1,488 matches
-
o expresie a ideologiei elementelor radicale ale burgheziei românești din deceniul al VIII-lea și al secolului al XIX-lea. Gândirea sa filosofică s-a format, în condițiile orientării materialiste a științelor naturii în România, sub influența materialismului francez, a materialismului vulgar și a cuceririlor științelor naturii, în special a darwinismului. Vasile Conta a încercat să realizeze o sinteză materialistă a marilor descoperiri făcute de științele naturii în secolul al XIX-lea, elaborând o teorie generală a evoluției pe care a
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
unele elemente dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile Conta a suferit influența lui Herbert Spencer, adoptând necritic ""teoria organicistă"". A fost cel dintâi filosof român care a pus bazele «unui sistem filosofic propriu, original. Influențat de empirismul englez, pozitivismul, francez și materialismul german, atacă chestiunile de bază ale epistemologiei, punând la baza cunoașterii experiența, în concepția sa, materia se metamorfozează neîncetat, luând forme niciodată identice unele cu altele, întreaga existență se supune "mișcării ondulatorii", care apare astfel ca o "lege fatală", adică
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
îndreaptă spre ateism. Deja, odată cu "Cugetări filosofice", în 1746, tinde spre noțiunea de deism și de religie naturală. Această primă lucrare este condamnată. Atunci când scrie "Scrisoare despre orbi", ultima etapă către ateism este străbătută. Astfel, Diderot mărturisește fără rețineri un materialism ateu care îl va conduce direct la închisoarea Vincennes în 1749. Cele cîteva luni pe care le petrece aici se dovedesc a fi o experiență dureroasă și la ieșire abandonează ideea de a-și publica toate operele pe care le
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
toate operele pe care le va scrie. Cu toate acestea, nu se dezice de credințele sale filosofice. Potrivit lui Diderot, lumea, viața, gândirea aparțin materiei și evoluează singure, printr-o sensibilitate universală și fără nicio intervenție divină. Se distinge astfel de materialismul lui Le Mettrie, Holbach sau Helvétius. Denis Diderot nu poate concepe existența fără scris. Astfel se consacră teatrului cu "Fiul natural", redactat în 1757, dar jucat mult mai târziu. Urmează apoi, în 1758, "Tată de familie". În aceste opere dramatice
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
de la început sub stricta supraveghere a partidului comunist, alături de artă, literatură, învățământ și alte domenii ale culturii umane. Asupra tuturor acestora s-au făcut presiuni pentru a servi interesele proletariatului victorios. Toate cercetările s-au bazat pe baza filozofică a materialismului dialectic. Toate științele umaniste și cele sociale erau verificate mai înainte dacă sunt în strictă concordanță cu materialismul dialectic. În câteva cazuri, consecințele influențelor ideologice au fost catastrofale. Deși reprimarea unor domenii ale cercetării științifice a fost foarte notabilă în timpul
Cercetarea științifică reprimată în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299552_a_300881]
-
Asupra tuturor acestora s-au făcut presiuni pentru a servi interesele proletariatului victorios. Toate cercetările s-au bazat pe baza filozofică a materialismului dialectic. Toate științele umaniste și cele sociale erau verificate mai înainte dacă sunt în strictă concordanță cu materialismul dialectic. În câteva cazuri, consecințele influențelor ideologice au fost catastrofale. Deși reprimarea unor domenii ale cercetării științifice a fost foarte notabilă în timpul lui Stalin, restricțiile de tot felul au existat înainte și după acest regim. În diferite momente ale istoriei
Cercetarea științifică reprimată în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299552_a_300881]
-
al șaptelea, când toate opreliștile au fost ridicate. Cibernetica a fost de asemenea scoasă în afara legii ca fiind pseudoștiință burgheză, ""punând semnul egal în mod mecanic între procesele din natura vie, societate și sistemele tehnice, intrând astfel în contradicție cu materialismul dialectic și cu fiziologia modernă dezvoltată de Ivan Pavlov"". Ca și în cazul geneticii, interdicțiile au continuat mult după moartea lui Stalin, servind în cele din urmă ca un punct de plecare a destalinizării în știința sovietică. Semnificația simbolică a
Cercetarea științifică reprimată în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299552_a_300881]
-
conștienți. Văzută prin această prismă, conștiința nu se bazează pe legile fizicii, ci mai degrabă legile observate ale fizicii există din cauza conștiinței. Daniel Dennett apără acest tip primar de reducționism, pe care îl consideră a fi puțin mai mult decât materialism, făcând distincție între acesta și ceea ce el numește "reducționism lacom": ideea conform căreia orice explicație în orice domeniu al științei ar trebui redus până la fizica particulelor și teoria corzilor. Reducționismul lacom merită critica care i s-a adus deoarece explicația
Reducționism științific () [Corola-website/Science/299821_a_301150]
-
