1,494 matches
-
sens în cadrul lumii de semnificații a unei comunități internaționale a oamenilor politici. La rîndul ei, comunitatea academică a neorealiștilor ia în mod greșit practica socială drept realitate obiectivă, independentă de gîndire. Cu alte cuvinte, politica internațională nu este determinată de materialismul puterii, reductibil la un model mecanicist. Ci ea este o construcție socială a instituțiilor care evoluează istoric și în care materialismul puterii joacă un rol în schimbare. Ca atare, politica internațională nu poate proveni dintr-un interes național optimizabil pe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mod greșit practica socială drept realitate obiectivă, independentă de gîndire. Cu alte cuvinte, politica internațională nu este determinată de materialismul puterii, reductibil la un model mecanicist. Ci ea este o construcție socială a instituțiilor care evoluează istoric și în care materialismul puterii joacă un rol în schimbare. Ca atare, politica internațională nu poate proveni dintr-un interes național optimizabil pe căi raționale, o opinie care ar reduce deciziile politice la un calcul al eficienței. O practică socială este constituită de către o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puterii Odată ce comunitatea internațională a acestei construcții a fost identificată, iar puterea discursurilor acceptată, devine posibil să efectuăm o analiză a înțelesurilor împărtășite care dau impresia necesității politicii puterii și care fac posibilă întreprinderea realismului, ca abordare științifică centrată pe materialismul puterii. Interesul național/securitatea națională sau puterea nu apar ca ceva dat în mod obiectiv, ci sînt construite social - deci contestabile. Dacă realismul este o practică care construiește social ceea ce noi percepem ca politică a puterii (Wendt 1992a), atunci un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
H. Sanielevici crezu de cuviință să opună tendenționalismului naționalist un soi de clasicism constând într-o literatură "care să propage munca regulată și stăruitoare, viața liniștită de familie, cinstea, economia, sobrietatea, hărnicia, sentimentele delicate". În realitate revenea și el la materialismul și umanitarismul lui Gherea. Scriitorul se cădea să fie "frămîntat" de "problemele vieții". Nu numai că este îngăduit a căuta în literatură intenții etice, dar cu greu ne putem închipui o operă de artă de valoare durabilă care să nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Baudrillard, Routledge, London and New York, 2000, p. X. 337 Richard J. Lane se ocupă și de influența lui Hegel asupra întregii filosofii franceze moderne, în special prin conceptul său de dialectică, care este preluat și în marxism în combinație cu materialismul. Lane consideră că gânditori precum Bataille sau Baudrillard s-au arătat suspicioși în fața sistemelor de gândire totalizatoare, argumentând că există experiențe ce nu pot fi subsumate dialecticii. Exemplul lui Bataille pare a fi cel al potlatch-ului, concept pe care l-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de piedica particularismului și fanatismului, primitoare deopotrivă pentru toate talentele, indiferent de credințe sau tendințe, ci numai cu unica preocupare a Frumosului, a Binelui și a Adevărului. Aceasta nu ne va împiedica, ci mai vârtos ne va îndemna ca, față de materialismul vulgar ce pare a fi încuibat într-o bună parte a societății de astăzi, să căutăm a provoca o reacțiune salutară spre ideal, spre înaltele preocupări sufletești, fără de care un popor nu-și are rost în istorie și nici indivizii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
se folosească, de astădată, prilejuiesc o dezvoltare a recenziilor critice, o Înflorire calitativă a lor, poate, până la identificare cu cronica literară. Rămîne o datorie numai a celor ce Întreprind redactarea recenziilor (Ă) să-și ridice nivelul teoretic prin studiul principiilor materialismului dialectic și istoric, prin Înțelegerea funcției critice În raport cu cea mai Înaintată teorie estetică. Nu este locul aici să dezvoltăm principiile noii critici literare, nici să-i definim sarcinile determinate de momentul actual al dezvoltării statului nostru. În eventualitatea unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nici cu creditul acordat lui Julien Benda, acel bătrân panglicar, redus ce-i drept la proporțiile sale, dar chemat să judece literatura câtorva decenii. (Ă). Benda care astăzi scoate o carte Trei mituri ale societății moderne unde așează alături de existențialism, materialismul dialectic. (Ă). Eseurile lui Ion Vitner deschid drumul cercetării literare, invită la interpretări noi, care necesită cercetări laborioase și Îndelungi. Scrisul d-sale sublinează personalitatea unui spirit critic Înzestrat, care știe să folosească după cum se cuvine neîntrecutele instrumente de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
țării inițiată de P.M.R. (Ă). În manuscrisul 2261, fila 20 stă scris repetat: Karl Marx, Carl Marx. În articole Îl citează de asemeni. Se intrevede În doctrina politică a lui Eminescu o bună doză de concepții care se Învecinează cu materialismul istoric (Ă). Mă opresc aici pentru că aceste lucruri trebuiesc spuse Într-un studiu. L-am și făcut odată (Ă) l-am refăcut În ultimii ani (Ă). Nu e Încă o cercetare propriu-zisă ideologică (Ă). Opera lui Eminescu este culeasă În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
