8,581 matches
-
Ah, și Încă ceva: dorința de a trăi poate fi reglată prin plasarea unei credințe totale În sistemul divinatoriu al superstițiilor. Acest lucru se Întîmplă deja și fără intervenția noastră. Mulți oameni sînt deja parțial ghidați de numerologie și alte mecanici oraculare, de la cărțile de tarot pînă la cititul În cafea. Diavolul scrîșnește din dinți. Și unde mai e distracția În toate astea? Care ar mai fi provocarea dacă oamenii n-ar mai avea sentimente? Poate că este atașat ontologic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
libere, capricioase de pe un nivel pe altul, productivitatea semantică a cuvintelor și expresiilor, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor, combinatorica programat aiuristică. Avem de-a face cu ceea ce Sedlmayr numea „deplasarea centrului de greutate al omului în sfera anorganicului” (recte a mecanicului, dar nu numai - v. Sedlmayr, op. cit., p. 148). Mimesis-ul tradițional este în general abolit, fără a pierde totuși contactul cu „realul”, pe care imaginația îl parazitează și îl schimonosește polemic. Numai că, dată afară pe ușă, dimensiunea gravă, existențială sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în „problema incomunicabilității” urmuziene „o formă a crizei spirituale în cadrul capitalismului modern” (op. cit, p. 82). Avangarda, afirmă criticul, „l-a utilizat pe Urmuz ca să lovească în principiile și concepțiile de viață ale burgheziei. Comicul, rîsul constituie reacții împotriva pătrunderii mecanicului, a automatismului în sfera vieții”. Spre deosebire de Bergson din Le rire, autorul acordă atenție unui „paradox care își găsește o perfectă ilustrare în literatura veacului nostru”: comicul, ca refuz mecanic și convenționalizat al mecanicului și convenționalului. Alienarea implică, în cazul textelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o hibridizare pe scară universală a ființelor, de la care omul nu mai este exclus” (p. 526). Avem de-a face cu revelația unui mecanism abstract al manipulării universale, în interiorul căruia individul este redus la statutul de obiect. Discutînd raportul dintre mecanic și organic în cadrul poeticii avangardiste, criticul avansează ideea caracterului protetic (de „proteză mecanică”) al personajelor urmuziene, în care vede o expresie „non-umană” a „corinticului”: „Sacrificată e, în primul rînd, ideea de evoluție organică (...). Automatul e anorganic. E lipsit nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dragoste, În toți acești ani, nu-i spusese niciodată cuvinte tandre, nici n-o mângâiase, ci se Îndepărta repede, ca și când contactul celor două trupuri l-ar fi scârbit după folosință. Chiar și acum, când fusese atât de brutal și de mecanic - nici măcar nu-i dăduse timp să se trezească -, primul lui gând fusese să fugă repede să-și scuture unealta, să și-o clătească și s-o decontamineze În lavoarul băii ei. — Da’ nu, nu-i adevărat, suflețel, protestă Elio, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Să vorbim despre delictele Împotriva patrimoniului. Articolul 624. Furtul, spuse Zero placid. Profesorul Îl Întrebă ce se Înțelege prin Însușirea de bunuri necuvenite. — Apare o problemă de interpretare Între cele două cuvinte: sustragere și Însușire de bunuri necuvenite, răspunse Zero mecanic, fără a se asculta. În unele percepții, cele două momente coincid, dar există și păreri conform cărora cele două momente ar trebui privite distinct. Faptul În sine se realizează În mod integral doar În momentul În care agentul obține autonoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe bărbatul care meritase atâtea atenții și care venea să o ia când se lăsa seara. Bărbatul respectiv era cel mai adesea o cruntă deziluzie. Venise un dentist bărbos Într-un Jaguar și durase de la Paști până la Sfânta Marie, un mecanic cu nasul lung ca o stalactită și durase două luni, diferiți muzicieni, care duraseră și mai puțin - și de la o bucată de vreme nu mai venea nimeni. Dar nici unul dintre aceștia nu-i semăna nici măcar pe departe și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