populare, determinismul afirmă că toate evenimentele viitoare au fost deja predeterminate și vor avea loc în mod obligatoriu (poziție cunoscută sub numele de fatalism); , iar metafizicienii încă dezbat această problemă. ul este asociat cu, și se bazează pe ideile de materialism și cauzalitate. Cei care s-au ocupat cu problema includ Omar Khayyám, David Hume, Thomas Hobbes, Immanuel Kant, și, mai recent, John Searle. Semnificația exactă a termenului "determinism" a fost subiectul a diferite interpretări. Unii privesc determinismul și liberul arbitru
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
Merleau-Ponty - spre deosebire de Sartre - accentuează că libertatea este totdeauna îngrădită prin însăși structura ființei umane, teză apropiată de pozițiile lui Martin Heidegger. Apariția în 1955 a cărții sale ""Les Aventures de la dialectique"" ("Aventurile dialecticii"), în care face o critică pertinentă a materialismului dialectic, dezlănțuie furia Partidului Comunist Francez, care îi intentează un simulacru de "proces" în sala "Mutualité" din Paris, "tribunalul" fiind alcătuit din floarea filozofilor partidului, și care se încheie cu un "verdict" de condamnare a cărții. În 1945, Merleau-Ponty este
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
cel mai adevărat sens al cuvântului, și că sarcina noastră este să ne creăm o nouă formă, forma noastră proprie, nativă, extrasă din pământul strămoșesc, din spiritul și principiile oamenilor noștri.» scrie Dostoievski în "Vremea". Repulsia scriitorului față de ideile radicale, materialism, instrumentarea propagandistică a artei sau negarea libertății și a responsabilității individuale l-au făcut incompatibil cu ideologia comunistă care a invadat Rusia în secolul al XX-lea. Sovieticii au exprimat mereu ostilitate și suspicine față de opera lui Dostoievski. În anul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
ordine. În schimb, lumea Londrei i se pare un contrast fascinant între bunăstare și sărăcie, între magnific și mizer. În capitala Imperiului Britanic, Dostoievski îl întâlnește pe Aleksandr Herzen și vizitează grandiosul Palat de Cleștar. Pentru Dostoievski, monumentul simbolizează triumful materialismului în Europa și este întruchiparea bestiei profețite de Apocalipsă: « Este ca un fel de ilustrație biblică, ceva babilonian, o proorocire a Apocalipsei care se împlinește în fața ochilor tăi. Simți că trebuie să ai o rezistență spirituală permanentă și putere de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
eseul "Dostoievski și romanul-tragedie", Viaceslav Ivanov remarcă: Opera lui Dostoievski este adesea asociată cu orașul Sankt Petersburg, un simbol al peisajelor urbane schimbătoare, despiritualizate de fenomenul modernizator, în care ființe marginalizate, inadaptabile se confruntă cu « maladii apocaliptice » precum nihilismul și materialismul. Berdiaev consideră că, pentru Dostoievski, « orașul este destinul tragic al omului [...] Totul este concentrat, înnodat în jurul omului, care a fost rupt de temeiul divin. » . La fel ca Tolstoi, Dostoievski se va raporta la idealurile Rusiei rurale, dar nu pe baza
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
martie 1877 în "Jurnalul unui scriitor" : "Chestiunea evreiască", "Pro și contra", "Status in statu. Patruzeci de secole de existență" și "Dar trăiască frăția!". În ele, scriitorul face niște afirmații hazardate: evreii ar fi « stăpânii politicii internaționale » și cei care diseminează materialismul; « oriunde s-ar fi așezat evreul, acolo și mai mult s-au umilit și s-au afundat în păcat oamenii »; « trufia și aroganța » ar fi caracteristici ale evreilor, pe care rușii cu greu le pot suporta. Diatribele lui Dostoievski culminează
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
realitatea brută în forme superioare. "Ulise" rămâne însă o operă bicefală, la fel ca Ianus, privind simultan spre tradiționalism (clasicism, realism) și modernism. Omniprezența dihotomiilor este evidențiată în special în capitolul "Scila și Caribda", unde principala dispută este cea dintre materialismul lui Aristotel și idealismul lui Platon. James Joyce nu a negat niciodată faptul că sufletul său „s-a călit la școala bătrânului de Aquino”, însă atracția sa pentru literatură a fost mai puternică decât chemarea divină. Pentru el, arta însemna
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Aceasta va suscita atenția autorităților judiciare, precum și a lui Karl Marx, care va începe să corespondeze cu Proudhon. Legătura dintre Proudhon și Marx s-a terminat prin neînțelegerea ulterioară între cei doi. Proudhon denunță intoleranța lui Marx și "religiunea rațiunii" (materialismul dialectic) pus pe picioare de Marx. Această scrisoare marchează opoziția istorică dintre anarhiști și marxiști. În urma cărții " Sistemul contradicțiilor economice sau Filosofia mizeriei" a lui Proudhon (1846), Marx a ripostat prin lucrarea "Mizeria filosofiei". "Ce e proprietatea? Proprietatea e furt
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
furnizate de simțuri, l-au determinat pe Engels să-l considere, alături de Bacon, drept întemeietor al metodei metafizice în filosofia modernă. A fost unul din întemeietorii deismului. Datorită contradicțiilor sale, filosofia lui Locke a slujit drept punct de plecare atât materialismului secolului al XVIII-lea cât și idealismului subiectiv a lui Berkeley. Prin lucrarea sa "Câteva păreri asupra educației" (1693), care a înrâurit puternic dezvoltarea pedagogiei în secolele XVIII-XIX, Locke a preconizat educarea în familie a unui "gentleman" de tip nou
