1,605 matches
-
se cuvenea de drept omului care luptase o viață pentru libertatea presei; totuși glasul lui Eminescu a avut mai multă trecere și Rosetti a fost înlăturat. Și atunci, ca și mai târziu, oamenii cu adevărată valoare pătrundeau mai greu decât mediocritățile. Mediocritatea nu deștepta niciodată invidia. Eminescu erea ziarist politic, ca și Rosetti. B.P. Hasdeu erea numai publicist. Eminescu nu admitea să existe în România un ziarist politic deasupra lui. Încă un motiv ca să înlăture pe Rosetti și să se puie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cuvenea de drept omului care luptase o viață pentru libertatea presei; totuși glasul lui Eminescu a avut mai multă trecere și Rosetti a fost înlăturat. Și atunci, ca și mai târziu, oamenii cu adevărată valoare pătrundeau mai greu decât mediocritățile. Mediocritatea nu deștepta niciodată invidia. Eminescu erea ziarist politic, ca și Rosetti. B.P. Hasdeu erea numai publicist. Eminescu nu admitea să existe în România un ziarist politic deasupra lui. Încă un motiv ca să înlăture pe Rosetti și să se puie sub
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
elan, redus în ce privește cultura literară, fatal, mijloacele lui oratorice erau reduse. Nu înflăcăra și nu cucerea, dar paradoxal impunea. Nimeni nu poate spune că a citit o singură pagină din discursurile lui Iuliu Maniu, care să depășească o foarte redusă mediocritate. Nu avea comunicativitate, căldură, nu avea idei, dar impunea. S-ar putea spune că Iuliu Maniu a fost un fenomen politic al României. Pînă la el, Țara Românească n-a cunoscut un om politic care, lipsit de cultură, de idei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
criticii care se de carte pentru a o "distruge", nu pentru a vorbi obiectiv despre ea. Citesc uneori articolele găgăuților de la "Luceafărul"! Este jalnic ce fac acei indivizi! Și te-ntrebi: à quoi bon!? à quoi bon?! Prea instalați în mediocritate și posturi comode, mult prea mulți literați acceptă totul ca pe o ruminație sacrosantă. Mă întreb ce știu ei despre luciditate!? Că despre loialitate ce să mai vorbim! N-am să-ți mai spun niciodată astfel de lucruri, știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ultima vreme, dar voi vorbi cu Luca (Pițu n. red.) să-mi facă o listă cu ceea ce ar trebui să caut și să citesc neapărat prin orice biblioteci. Îmi plac prea multe cărți și am sentimentul că aceasta dovedește oarecare mediocritate intelectuală. Pe acest fond, vorbesc din ce în ce mai puțin. Aștept mereu să plec. Și poate că o să crăp. Oricum găsesc ciudată nevoia aceasta de a pleca de aici cît mai curînd și cu orice preț. Sînt sătul. Credeam că la P. Neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mare sfetnic spiritual. A.B.Ai regrete? Ai dori să faci ceva ce nu ai făcut încă? Regretele mele cele mai sincere țin de vremurile în care trăim, care nu au ochi pentru valorile reale și care cultivă prea des mediocritățile. Poporului român i se administrează azi doze prea mari de superficialitate și de găunoșenie, după ce dictaturile veacului trecut l-au istovit mental, fizic și moral... Cine știe ce va ieși de aici? Pe de altă parte, este uluitor cum decade astăzi literatura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă, și chiar dacă uneori, să spunem, mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest special să-și răscumpere puținele momente de mediocritate. Din nefericire, și vreau să subliniez acest lucru, așa suntem noi oamenii, descoperim și regretăm valoarea cuiva abia după ce dispare și... lasă un gol imens lângă noi, dar mai ales în noi... (Galați, 2003) Emil Manu L-am găzduit pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cel mai potrivit e lumea filmului de la Hollywood. Știți ce sfori se trag acolo, ce bani se aruncă în joc, ce pasiuni se mistuie pentru câștigarea statutului de vedetă? Asta nu vrea să spună că au câștig de cauză doar mediocritățile cu picioare lungi, homosexualii, francmasonii, ori gangsterii cu teșchereaua plină cu bani. Câștigă, foarte des, și valorile, dar și artiștii mai modești care se bucură de protecție. Mai pe scurt, cred că debutantul, scriitorul în genere, trebuie să se dezbare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cumva din ’90, când au fost ținuți oameni foarte capabili în afara politicii pe diverse motive legate de trecut ? A.M.P. : Probabil că de la asta pornește. N-am pornit bine și lucrurile nu se mai întorc. În partide s-au consolidat mediocritățile și ele dictează criteriile de selecție. V.A. : În partide au intrat foarte mulți oameni fărĂ căpĂ‑ tâi, așa cum s-a întâmplat și în timpul ocupației bolșevice a României, când alde neica nimeni au umplut Partidul Comunist, adică argați la țară
