4,697 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 716 din 16 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Primordiale De ce totdeauna trebuie să fie O apă Un foc Cerul, pământul Și văzduhul acesta amețit De neliniștea zborului? Cum să fie înțeleasă Povestea aceasta În care o melancolie aspră Își țese văl din incertitudini, Somnambule deznădejdi? Neașteptate amintiri Incendiază Arogante trădări Că urci sau cobori, La fiecare treaptă simți Golul. Că realitatea Nu este ceea ce vedem Că viața noastră E întreținută de cuvânt Ce e Adevărul? Adunătura plebee
PRIMORDIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351719_a_353048]
-
nostalgie. Mândru să umblu în opinci, Îmbrăcat într-un fel de ițari, Cum purta lumea pe aici, Copii mici și oameni mari. Spre mărețul deal al Ciofului, Care împarte satul meu Petia, Trimit epistole ale dorului, Care să-mi aline melancolia. Iarăși gândurile mă poartă, Spre ani trecuți la răbojul vieții, Am avut însă o altă soartă, Plecat din sat în anii tinereții. Referință Bibliografică: ULIȚA COPILĂRIEI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013
ULIŢA COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351761_a_353090]
-
Cu izvoare cristaline ... Dragă mamă, preaiubită! Dor îmi e, ȚARĂ, de tine! Cine mama nu-și iubește, Cine nu-și adoră tata, Cine țara nu-și respectă, Este mort chiar de trăiește. Mamă, mamă, dor de mamă! Vis de dor, melancolie ... Dacă dorm pe altă glie, Glasul tău mereu mă cheamă Ca o dulce armonie ... Dintr-o muzică divină; Și-aud vocea ta sublimă ... Ca izvoare ce-mi șoptesc: “Fiule, mi te iubesc! Vreau să-ți dărui fericirea, Zori de zi
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
Cu izvoare cristaline ... Dragă mamă, preaiubită! Dor îmi e, ȚARĂ, de tine! Cine mama nu-și iubește, Cine nu-și adoră tata, Cine țara nu-și respectă, Este mort chiar de trăiește. Mamă, mamă, dor de mamă! Vis de dor, melancolie ... Dacă dorm pe altă glie, Glasul tău mereu mă cheamă Ca o dulce armonie ... Dintr-o muzică divină; Și-aud vocea ta sublimă ... Ca izvoare ce-mi șoptesc: “Fiule, mi te iubesc! Vreau să-ți dărui fericirea, Zori de zi
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
Cu izvoare cristaline ... Dragă mamă, preaiubită! Dor îmi e, ȚARĂ, de tine! Cine mama nu-și iubește, Cine nu-și adoră tata, Cine țara nu-și respectă, Este mort chiar de trăiește. Mamă, mamă, dor de mamă! Vis de dor, melancolie ... Dacă dorm pe altă glie, Glasul tău mereu mă cheamă Ca o dulce armonie ... Dintr-o muzică divină; Și-aud vocea ta sublimă ... Ca izvoare ce-mi șoptesc: “Fiule, mi te iubesc! Vreau să-ți dărui fericirea, Zori de zi
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
Manuscris > Jurnal > JURNAL DE ATELIER - DESPRE CRIZA MONDIALĂ ȘI VIITORUL ROMÂNIEI ÎN NOUA EUROPĂ UNITĂ ( APEL CĂTRE TOATE FEMEILE TUTUROR POPOARELOR ) Autor: Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 662 din 23 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Foto: Coloana Femeia-Îngerul melancoliei ( din lemn de cireș de trei metri ) împreuna cu cele trei zeițe-mume ale pământului și cu Vânătorul stelelor pe harta verde a României. Am văzut cu toții că, încă din primul val de criză mondială, economico-financiară ( 2008-2012 ), declanșată artificial de oculta
DESPRE CRIZA MONDIALĂ ŞI VIITORUL ROMÂNIEI ÎN NOUA EUROPĂ UNITĂ ( APEL CĂTRE TOATE FEMEILE TUTUROR POPOARELOR ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346524_a_347853]
-
Autorului VIOARA Vioara uitată-ntr-un colț, E spartă, e veche nu mai cântă, Sunt tăcute slabele-i corzi, Nici un sunet nu se mai avântă. Demult, vioara făcea ravagii, Aducând în suflet veselie, Sau ale romanței sufragii, Tremurau inimi în melancolie. Nu pot să te mai repar vioară, Ești mult prea distrusă, Nu vei mai cânta a doua oară, Astfel gloria ta e apusă. 08 noiembrie 2003 Referință Bibliografică: Vioara / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 406, Anul II
VIOARA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346731_a_348060]
-
Katia. - Am să te caut, Katia. Ușa aceea cu lemnul mâncat de carii scârțâi îngrozitor, și jumătate din sufletul meu dispăru în spatele ușii închise. Cealaltă jumătate a rămas mult timp acolo, pe străduța strâmtă și sordidă, potopită de ploaie și melancolie. * În aceeași zi, puțin după orele amiezii, băteam cu insistență la ușa aceea veche, pregătit să suport concertul țâțânilor ruginite. Se auzeau, vag, voci ce veneau din interiorul casei care părea gata să se prăbușească sub povara anilor. Îmi deschise
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