până la urmă. Așa s-a Întâmplat. Antonio se grăbi spre ieșire. Sarah strigă În urma lui ne vedem În septembrie, când reîncep cursurile, mă voi Întoarce la Roma. Dar el nu se Întoarse. Coborî pe peron. Ușile automate se Închiseră și mecanicul de pe peron ridică mâna, făcând semn celui din locomotivă, pentru a da semnalul de plecare. În capătul peronului, semaforul era roșu. Sarah lovea cu pumnul În geam. Îi spunea ceva, dar Antonio nu reușea s-o audă. Gura ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lăsa totul În urmă. Vom face totul În felul nostru. Nu ne vor mai prinde. Am scăpat de ei. Cablurile electrice vibrară, poate se făceau probe de funcționare. Un semnal luminos se aprinse În capătul Întunericului. Maja se Înfioră. Dacă mecanicii manevrau trenurile... Dacă dădeau drumul la curent În șine... Își pierduse simțul orientării. Intraseră pe aceeași galerie pe care veniseră? Ori s-au rătăcit? Acum, chiar dacă se Întorcea nu mai reușea să distingă vagoanele Însemnate de Zero. Și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bohr, niște modelizări matematice mai mult sau mai puțin ingenioase au Încercat să armonizeze noul concept cu cadrul teoriilor anterioare; abia pe la Începutul anilor 20 acest cadru a apărut ca definitiv perimat. Dacă Niels Bohr este considerat adevăratul fondator al mecanicii cuantice, asta se datorează și descoperirilor lui personale, dar mai ales extraordinarei atmosfere de creativitate, de efervescență intelectuală, de libertate a spiritului și de prietenie pe care a știut s-o creeze În jurul său. Institutul de fizică din Copenhaga, fondat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care au loc manifestările lor; această ubicuitate le permitea să găsească aplicații În hidrodinamică, dar și În genetica populațiilor, În meteorologie sau În sociologia grupurilor. Puterea lor de modelizare morfologică era bună, dar capacitățile lor predictive - cvasinule. În schimb, ecuațiile mecanicii cuantice permiteau să se prevadă comportamentul sistemelor microfizice cu o precizie foarte bună, și chiar cu o precizie totală dacă se renunța la orice speranță de revenire la o ontologie materială. Era cel puțin prematur - și poate imposibil - să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
libertate individuală (În epoca lui, acest concept era deja În mare măsură compromis și toți recunoșteau, măcar tacit, că nu poate fi baza nici unui progres uman), ci acela că a reușit, prin interpretări ce-i drept cam riscante ale postulatelor mecanicii cuantice, restabilirea condițiilor În care iubirea este posibilă. Aici, trebuie să evocăm Încă o dată imaginea Annabellei: fără să fi cunoscut el Însuși iubirea, Djerzinski putuse, prin Annabelle, să-și facă o imagine despre ea; Își dăduse seama că iubirea, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
automate a făcut ca urcușul nostru să dureze vreo cincisprezece minute, și când am ajuns sus, Ravelstein fusese deja instalat În pat, - dar nu În patul său cu patru stâlpi. I se comandase un pat de spital, deasupra căruia un mecanic monta acum un triunghi mare, echilateral, din oțel tubular inoxidabil. Ravelstein urma să‑l folosească pentru a‑și muta greutatea corpului de pe o parte pe alta. Când trebuia să treacă din pat Într‑un scaun cu rotile pentru terapia fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
decât pe jumătate. Poate că medita asupra acestui fapt, asupra direcționării fizice a vieții, asupra nenumăratelor căi pe care poți fi vătămat, rănit, chiar ucis - o linie de gândire total neobișnuită pentru el. O infirmieră se ivise pe neașteptate și mecanicul (un tehnician de la spital) stătea pe lângă ea ca o ustensilă de rezervă. Ravelstein era ridicat peste marginea patului și apoi coborât, foarte Încet, În scaunul cu rotile. Doctorul Schley urmărea să‑l țină pe Abe cu picioarele În jos, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș deschis în desișul pădurii; pământul cărămiziu contrasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Între lumea grea și cea rarefiată e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant. Un amant bun, care te poartă peste lume, Îți dezleagă sufletul amorf, ținut În frâu de prea multe griji, supus legilor mecanicii newtoniene, unde domnesc principiile grosolane, neîndurătoare, ale acțiunii și reacțiunii. Însă această călĂtorie pe verticală, mult mai mare și mai misterioasă, pe lângă care scrisul nu e altceva decât o excursie la mare cu clasa, asta e marea provocare. Cam În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vedea de treaba lui, într-un amestec de nepăsare, ignoranță și nesimțire. Iar eu, cu nimic mai presus de semenii mei, aș fi rupt-o la sănătoasa dacă aș fi fost convinsă că entitatea aceea dinăuntrul Carminei era circumscrisă legilor mecanicii și ar fi fost impresionată de vreo distanță. De ce eu ? - m-am întrebat atunci cu groază, simțind în spate ghearele fricii și așteptându-mă ca nebuna să sară la mine din clipă în clipă. Cum fusese posibil să ajung să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