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
opiniile lor. Timpul era un ziar al lui Const. Cehan Racoviță care scria de toate, adesea acuzator față de persoane, instituții, ziare, guvern și partidele politice. „În fața primejdiei” C. Cehan Racoviță scria: ...”Guverne ticăloșite. Ce reprezintă acestea de acum? Continuitatea decadenței. Mediocritate. Ministeriabili, fie cu barbă, fie impotenți, fie cu ițari, tidve de haimanale intelectuale, în loc de creatori, o țară bogată, cu stafii. Munca frustrată de prostituția clasei dominante. Boțul de mămăligă pe care nu-l poate avea șomerul român, prefăcut în rubinul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
corect, dar ce-i Andrei Ruse 52 aia potrivit și corect ? Ca lucrurile să se întâmple, oricum ar fi ele, trebuie să fii în mijlocul lor ! Și viața nu-i pentru fricoși, o, nu ! Viața adevărată, nu, nu. Pentru fricoși e mediocritatea. Rutina. Regretele. Sărăcia. Neputința. Îndurarea. Chinul. Succesul cere alte calități, domnișorule Cristian. Riscul ! Curajul ! Nebunia ! Și mai ales, dar mai ales ! Dragostea ! Da, da, toată dragostea pe care o poți da. Eu te invit, ia-mă de mână, domnișorule Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și le umplu cu informații exacte, fără să-i facă pe copii să înțeleagă și să iubească. Le scot parcă inimile să nu mai poată simți. Iar noile elite, în loc să propovăduiască deschiderea minților, le închid cu lacăte pentru a preaslăvi mediocritatea. Ce mai am eu de făcut într-o astfel de lume care acceptă așa ceva ? Am ales să lupt, dar nu mai am pentru ce și pentru cine. Sunt bleste- mat să văd această decadență, impotent. Este poate prețul succesului pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în urma lui este un petic de pământ, pe care nu se va afla niciodată vreo cruce. De ce ? Pentru că nu și-a dorit să aibă un nume la mor- mântul său. Dezamăgit de oameni, lăsat să se zbată în uitare și mediocritate, aceasta a fost răzbunarea lui. A spus că, dacă va mai însemna ceva pentru oricine, atunci acela care va dori cu adevărat să-i afle povestea îl va căuta și îl va găsi. Iar eu, printre foarte puținii curioși, l-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
măsuri tot mai drastice contra frontului literar. Nu am știut Înainte de ’89 să ne alegem liderii, iar faptul că și azi Zaharia Stancu persistă În amintirea multora ca un exemplu de „rezistență” față de abuzurile unei puteri dezlănțuite arată, de fapt, mediocritatea, lipsa de radicalitate a idealurilor noastre civice. Atunci, când se putea crea o altă opoziție, mai fermă, mai unitară, cum au demonstrat-o nu numai Polonezii - oho, ei sunt un exemplu de neatins pentru noi, ei au săvărșit ceea ce intelectualii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realiza” nu prin actele proprii, ci pe „spinarea altora”, trăgându-i pur și simplu la răspundere pe „alții”, uneori necunoscuți sau având doar vina de a fi sau de a se fi născut altfel, pentru propriile eșecuri, pentru propria, invincibila, mediocritate. Un astfel de exemplu nefericit și extrem de dăunător a fost filosoful și maître à penser, „magistrul” unei Întregi și extrem de dotate, de „nerăbdătoare” generații intelectuale a anilor treizeci - Nae Ionescu. „Fascistul” Nae Ionescu, deoarece „boala sa”, fascismul, de care a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
presus de cel al purei supraviețuiri, al purei, imediatei și cu multiple fețe zeițe moderne numită Adaptare, cea care a luat locul aproape tuturor idealurilor antecesorilor noștri. Naivi și morți, cu care nu mai comunicăm, e adevărat, din pricina propriei noastre mediocrități sau a „avaturilor istoriei”, dar și pentru că aceste „lucruri”, ca orice este esențial, vital, nu pot fi comunicate. Singura cale este rezonanța, arma poeților, a profeților, a copiilor și a Îndrăgostiților!... 10 Ce am făcut În cei cincisprezece-șaisprezece ani de când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