Autorului din ce-am trăit, adun doar anii, din ce-am iubit, doar amintirea, din gări pustii, singurătatea, din vise am adunat iubirea. din toamne-am adunat tristețea, din primăveri doar bucuria, din ierni am adunat doar vânt, din clopote melancolia. din codru-am adunat tăcerea și din câmpie depărtarea, din munți cules-am măreția, din amintire, doar uitarea. din nopți am adunat nesomn, din soare-am adunat lumină, din cărți am luat învățătură iar din fântână, apa lină. din lume
TOT ADUNÂND ŞI CULEGÂND de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351004_a_352333]
-
alb parcă ar vrea sa zboare/ Nu priviți prea stăruitor/ Locul gol rămas pe obraz/ Mi-e suficient că știu și singură/ Despre mine ... (Poate Gioconda) Este oare și o tristețe, te poți întreba în spatele acestei liniștite ironii? Mai degrabă melancolia. Ea dă poeziei Angelei Nache acea notă de negrăbită feminitate: Cum asudă pori răzvrătiți/ Mintea mea tânără/ Murmurând vrând -nevrând/ Geografia știută-a tristeții/ Cerul intrus câtor stele mai știu/ Și mai pot s-asiști/ nervi rasuciți într-un cîmp
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > MELANCOLIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului MELANCOLIE ... Stau ore-ntregi și mă gândesc La tine, la chipul tău fermecător, De la gânduri mereu mă hrănesc, Hrana necesară unui visător. Aș vrea să
MELANCOLIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351075_a_352404]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > MELANCOLIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului MELANCOLIE ... Stau ore-ntregi și mă gândesc La tine, la chipul tău fermecător, De la gânduri mereu mă hrănesc, Hrana necesară unui visător. Aș vrea să fiu pictor, compozitor, poet Să te pot prinde în diverse ipostaze Într-un stil cât de
MELANCOLIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351075_a_352404]
-
melodios Să ți-l transmit în mod direct. Nu știu ce aș putea să-ți dăruiesc... Să simt că tu ești tot ce-i mai înalt, Că într-adevăr în suflet te iubesc Da, nu sunt cuvinte spuse în neant. Referință Bibliografică: Melancolie / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 362, Anul I, 28 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MELANCOLIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351075_a_352404]
-
Se plimbă toamnă în caleștile de-aramă Și ploaia plânge cu lacrimi clare de cristal Vântul împrăștie aromele din crama S-a îngreunat și geantă agentului poștal. Cohorte de senzații în tăceri obscure Ne furișază-n gânduri taine nepătrunse Vine o melancolie încet ca să ne fure, Iubirea este dusă în locuri ascunse. Joc nervos de umbre, bântuie înserarea în pleoape se aprind iar roșii orizonturi Pe chipul toamnei ude stăruie mirarea, Gândurile se împart pe mai multe fronturi. De sufletul pustiu se
TOAMNA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351208_a_352537]
-
pictate pe deasupra în culori nealterate :unele înglobate în luciul apei fantomatice, altele atât de plângătoare și nostalgice ce merg lesne în frumosul octombrie al toamnei. Dorul de lumină așteptat are prioritate; el poate fi asemuit omului care-și măsoară treptat, melancolia cuvintelor. Toate se alătură netulburate, asemeni stihului blagian, unui spațiu pătrat cu ansamble decorative, miniaturist - pastelate, interțesute de cuvinte simple ce vin în cascade, uimind de cele mai multe ori interesul nostru emoțional . Citind și recitind poezia Elisabetei Iosif, versurile-i te
SEMNELE TIMPULUI DE ELISABETA IOSIF de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351210_a_352539]
-
să alunge însă elementul senzual -visător -vitalist ce caracterizează poezia Angelei Nache:”.... nădejdea stăruie/ Fărâmițată (...)/ Ce necesară-i uneori o poveste/ În care să crezi - hai să zicem - de luni/ până sâmbătă seara/ Talpa respiră cald petrecută de lut/ Metalul melancoliei dă trupului/ Luciul atât de plăcut al îmbătării de sine/ Când podelele râd în răsfrânta lumină/ fructul sanctificat și mușcat de-un sărut (...)/ O durere numai a mea se-nfruptă din mine/ Umilită de seve (...)/ Eu încăpățânat -melancolică/ Mă împresor
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
Priveliștile lui sunt mai de grabă „ priveliști sufletești”. Poezia lui „năștea din negura minții, ca o protestare intimă împotriva peisajului mecanic, de gloanțe, de sârmă ghimpată, de tancuri”. Anotimpul preferat al lui a fost toamna, o toamnă a tristeții, a melancoliei în fața procesului de decrepitudine a naturii. Peste bogăția toamnei, acest anotimp „pune tristețea-n lespezi a stupilor cu miere, și în priviri cârceii pământului rotund.” În stil bacovian, poetul are senzația de izolare, de pustiu într-un târg de provincie
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