idealismului semantic, expresia tipică a «culturii» inumane și putrede a oligarhiei financiare din America. Adevărată «sfântă alianță» a lingvisticii reacționare! (Ă). Colaboratorii Buletinului ignorează vădit opera științifică a ilustrului lingvist sovietic N.I. Marr, care a studiat problemele limbii În lumina materialismului istoric, ca și pe aceea a academicianului I.I. Meșcianinov, Erou al Muncii Socialiste, laureat al Premiului Stalin, care a continuat și dezvoltat cu succes rodnica teorie a lui Marr. Neînțelegând că vechea lingvistică burgheză și În general știința idealistă Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ei experiență de decenii; (Ă). Lingviștii care au scos Buletinul lingvistic trebuie să facă o cotitură hotărâtoare, să pună capăt lâncezelii În care vegetează, să lichideze În scurt timp inadmisibila lor rămânere În urmă. Lingviștii cu experiență, Însușindu-și concepția materialismului dialectic și istoric și lichidând propriile lor lipsuri cu arma autocriticii, trebuie să ajute universitățile În creșterea de cadre noi de specialiști, care să poată asigura dezvoltarea mai departe a acestei științe”. Campania Împotriva cosmopolitismului se extinde și asupra altor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fost ignorată complet experiența românească și sovietică În domeniu, preferându-se „colaborarea specialiștilor din țările capitalist-apusene”, redacția vădind, În felul acesta, un „dispreț fățiș” mai ales față de cuceririle sovietice, pentru că „numai oftalmologii sovietici, călăuziți de concepția științifică - singura justă - a materialismului dialectic, sub Îndrumarea Partidului Comunist (bolșevic) din U.R.S.S. și cu sprijinul puternic al guvernului sovietic, au putut ridica știința oftalmologică la un nivel care să facă posibilă rezolvarea acestei probleme” - redarea vederii - n.n. Concluziile Raportului sunt: „Revista de Oftalmologie
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru ca aici să reținem o sinteză În versuri a „genialei Învățături staliniste despre limbă”, intitulată Examenul: „A doua zi - Încep autorii A. ROGOZ și Horia BRATU 85 - după publicarea articolului Cu privire la marxism În lingvistică de I.V. Stalin - la examenul de materialism istoric de la Facultatea de Filosofie, o studentă a expus În cadrul răspunsului său o seamă de teze ale articolului tovarășului Stalin. Studenta a fost dată de profesori ca exemplu, În fața tuturor studenților. „A doua zi. Privirile se-ntreabă. Cu toți ar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ceea ce spune și C. Negruzzi în articolul Paveaua, Călindar pentru poporul român, 1846. 3 Opere complete, Teatru, I, p. X. 4 Și chiar mai înainte: Kogălniceanu, în 1855 ("Romînia literară", 1855, 53), ne spune că "entuziasmul" de la 1848 slăbise, din cauza "materialismului vrâstei coapte, a visurilor ambiției neîmplinite, a orgoliului pozițiilor cîștigate". rea nu venise nici atât de mare cât se sperase, nici egală pentru toți. Numai un singur lucru era clar: umilirea națională nu mai era așa de strigătoare. Constituția liberală nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
statali, suverani, independenți și interdependenți. Ca orice consecință neintenționată a agenților sociali, ea poate fi înlătuată gradual, prin eforturi conjugate (Onuf în Kubálková, Onuf, Kovert: 1998, 58-78). Aici apare cu maximum de vizibilitate diferența dintre constructivismul moderat al lui Wendt, "materialism rezidual", cum îl numește autorul (Wendt: 1999, 110-112), respectiv constructivismul radical favorizat de Onuf: pentru primul: anarhia internațională e un dat static și obiectiv în cele din urmă; ea poate fi cosmetizată, umanizată, kantianizată, să spunem așa, dar nu depășită
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prin formule intelectuale spontane, dar rudimentare și deci irelevante pentru procesul revoluționar. Conștiința activă și abstractizantă devine acum parte materială a dialecticii în ansamblu, pe care o orientează în sens revoluționar (Harding: 1996, 225-237). Sau, așa cum însuși Lenin teoretizează în Materialism și empirocriticism, evenimentele sau materialismul dialectic în ansamblu, pornind de la fapte și opus astfel idealismului "burghez", naiv și utopic, se "reflectă" în gândirea și reprezentarea umană. Numai prin abstractizare omul poate deveni o componentă a acestui imens și complicat proces
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rudimentare și deci irelevante pentru procesul revoluționar. Conștiința activă și abstractizantă devine acum parte materială a dialecticii în ansamblu, pe care o orientează în sens revoluționar (Harding: 1996, 225-237). Sau, așa cum însuși Lenin teoretizează în Materialism și empirocriticism, evenimentele sau materialismul dialectic în ansamblu, pornind de la fapte și opus astfel idealismului "burghez", naiv și utopic, se "reflectă" în gândirea și reprezentarea umană. Numai prin abstractizare omul poate deveni o componentă a acestui imens și complicat proces, înțelegându-l și ghidându-l