carierei mele, În țară și În străinătate, am fost „expus” unor analize asemănătoare: multe dintre ele fără acea prudență În expresie și deferență reală care separă omul civilizat de un calomniator de ocazie, aflat În slujba propriei sale frustrări sau mediocrități agresive sau În slujba vreunui grup ori chiar stat, polițist sau nu. 11 Libertatea - acest țel, acest „ideal” aproape intangibil sub dictatură, sub dictaturi! - cere la rându-i un tip, o muncă, un efort și un risc al adaptării. Ea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ai tăi, adeseori, cu mult hulita nebunie, curaj de a te regăsi pe tine În clocotul și „hohotul” mulțimilor de oriunde și de oricând, acel werde wehr du bist, devino ceea ce ești! Caută-te pe tine Însuți, În ciuda istoriei, societății, mediocrității și fatalismului obsesiv ambiental, crede că ești, dar... numai În acest sens: al regăsirii, al renașterii, al viului, al adevăratului viu! Cel care nu poate fi biruit de moarte, talazurile acestea Întunecate, de bronz lichid și amenințător, din jurul nostru, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este de a crede În existența proștilor, de a Întâlni „proști” În drumul său, față de care să se simtă superior, ba uneori să râdă de ei, Într-un fel sau altul. Insul inteligent nu ar trebui să se teamă de „mediocritate” - o fantasmă ce bântuie creierele nu puținor intelectuali europeni și contemporani. Și nici de nebunie, care, ca și moartea, este o realitate ce aparține mereu altora! Omul inteligent, În vremea noastră, trebuie să se teamă de detracarea propriei sale calități
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mele, de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată așteptare s-ar fi urcat la „suprafața ființei”, acordându-mi privilegiul unei existențe „reale”, totale, insuportabile. Arătându-mi limita și mediocritatea trăirii mele cotidiene, dar și părăsindu-mă „la timp”, apărându-mă Într-un fel, pentru a nu mă „balansa” Într-un alt „fel de a fi” - insuportabil pentru cel care eram, dar și mai de „neconceput” pentru cei care mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
evacuat de gânduri, vibrând din substanța sa cea mai pură, poate, cum o spuneam mai sus, o formă pregătitoare a extazului. (Poate, cine știe, zeii care mă apără și mă sprijină nu mi-au dăruit „extazul integral” din milă față de mediocritatea puterii mele de a „Îndura”, de a mă „bucura”. De a fi!...Ă Sau dacă, mai tânăr, le-aș fi trăit, aceste stări ale exuberanței, „În sine”, fără legătură cu nimic, nu le-aș fi Înțeles prea bine sau le-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
legătură cu nimic, nu le-aș fi Înțeles prea bine sau le-aș fi topit, inconștient, În vitalitatea vârstei. Omul are o imensă frică de necunoscut, deși este și atras de acesta. Dar cu mari spații de odihnă, fugă și mediocritate, osificat Într-o educație pedestră, Îmbibată de un bun-simț comun sau... așteptând mereu alte și alte momente pentru a-L primi, acest necunoscut. Sau din teamă de „ceilalți”, care ar putea să-l excludă sau să-l acopere de sarcasm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Proust, sunt întâmpinat cu ridicări din umeri și cu stereotipa expresie: - Nu se compară! De parcă ar fi posibilă cea mai sumară judecată de valoare fără termenul de comparație major din același domeniu. Dar mulți, foarte mulți autori români, din comoditate, mediocritate sau aroganță provincială, refuză etaloanele majore ale literaturii universale. Iar azi, unii scriitori au senzația că numele citate mai sus sunt pur și simplu obsolete, fiindu-le probabil mai la îndemână să-și compare producțiile proprii cu cele franceze sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
De altfel, aici, instinctul său era remarcabil, orice artist de excepție, orice real inovator într-o zonă a artei trebuie să „se ascundă”, orice devoalare precoce a esenței, a noutății artei sale riscă să-l pună în gravă dificultate socială. Mediocritatea dominatoare, ca și prejudecățile instalate în mentalul social vor „veghea” totdeauna, depistând precoce „elementele novatoare” și „disturbatoare” din zona creației sau cercetării fundamentale, „elemente” care, dacă „înving”, dacă își afirmă plenar opera și ideile, vor „strica”, disturba, nărui valorile și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grosolane” uneori, au făcut - și fac și azi! - pe unii, grăbiți sau geloși, pur și simplu, pe opera sa fenomenală!, de a-l eticheta în fel și chip, de a încerca să-l coboare, aducându-l la nivelul „lor”, al mediocrității lor abile, lucrative și așa-zis „morale”. Pentru a „susține” doar cu un singur „exemplu” noutatea și mai ales profunzimea extraordinară a viziunii sale, voi cita câteva fragmente din poemul En-Ghidu, pe care-l avea deja scris în primăvara lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]