4,482 matches
-
a întărit trupul/ cu seara de jurîmprejur// și avea oasele albe și cu ele vedea” (mama încearcă să se împartă). Suferința face astfel loc cu generozitate unei necurmate inflorescențe de nuanțe. Trece impenitent într-o orgie a delicateții. Cartea e memorabilă. Viorica Răduță, mama întreabă dacă stau pînă seara, Ed. Limes, 2013, 206 p.
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
Copiii violenței), moment crucial în evoluția romancierei, marchează o sinteză a subiectelor, procedeelor și stilurilor exersate până atunci. Mai radicală decât în oricare dintre volumele anterioare (Iarba cântă, Acesta a fost ținutul Marelui Șef), ciclul romanesc propune și o eroină memorabilă (Martha Quest), în jurul căreia se organizează un univers ficțional de-o complexitate rareori atinsă de proza modernă. Tinerii furioși se mulțumeau să proiecteze în prim-planul cărților câțiva antieroi, pretexte mai degrabă eseistice pentru a-și demonstra teoriile social-psihologice, neglijând
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
câteva dintre cărțile pe care le-a publicat între timp (sunt, de toate, unsprezece) meritau citite cu atenție. Fie și numai pentru potențialul lor cazuistic. Repetitivul Titlul poemului este aforism (1997) și mignonul Game (2002) sunt, în sine, niște experimente memorabile ca experimente. Despre Puțină adrenalină (2009) și Piața Sfatului/ La mele (2011), eu, unul, nu-mi amintesc să fi întâlnit, în presa culturală, vreo cronică. În ceea ce privește recentul Poem al lui Nokia, el conține piese cu statut mai degrabă incert. Nu știu care
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
independența teatrului ACT, dar mai ales, inerent, despre expresivitate. Ca puțini alții, Marcel Iureș știe să frazeze, știe să plaseze accentele, să-și calculeze respirația (chiar și în pagină, nu numai pe scenă), dar mai ales știe să folosească formulele memorabile în așa fel încât acestea să nu sune emfatic și gol. Un singur exemplu, în felul său pilduitor: „De-asta fac ochii mari când mă întreabă lumea ce e cu nenorocirea asta în teatru, se mai nasc actori de talia
Expresivitate by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3249_a_4574]
-
specia umană, îl descrie cu precizie și-l înfige cu un ac în insectar. E, în fond, o carte despre natura umană, pornind de la un caz particular căruia talentul unui mare scriitor îi dă anvergura necesară ca să devină un personaj memorabil.
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
mai ales, de urât. Copiii îi drămuiesc și îi apără ca pe-o comoară. Între timp, plâng de dorul părinților, le simt lipsa în împrejurări dintre cele mai banale și își construiesc (în sens propriu) felurite paliative. Două dintre secvențele memorabile de aici au alură de ritual vodoo. În prima, fratele cel mic, Marcel, așază hainele tatălui în așa fel încât ele să întruchipeze o siluetă. Vorbește cu ea, se ține scai de ea, ba chiar, într-un rând, ia și
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
a nu premia o carte meritorie este, sub raport valoric, o culpă compromițătoare. Sigur că a „trage sfori” într-o competiție în numele amicițiilor de cafenea e, profesional vorbind, rușinos. Scena, care descrie o ședință a juriului USR dinainte de 1977, e memorabilă. De altfel, ea consemnează prima și ultima prezență a Anei Blandiana în respectivul juriu (pp. 107 - 110). Dar, oricât de dezamăgitoare, astfel de derapaje nu puneau în pericol demnitatea (sau, uneori, viața) nimănui. De altfel, pentru Ana Blandiana, viața de
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
Băsescu nu se mai află printre preferații alegătorilor. Iată avantajele primarului din Sibiu: - e un model diferit de Traian Băsescu - calm, cumpătat; - nu atacă la persoană; - nu se așteaptă de la el să aibă replici spumoase, iar dacă spune un lucru memorabil, acesta va deveni viral, transmis fiind de el; - nu este uzat în campanii electorale; - nu i-a atacat pe alții; - poate fi un lider unificator. Nu a fost în PDL, iar în PNL a intrat de puțin timp. Electoratul PDL
De Ce a RENUNȚAT ANTONESCU să candideze la PREȘEDINȚIE by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/29869_a_31194]
-
în intimitate - și de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, se așteptau la afecțiune, ba chiar își achiziționaseră în avans, în amintirile lui viitoare, un loc lângă Sankt Petersburg, un mormânt alăturat”. În centrul romanului stă de altfel imaginea memorabilă a distanței (geografice și, deopotrivă, metaforice) dintre locuința veche a lui Feodor (din strada Tannenberg) și noua adresă (din Agamemnonstrasse), unde o întâlnește pe Zina, care îi schimbă iremediabil destinul; acesteia îi corespunde, pe harta fostei existențe - sanktpetersburgheze - a lui
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