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
scolastică] și teoria acțiunii o practică [teroristă], interzicând orice era în dezacord cu principiile sale". Cei doi continuă: Pentru a justifica această schemă dogmatică, care este una pur apriorică, marxismul contemporan (în sensul de leninism, n.m.) confiscă și se atașează materialismului vulgar. Dialectica istoriei este interpretată ca un fapt empiric printre altele, imprimându-se în minte așa cum "culorile cauzează o reacție fotochimică asupra retinei". Dialectica, așa cum am remarcat, este impusă asupra istoriei, mai degrabă decât descoperirea ei să fie atribuită unei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
istoriei este interpretată ca un fapt empiric printre altele, imprimându-se în minte așa cum "culorile cauzează o reacție fotochimică asupra retinei". Dialectica, așa cum am remarcat, este impusă asupra istoriei, mai degrabă decât descoperirea ei să fie atribuită unei analize perseverente. Materialismul istoric devine o ideologie "statică" care este "oficial revizuită" (sic!) numai când detașarea ei de practică devine jenant de evidentă. Nu se mai fac încercări pentru a demonstra și justifica necesitatea și universalitatea dialecticii; validitatea ei este asumată. Această contradicție
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1945). Revoluția leninistă apare deci ca un proces politic, pe când cea a lui Marx era în primul rând, una socială. Chiar dacă sau și atunci când acesta discuta relațiile socio-economice globale pe care "epoca burgheză" le-ar fi instaurat până la urmă, în virtutea materialismului istoric reprezentând forța motrică a evoluției materiale și post-ideologice (în sens marxist) a omenirii: Epoca burgheză din istorie trebue să creeze baza materială a lumii noi pe de o parte, relații mondiale întemeiate pe interdependența dintre popoare și mijloacele acestor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un discurs ținut la Cluj în vederea diminuării nemulțumirilor studențești, Miron Constantinescu, viitorul ministru al Educației, se dovedea flexibil în ceea ce privește primul aspect, obligativitatea participării la cursuri, nefăcând în schimb nicio concesie revendicării de renunțare la predarea marxism-leninismului în universități: "neînsușirea concepției materialismului dialectic și istoric lipsește pe student de o viziune de ansamblu a lumii". Mai mult, promotorii unei astfel de atitudini "au concepții dușmănoase socialismului, vor să înlocuiască educația materialistă cu propovăduirea idealist-mistică" (Lungu, Rețegan: 1996, 214). Într-adevăr, mișcările studențești
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
umană are, în general, și o funcție anticipatoare, de proiectare a viitorului, de devansare a existenței sociale determinate. Tocmai funcția anticipatoare a conștiinței sociale constituie o condiție necesară pentru progres, pentru revoluția socială, pentru transformarea revoluționară a societății" (Probleme ale materialismului dialectic...: 1977, 82; vezi și Popa: 1987, 17-18, Petre, Achim în Borgeanu et. al: 1968, 238-278; Literatura și arta...: 1972, 159-169; Florea în Culegere de teze...: 1982, 233-251; Rolul conducător al partidului...: 1972, 47-48; subl. în orig.). Cu alte cuvinte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai sus de către Plehanov erau "în modul cel mai strălucit întruchipate în persoana tovarășului Nicolae Ceaușescu, personalitate eminentă a partidului și poporului nostru, a mișcării comuniste și muncitorești, care se bucură de un deosebit prestigiu în lumea contemporană" (Probleme ale materialismului dialectic...: 1977, 141; vezi și Petre în Borgeanu et. al.: 1968, 118-134). În anii '80 însă, referirile la PCR se diminuează direct proporțional cu exacerbarea cultului personalității dictatorului român. "Prin istoricul salt pe care l-a conferit destinelor României, prestigiului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a servi cât mai bine "patriei": în primul rând, acestea trebuiau să se ocupe de "cultura lor politică și ideologică", respectiv "stăpânirea profundă și multilaterală a politicii partidului, înarmarea lor cu concepția revoluționară a clasei muncitoare despre lume și viață materialismul dialectic și istoric -, (sic!) cunoașterea temeinică a operei tovarășului Nicolae Ceaușescu, care (sic!) reprezintă aplicarea creatoare a marxismului la condițiile concrete ale țării noastre". Apoi, militarii trebuiau să dea dovadă de "patriotism înflăcărat", să își cultive "spiritul lor revoluționar" și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
secretarul general al PCR cu ocazia ședinței plenare a Comitetului Central al partidului din noiembrie 1971, care poate fi considerat piatra unghiulară a programului ideologic avansat de către leninismul romantic. "Transformarea oamenilor înarmarea lor cu concepția înaintată despre viață și societate materialismul dialectic și istoric -, (sic!) cu cele mai noi cunoștințe și concluzii ale științei constituie una din cele mai complicate probleme, cu mult mai grea, în multe privințe, decât dezvoltarea economiei" (Plenara Comitetului Central...: 1971, 21-22; subl. m.). Transpare clar privilegierea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]