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
experiență, anumite idei (ex. ideea de număr, de mișcare, de întindere). "Teoria ideilor înnăscute" a fost susținută sub diferite forme de Platon, Descartes, Leibniz și de alți filosofi. Ea a fost criticată de pe pozițiile senzualismului materialist de Locke, Condillac ș.a. Materialismul dialectic respinge "teoria ideilor înnăscute", arătând că izvorul tuturor cunoștințelor noastre sunt senzațiile și percepțiile, care reflectă lumea obicetivă. Locke spune că nu există idei și principii înnăscute. Intelectul nu este în posesia anumitor idei cu care vine pe lume
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
caracterul unui om - ne învață Jocho, iar mai apoi ne subliniază Mishima. Mishima a fost puternic influențat de mesajul acestei cărți. Există o legătură între critica lui Jocho privitoare la decăderea epocii sale și atacurile dure ale lui Mishima la adresa materialismului generației sale. De altfel, influența lui Jocho este vizibilă la nivelul personajelor din cărțile lui Mishima, a căror ultim scop este cultivarea individuală și nu contribuția lor în favoarea societății. Eroii lui Mishima sunt egocentrici ei neavând nevoie de nimeni pentru
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
note care vor fi publicate peste un secol sub titlul " Manuscrisele economice și filozofice din 1844". Marx a fost puternic influențat de: Marx s-a inspirat din dialectica lui Hegel, deși i-a criticat vehement concepția asupra filozofiei istoriei, descoperă materialismul și critica religiei în lucrările lui Feuerbach, adoptă ideile socialist-utopice ale lui Saint-Simon și se îndoctrinează cu economia politică modernă dezvoltată de Adam Smith. În timp ce Hegel era un filozof idealist, Marx a urmărit să rescrie dialectica în termeni materialiști. Pornind
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
Feuerbach, adoptă ideile socialist-utopice ale lui Saint-Simon și se îndoctrinează cu economia politică modernă dezvoltată de Adam Smith. În timp ce Hegel era un filozof idealist, Marx a urmărit să rescrie dialectica în termeni materialiști. Pornind de la aceste izvoare el elaborează treptat "Materialismul istoric" ca teorie științifică a analizei istorice a societății ("Teze asupra lui Feuerbach", 1845; "Ideologia germană", 1846; "Mizeria filozofiei", 1847). Marx ia contact cu mișcarea muncitorească și redactează împreună cu Friedrich Engels "Manifestul partidului comunist" (1848), care are ca motto celebrul
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
o fază superioară, va duce de la sine la dispariția statului și la întemeierea societății comuniste. Doctrina marxistă sau Marxismul reprezintă ansamblul concepțiilor politice, filozofice și sociale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels și ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism și pe socialism, el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești organizate. Pentru marxiști, materialismul reprezintă baza teoretică, opusă idealismului, considerat ca instrument speculativ în slujba burgheziei. În doctrina marxistă, materialismul are două aspecte: unul "dialectic", care
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
Marxismul reprezintă ansamblul concepțiilor politice, filozofice și sociale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels și ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism și pe socialism, el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești organizate. Pentru marxiști, materialismul reprezintă baza teoretică, opusă idealismului, considerat ca instrument speculativ în slujba burgheziei. În doctrina marxistă, materialismul are două aspecte: unul "dialectic", care exprimă legile generale ale lumii exterioare și ale gândirii umane, un altul "istoric", care afirmă că numai realitatea
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism și pe socialism, el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești organizate. Pentru marxiști, materialismul reprezintă baza teoretică, opusă idealismului, considerat ca instrument speculativ în slujba burgheziei. În doctrina marxistă, materialismul are două aspecte: unul "dialectic", care exprimă legile generale ale lumii exterioare și ale gândirii umane, un altul "istoric", care afirmă că numai realitatea socială determină conștiința oamenilor. Dezvoltarea istorică a societății ar fi condiționată de contradicțiile diverselor ""moduri de
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
al Clinicii de Medicină internă de la spitalul "St. Vincent de Paul" din București. În anul 1902 își deschide cursul de Fiziologie cu prelegerea "„Generația spontanee și darwinismul în fața metodei experimentale”" iar în 1905 ține trei lecții faimoase ("„Finalitatea în biologie”", "„Materialismul”", "„Suflet și Dumnezeu”") ce vor alcătui volumul " Noțiunile „suflet” și „Dumnezeu” în fiziologie", publicat în același an și reeditat în 1944 și 1999. Concepțiile sale antidarwiniene vor determina o aprigă polemică cu Nicolae Leon și Dimitrie Voinov în paginile revistelor
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]