5,691 matches
-
Filosoful Alexandru Bogza și romancierul Radu Tudoran sunt frații săi. B. face școala primară între 1915 și 1919, la Ploiești. Urmează cursurile școlilor de marină de la Galați și Constanța, străbătând astfel Dunărea și Delta, dar nu va practica profesia de marinar. Începe o lungă și excepțională carieră de gazetar: e redactor al revistei „Câmpina” (1927-1929); în ianuarie 1928, editează - împreună cu Alexandru Tudor-Miu -, la Câmpina, revista de avangardă „Urmuz”, debutând acolo și ca poet; colaborează la „Bilete de papagal”, „unu”, „Meridian
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
îl apropie, ca stil, de expresioniști, așa cum „sinceritatea liminară” îl apropie de generația lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem ultragiant, se găsesc - în volumul Poemul invectivă (1933) - și Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate, Balada ucigașului, Gheorghiță cismarul ș.a. Epatarea practicată de simboliști și retorica teribilă avangardistă sunt în fapt bine topite într-o atitudine romantică, disimulată, din oroare de clișee „poetice”. Dar marea literatură specifică acestui autor începe
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
milioane, București, 1923, Raza verde, București, 1923, De la Pământ la Lună, București, [1923], Împrejurul Lunei, București, 1923, Dragoste și datorie, București, 1923 (în colaborare cu Ana-Maria G. Bottez), Cinci săptămâni în balon, București, 1923 (în colaborare cu A. Constantinescu), Răzbunarea marinarului, București, 1924, Logodnica indianului, București, 1924, Noul Cain. Uzina fermecată, București, 1924, Salvarea miraculoasă, București, 1925, Aventurile familiei Guzgănescu, București, 1925, Pățaniile familiei Guzgănescu, București, [1930], În fața steagului, București, f.a., Aventurile a trei ruși și a trei englezi în Africa
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
cum sunt cele ale profesorului Nicolae Sulică, precum și unor „documente din trecut”: scrisori ale lui Mihail Kogălniceanu și Vasile M. Kogălniceanu către Aurel Mureșianu, directorul „Gazetei Transilvaniei”. În anii 1921-1922 apare în foileton traducerea „marelui roman popular” Johann Orth, îndrăznețul marinar sau Tainele de pe bordul vasului „Santa Margareta” de Hermann Feller. L.D.
CARPAŢII-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286123_a_287452]
-
voi, la întâlnirea noastră! -Tu ești cea mai frumoasă dintre noi toate, exclama Marea. Te-ai făcut floare să stai deasupra noastră, să te admire o lume întreagă! -Dar și tu ești frumoasă, Marea dragă. Câți turiști te iubesc, și marinari, care n-ar putea pluti pe vapoare fără apa ta! Nici poeții n-ar avea imaginea culorilor și a mișcărilor din universul tău! -Și Iarba e dulce, doar te poți culca în ea și acolo găsești un mirocosmos plin de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
bună, sănătate excelentă, caracter supus. Cinstit și recunoscător, purtarea sa e foarte bună. S-a distins întotdeauna prin aptitudinile sale la matematică. Știe satisfăcător istoria și geografia. Este foarte slab la exercițiile de muzică și dans. Va fi un excelent marinar”. Un alt profesor se exprima astfel: „Caracter dominant, imperios și încăpățânat”. în cele din urmă, tânărul de 15 ani, împreună cu alți trei colegi, a fost admis la Școla militară regală din Paris. Ofițer la 16 ani La absolvirea acestei școli
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
strălucita victorie. La numai o oră după declanșarea crâncenei încăierări navale, printr-o manevră iscusită, vasul francez Redoutable a agățat cu ancora nava engleză Victory, pe care se afla comandantul Nelson. S-a încins o luptă corp la corp între marinarii celor două vase. Se murea la fiecare pas. La un moment dat, Nelson, care se agita printre luptători, s-a aplecat în față și a căzut în genunchi. A întins brațul stâng către căpitanul vasului, Hardy; cel drept îi fusese
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
în istorie ca moment al plecării lui Napoleon către locul exilului. Era ceață și frig. La propriu și la figurat. în curtea de la Fontainebleau, fostul împărat și-a luat rămas bun de la fosta gardă, Regimentul 1 grenadieri pedeștri, și marinarii din garda cea tânără. De dincolo de grilaj, scena era privită de ochii parizienilor. - Ofițeri, subofițeri și soldați, îmi iau rămas bun de la voi Î...Ă Plec! Voi, prietenii mei, continuați să slujiți Franța. Nu deplângeți soarta mea. Cu lacrimi în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