între lumea grea și cea rarefiată e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant. Un amant bun, care te poartă peste lume, îți dezleagă sufletul amorf, ținut în frâu de prea multe griji, supus legilor mecanicii newtoniene, unde domnesc principiile grosolane, neîndurătoare, ale acțiunii și reacțiunii. Însă această călătorie pe verticală, mult mai mare și mai misterioasă, pe lângă care scrisul nu e altceva decât o excursie la mare cu clasa, asta e marea provocare. Cam în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
propriei locuințe, zicând, că, unul este al său, iar, dintre cele două, câte unul, al celor doi fii. Și gata! Așa a și rămas, până În zilele de astăzi. Fiul mai mare, Cristian, era șef contabil la C.A.P.; celălalt, Marcel, mecanic auto, și, temporar, șeful sectorului auto al unității. Noaptea de 21 spre 22 decembrie i-a surprins pe drum: veneau, cu autocamioanele Încărcate, aducând la unitate o moară pentru măcinat grâu. Au ajuns În Lohan spre ziuă. Au tras mașinile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
totul parcă În afara lumii, În vecinătatea unui canal și a unei bălți acoperite cu o vegetație stuficolă. Ce-i acolo?, a Întrebat, eroul devenit legendar, de pilotul elicopterului. Nu am de unde să știu. Nici tu, i s-a adresat, apoi, mecanicului de aparat, de alături? Nici. Să găsim un locșor pe-aproape și să aterizăm. Au găsit. Aterizăm. Da. Aterizăm. Au aterizat. Voi plecați. Eu rămân aici. Îmi chem șalupa de servici și, după ce fac rondul proprietății, vă chem. Voi așteptați
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oameni, pentru tine, e, acolo, doar, un fel de atâta?! Dar, ce; dar, cât mai mult? M-am tot gândit. Nu pot. Sunt părinții tăi. Și eu, tot pe lângă ei, și cu ajutorul permanent al lor, am ajuns, să fiu, un mecanic de excepție, un om Între oameni, un ... Uite, ce, domnule Olivinaru: n-am nevoie de nici un fel de alte argumente. Faci, ce este de făcut, și-ți primești plata pe care trebuie să ți-o primești. Măi, Danule, ți-am
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
țară a fost economista) <vick45>: de ce ai divorțat? <mariana 45>:voia acasă. <vick45>: s-a întors acasă? <mariana 45>:nu. Și-a adus nevasta din țară. A divorțat și de aia. Un luzer. <vick45>: cu ce se ocupă? <mariana 45>: mecanic. A fost inginier. Repara frigidere. Tu esti fecioara? <vick45>: da <mariana 45>: puteam să jur. Ești de-o seama cu mine? <vick45>: mai tinar- dacă e adevărat că ai 47 <mariana 45>:de ce nu ar fi? Îmi caut soț, e
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pentru multă vreme, în hârtiile oficiale (fiindcă gioarsa de carte de telefon a lui Sucu se deschidea invariabil la litera L și de-acolo îi alesese el numele) Doru Lupașcu. Înmatriculat în catalogul clasei a IX-a B a Liceului Mecanic Pipera, cursuri serale, la poziția 38, ca nou transferat de la Liceul Energo-Montaj numărul 25. Cu o foaie matricolă ciuruită doar de medii trimestriale de trei, patru, cinci și rar șase. Tot ideea lui Sucu: era mai avantajos pentru proaspătul botezat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu brațele deschise, au nevoie de specialiști. Directorul analizează schema personalului și îl angajează pe un post de muncitor necalificat; îi explică că nu poate primi pe oricine, la șantier nu ar fi fost o problemă însă ei primesc numai mecanici sau șoferi, dar găsise o portiță: - Și unde vrea Bălăuță să te bage? - La motoare, domnule director. - Bine, vezi că ai un maistru bun. Îți doresc succes! Mergi acum să faci formele de angajare și după aceea trebuie să treci
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un cuvânt era o familie fericită! Paul ar fi dorit să muncească șofer, deci să lucreze în exploatare și să renunțe la atelierul de reparații motoare. Ar fi câștigat mai bine, deși acolo era apreciat ca fiind cel mai bun mecanic în motoare cu aprindere prin compresie. Discutau împreună de multe ori, credeau că ele constituiau viitorul, nu cele pe benzină și așa a fost. Trecea pe la ei adesea, ba chiar odată i-a invitat la restaurantul unchiului pe care Claudia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]