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ajută, vine ziua În care o să se mărite și fiică-mea, i-l voi da ei. Deschid cutia și mă mai uit o dată la cercei: un miez delicat și solitar, Înconjurat de petale de un oval alungit, care formează o margaretă perfectă. — Ești sigură? șoptesc eu, căci n-am mai văzut niciodată ceva atît de frumos În afara vitrinelor de la Cartier. Ești foarte sigură? — SÎnt extrem de sigură, confirmă Linda, iar delectarea pe care o simte făcîndu-mi acest dar e aproape palpabilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete și de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste versuri ca pe niște litanii demente care ne dădură tuturora impresia că suntem închiși între paginile uriașe ale unei cărți atroce, și fiecare literă era scrisă cu degetele lui, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un vânt cald, că trecusem linia invizibilă pe care noi, cei din oraș, o trasasem pe pământ și în mințile noastre. Am ridicat ochii și am văzut-o. Era așezată fără nici un fel de ceremonie în iarba deasă, presărată cu margarete, iar țesătura deschisă la culoare a rochiei învolburate în jurul taliei m-a dus cu gândul la unele dejunuri în iarbă din picturi. Pajiștea și florile ce o-mpodobeau păreau create special pentru ea. Vântul îi răsfira din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe tavan o lustră de porțelan albastru, complicată, având alături o contragreutate de forma globului terestru, de cupru strălucitor, cu cele cinci continente, mări și oceane, apoi a scos din buzunar o cingătoare subțire de piele împletită, cu motive de margarete și mimoze, pe care a strâns-o, cu o mână altădată suplă și blândă, într-un cerc perfect, care făcea să se întâlnească, ca într-o imagine filosofică, făgăduiala și răsplata, începutul și sfârșitul, nașterea și moartea. Nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]