Și soarele... - Chiar de părem că dormim, inima noastră este vie. Noi vedem tot ceea ce se întâmplă în parc. Te-am văzut adeseori, trecând tăcută pe lângă noi. De câteva ori ne-ai mângâiat ramurile deși erai tristă. Ți-am văzut melancolia din priviri când ai trecut, dis-de-dimineață, îngândurată pe alee. Ca să te înveselim ne-am grăbit să-ți spunem că vine Primăvara, suntem primii copăcei înfloriți. De mâine, copacii vor înflori de dorul pământului și de dorul curcubeului răsfrânt în roua
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > JURNAL ATEMPORAL. CUM PROCEDEAZĂ AUTORITĂȚILE ROMÂNE PENTRU EXTERMINAREA POPULAȚIEI. Autor: Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 796 din 06 martie 2013 Toate Articolele Autorului Foto: “Coloana Femeia-îngerul melancoliei”, cele trei “zeițe-mume” ale pământului pe “triunghiul alb” și “Apollon - Vânătorul stelelor” pe harta verde a României. Șirnea, 4 Martie, 2013 Jurnal atemporal Refugiul mea în satul Șirnea, în „Groapa Hiperboreanului” unde locuiesc în “Văgăuna Hecatei” de peste doi ani, îl
JURNAL ATEMPORAL. CUM PROCEDEAZĂ AUTORITĂŢILE ROMÂNE PENTRU EXTERMINAREA POPULAŢIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345607_a_346936]
-
de romantică precum a noastră cu diplome mai aiurită mai rococo roși de gelozie ne dăm bătuți după atâtea jertfe inutile care ne-au sluțit voi nu mai sunteți sensibili la razele lunii nici toamnele nu vă mai impresionează cu melancolia lor deșucheată nici sălciile plângătoare cu frunzișul lor care scuipă în toamnă licur de stele voi trăiți în orașe care se pliază ca armonicile luați moartea cu iarbă bună și iarbă rea cu un ochi care răsare și altul care
GENERAŢIA NOASTRĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345660_a_346989]
-
Celine) se asimilează cu decăderea Moldovei. Beția, dezolarea pun stăpânire pe ținuturile moldovene locuite încă de vechii boieri, anacronici, retrograzi”; 8. „dar nimeni nu exprimă mai bine Moldova decât Bacovia, cu atmosfera ei de ploaie și descompunere, cu marea sa melancolie apropape endemică”; 9. „bacovia îi evocă pe decadenți, pe simboliști - familia sa spirituală - mai ales pe Verlaine, adică acea faună mereu beată, târându-și sfârșitul lamentabil al vieții cu care, de altfel, se compară”; 10. „frumosul cuvânt melancolie, lăsat moștenire
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
marea sa melancolie apropape endemică”; 9. „bacovia îi evocă pe decadenți, pe simboliști - familia sa spirituală - mai ales pe Verlaine, adică acea faună mereu beată, târându-și sfârșitul lamentabil al vieții cu care, de altfel, se compară”; 10. „frumosul cuvânt melancolie, lăsat moștenire de Eminescu, se întunecă la el, apare din străfunduri ca o muzică dureroasă și invadează întregul vers”; 11. „ce este acest plumb care dă titlul celei mai bune plachete de versuri a poetului? Acesta este o veritabilă găselniță
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
sufletul unui om care suferă o pierdere imensă: plecarea pe tărâmul îngerilor a celei mai dragi dintre cele dragi, soția iubită. Nu e chiar facilă o astfel de incursiune într-o lume mărginită pe toate părțile de lacrimi: amintiri, nostalgii, melancolii, dor nesfârșit, regrete, toate distilate într-un suflet plin de sensibilitate și redate magistral în versuri. Oare dacă le numesc “MĂRGĂRITARE LIRICE” greșesc? Eu am convingerea că nu, pentru că ele sunt mărgăritare care vindecă sau, mai bine zis, alină durerea
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
de vers, nu-i așa? Din chiar motto-ul de care s-a folosit Marian Malciu pe frontalul volumului, putem intui cu ușurință ceea ce urmează a ni se înfățișa: gânduri-rânduri în care s-au îmbrățișat rimat amintiri, suferințe, tristeți, dorințe, melancolii, sentimente care domină și pe care, după cum spune și Heine, autorul urmează să le “împodobească frumos”, cu trăirile emanate de vulcanul ce-și aruncă lava-n scânteieri de cuvinte, curgând melodios spre sufletul cititorului. Cu răbufniri poetice de factura bacoviană
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
titlul volumului de față derulează imaginea “Celei ce nu mai este” în filmul trecerii ei prin viața autorului, lăsându-și vizibil amprenta în existența acestuia: “Privesc cum picuri năvălesc / din înălțimea plumburie / pe ramuri care se-oglindesc / în geam, născând melancolie... / Atunci îmi amintesc de tine / și numele-ți șoptesc cu dor [...] Când te-ai născut erai curată, / tu, floare-n câmpul plin de flori, / și te-ai păstrat imaculată / printre atâtea vii culori... Când dimineți zvâcneau din mare / erai prezentă
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]