viermi de mătase și despături pânza albă ca să-și verifice ouăle. Pe lângă ei, În apa hidoasă, pluteau trupuri. Unele erau vii și țipau. Un reflector dezvălui un băiat urcat până la jumătate pe lanțul de ancoră al unei nave de război. Marinarii aruncară cu ulei peste el și băiatul alunecă Înapoi În apă. Pe puntea vasului Jean Bart, cei trei proaspeți cetățeni francezi se uitară Înapoi la orașul care ardea, cuprins de flăcări dintr-un capăt În altul. Focul urma să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Bart, cei trei proaspeți cetățeni francezi se uitară Înapoi la orașul care ardea, cuprins de flăcări dintr-un capăt În altul. Focul urma să mai țină trei zile, iar flăcările aveau să se vadă de la optzeci de kilometri. În larg, marinarii aveau să confunde norii de fum cu un uriaș masiv muntos. În țara spre care se Îndreptau, America, mistuirea În foc a Smirnei avea să țină prima pagina o zi sau două, Înainte de a fi detronată de cazul crimei Hall-Mills
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dukakis se Îndrepta spre un grup de fotografi și spre amurgul său politic. Oricât de dureros ar fi să amintesc de acea imagine, o pomenesc cu un scop. Mai presus de orice, așa arăta tatăl meu, proaspăt Înrolatul Milton Stephanides, marinar clasa a doua, săltând pe un șlep de debarcare autopropulsat pe lângă coasta Californiei În toamna lui 1944. Ca și Dukakis, din Milton se vedea mai mult casca. Ca și la Dukakis, cureaua de pe bărbie a lui Milton arăta de parcă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
despre Vandenbrock, băiatul din Omaha care se Înecase: chipul desfigurat, cu apa de mare scurgându-i-se printre dinții sparți. Acum peste tot În jurul lui Milton unor indivizi deja li se făcea rău În barcă. Zece minute pe valuri și marinarii se aplecau și regurgitau tocana de vită și cartofii piure din fulgi de la masa de seară pe podeaua ondulată de metal. Lucrul acesta nu stârnea nici un comentariu. Voma, care la lumina lunii avea o culoare albăstruie stranie, vălurea la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o gură de aer curat. Barca se apleca și se legăna. Aluneca pe valuri și se prăbușea, zguduindu-și carena. Se apropiau de țărm, unde se spărgeau valurile. Ceilalți bărbați Își potriviră rucsacurile și se pregătiră de asaltul simulat, iar marinarul Stephanides Își abandonă singurătatea din cască. ― L-am văzut la bibliotecă, Îi spunea marinarul de lângă el altuia. Pe panoul de afișaj. ― Ce fel de test? ― Un fel de examen de admitere. Pentru Annapolis. ― Da, vezi să nu! Or să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și se prăbușea, zguduindu-și carena. Se apropiau de țărm, unde se spărgeau valurile. Ceilalți bărbați Își potriviră rucsacurile și se pregătiră de asaltul simulat, iar marinarul Stephanides Își abandonă singurătatea din cască. ― L-am văzut la bibliotecă, Îi spunea marinarul de lângă el altuia. Pe panoul de afișaj. ― Ce fel de test? ― Un fel de examen de admitere. Pentru Annapolis. ― Da, vezi să nu! Or să primească ei pe unii ca noi la Annapolis. ― Nu contează dacă ne primesc sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vezi să nu! Or să primească ei pe unii ca noi la Annapolis. ― Nu contează dacă ne primesc sau nu. Ideea e că dacă dai testul, ești scutit de la instrucție. ― Spuneai ceva de un test? Întrebă Milton, intrând În vorbă. Marinarul se uită În jur ca să vadă dacă mai auzise cineva. ― Nu mai bate toba despre asta. Dacă ne Înscriem toți, n-o să meargă. ― Când e? Dar Înainte ca marinarul să-i răspundă, se auzi un huruit puternic: se loviseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
instrucție. ― Spuneai ceva de un test? Întrebă Milton, intrând În vorbă. Marinarul se uită În jur ca să vadă dacă mai auzise cineva. ― Nu mai bate toba despre asta. Dacă ne Înscriem toți, n-o să meargă. ― Când e? Dar Înainte ca marinarul să-i răspundă, se auzi un huruit puternic: se loviseră din nou de stânci. Oprirea bruscă Îi aruncă pe toți Înainte. Căștile se ciocniră unele de altele. Se sparseră nasuri. Soldații căzură grămadă și barca se sparse. Apa năvălea Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În după-amiaza aceasta pe ecran se văzu data, „Octombrie 1944“, și crainicul anunță: În vreme ce trupele americane se pregătesc pentru asaltul final asupra Pacificului, generalul Douglas MacArthur, jurând să-și respecte promisiunea făcută, „Mă voi Întoarce“, Își inspectează trupele. Filmările arătară marinari stând pe punte În poziție de drepți, Încărcând obuze de artilerie În tunuri sau călărind pe o plajă și făcându-le cu mâna celor de-acasă. Și acolo, În public, mama mea se trezi că face o nebunie. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el. În sigmele și deltele mâzgălite cu greu deslușea tremuratul mâinii și neliniștea crescândă a fiului ei. În greșelile gramaticale detecta nota de spaimă din glasul lui. Până și hârtia de scris o speria, pentru că arăta de parcă explodase deja. Totuși marinarul Stephanides făcea tot ce Îi stătea În putință ca să rămână Întreg. Într-o miercuri dimineața se prezentă la biblioteca bazei militare ca să dea examenul de admitere la Academia Navală a Statelor Unite. În următoarele cinci ore, de câte ori și-a ridicat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Telegrafiștii se Împușcaseră În picioare În timp ce-și curățau puștile. În instrucția de noapte telegrafiștii se aruncau lasciv pe stânci. Treizeci și opt de secunde - atâta era speranța de viață a unui telegrafist. Când urma să aibă loc debarcarea, marinarul Stephanides avea să stea În partea din față a vasului. Avea să folosească un soi de lanternă, transmițând semnale În codul Morse. Acea lanternă avea să fie strălucitoare și perfect vizibilă pentru pozițiile inamice de pe mal. La asta se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
converg din trei direcții Înspre Japonia, care, la rândul ei, nu e decât un grup de insule. Tessie se străduiește să priceapă coordonatele geografice, iar buletinul de știri Începe să prezinte imagini filmate. O mână trage manivela unei sirene și marinarii sar din paturile suprapuse, mărșăluind În sus pe scări, ocupându-și posturile de luptă. Și apoi iată-l - Milton alergând pe puntea vasului! Tessie Îi recunoaște pieptul rahitic, ochii de raton. Uită de podea și Își pune picioarele jos. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trecu prin cap că făcuse o prostie luându-și câmpii din cauza unei fete, dar apoi Își retrase acest gând, pentru că nu era vorba de o fată oarecare. Era Theodora. Chiar când chipul ei Îi apăru lui Milton În minte, un marinar Îl bătu pe spate. ― Pe cine știi la Washington? Îi Înmână tatălui meu un transfer care intra În vigoare imediat. Trebuia să se prezinte la Academia Navală din Annapolis. La examenul de admitere Milton obținuse nouăzeci și opt de puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pâcla aceea rece care spală identitatea, rostogolindu-se peste oraș În fiecare zi, explică mai bine ca orice de ce acel oraș este ceea ce este. După cel de-al doilea război mondial, San Francisco a fost principalul punct de Întoarcere pentru marinarii care veneau din Pacific. Pe mare, mulți dintre acești marinari deprinseseră niște obiceiuri amoroase care nu erau acceptate pe uscat. Așa că oamenii aceia rămâneau În San Francisco, se Înmulțeau și-i atrăgeau și pe alții, până când orașul a devenit capitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fiecare zi, explică mai bine ca orice de ce acel oraș este ceea ce este. După cel de-al doilea război mondial, San Francisco a fost principalul punct de Întoarcere pentru marinarii care veneau din Pacific. Pe mare, mulți dintre acești marinari deprinseseră niște obiceiuri amoroase care nu erau acceptate pe uscat. Așa că oamenii aceia rămâneau În San Francisco, se Înmulțeau și-i atrăgeau și pe alții, până când orașul a devenit capitala gay, un Hauptstadt al homosexualilor. (Încă o dovadă a imprevizibilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sub un asemenea anonimat, schimbarea personală era mult mai ușoară. Uneori era greu de spus: ceața era cea care se rostogolea peste oraș sau orașul, plutind, pleca În larg să Întâmpine ceața? În anii 1940 ceața Îi ascundea pe acei marinari și ceea ce făceau ei de concetățenii lor. Dar ceața Încă nu-și terminase treaba. În anii cincizeci a umplut capetele celor din generația Beat precum spuma de pe cappuccino. În anii șaizeci a Întunecat mințile generației hippie precum fumul de marijuana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
domnilor, e ceva ce nu trebuie să ratați! Se poate, vă rog, puțin răpăit de tobe? De fapt, dacă mă gândesc mai bine, aș prefera niște ropote de aplauze. Începu muzica Zorei. Uvertura ei. ― Doamnelor și domnilor, din timpuri imemoriale marinarii au spus povești despre făpturi incredibile văzute de ei, jumătate femeie, jumătate pește, ce Înotau În mare. Noi aici, la Club 69, n-am dat crezare unor asemenea povești. Dar un pescar de ton pe care Îl cunoaștem ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]