Gurian fusese o frecventatoare a cenaclului ,,Sburătorul", după ce i se prezentase la telefon lui E. Lovinescu într-un fel care-l intrigase pe critic (,,Mata ești la aparat? Chiar mata? Aici e o fată care scrie... Îhî... Scriu"), inspirându-i memorabilul portret din Aqua forte, un portret străbătut de simpatie, cu tot realismul notării unor detalii ale înfățișării (infirmității) fizice a personajului: ,,Un apendice de fată drapată într-o lungă rochie care să-i acopere scurtimea unui picior ce-i dădea
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
a fi (vezi comentariul la Ecleziastul), ,,de a te afla în lume și nu în neființă". Iar viciile (,,ca să folosim o terminologie desuetă") nu sînt altceva decît ,,decontextualizarea unei plăceri". Aici discursul teoretic al eticianului cedează locul metaforei, expresiei literare memorabile: Nu le cultivă decît acela care nu mai e în stare să trăiască muzica atît de complexă a plăcerilor terestre și își vinde sufletul pentru un singur sunet care, tot mai intens, devine strigăt și apoi moarte". Fundamentul ontologic al
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă?" Iar conul Leonida o lămurește: "Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme..." Pe marginea acestei memorabile replici, Ibrăileanu nota cu îndreptățire: "E șaiciț concepția noastră a atotputerniciei statului, e sentimentul nostru că statul e părintele nostru, cînd binevoitor, cînd tiran, e acea stare de suflet care ne face să-l ocărîm mereu că nu ne dă
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
Tudorel Urian Cea mai memorabilă definiție a noțiunii de �politolog" am auzit-o în timpul uneia dintre lungile și incitantele discuții cu mereu surprinzătorul Alexandru Paleologu: �politologul este un ignorant absolut ( habar nu are de istorie, filozofie, literatură, logică etc.), dar care își dă cu părerea
Spectacolul democrației by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/15003_a_16328]
-
perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal, exercitării obiective a discernămîntului -, precum și omniprezența acuzatoare a instanței cerești conturează un tablou memorabil. De altfel, nemaiavînd un acces direct, viu la formele complementare cunoașterii științifice - magică, mito-simbolică, mistică -, insul trăitor în al treilea mileniu ratează constant o lectură adecvată a Poeziei în genere. Ortografierea cu majusculă a unor substantive încărcate de seva memoriei
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
un adept convins al autonomiei esteticului, legea de aramă a scrisului său de la care nu s-a abătut niciodată. Situat de la bun început pe această poziție, el a combătut multă vreme istorismul și biografismul, deși s-a ocupat în studii memorabile de clasici, care se pretau și la o asemenea abordare, ca Eminescu și Creangă, Maiorescu, Odobescu și Coșbuc. Intransigența metodologică a criticului începe totuși să cedeze pe parcurs, mai ales din momentul când publică ediția operei lui Calistrat Hogaș (1944
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
Streinu insistă asupra oralității, observând că scrierile lui Creangă, propriu-zis, nu se citesc, ci se aud. Accentul cade pe arta spunerii, textul fiind înțesat mai în tot locul de interjecții, onomatopei, întrebări și exclamații, ceea ce provoacă lectorului sentimentul de ascultător. Memorabilă de asemeni este caracterizarea făcută de Vladimir Streinu eroilor lui Creangă: "Ei își seamănă unii altora până într-atât, că par a deghiza sub nume diferite același personaj. Se simte un prototip pe care fiecare îl reproduce numai în parte
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
pe care i-am simțit alături în lungii ani ai petrecerii pe acest albastru glob astral, cei de a căror prezență mă bucur mai departe. Ne-am cunoscut cu șase decenii în urmă în casa lui Vladimir Streinu, în acel memorabil trio Stelaru-Chihaia-Tonegaru, căruia, din prima clipă, i-am intuit forța și calitatea, admirându-i concomitent fronda și ascetica trudă întru artă, aceasta de felul pustnicilor deșertului - mai târziu am înțeles miezul pasiunii cu care te-ai aplecat asupra monahilor isihaști
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
cu care scrie despre vidul ca sens din textele lui Livius Ciocârlie. Peste toate, așadar, aceeași conștiință a democrației culturii și umanitarismul celui care crede în valoarea spiritului. Altfel, observații de mare finețe, despre scriitori extrem de diferiți, fragmente cu adevărat memorabile, care nu împiedică invocarea cu generozitate a opiniilor unor confrați, de la Radu G. Țeposu la Al. Cistelecan sau Ion Bogdan Lefter. Iată-l observînd, de exemplu, asemănările și deosebirile dintre Mircea Cărtărescu și Magda Cârneci ("Obsedați de "totalitate", și unul
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
-și verbaliza trăirile. În încercarea de a defini autobiografia, Mircea Mihăieș nu utilizează demonstrația doctă, aserțiunile cu aer savant sau formulările sentențioase, cu alură dogmatică: dimpotrivă, fraza sa are cursivitate, uneori lirism, un anume parfum afectiv, alteori simț al formulării memorabile. Autorul nu conchide, ci nuanțează, nu impune apodictic o anumită idee, ci caută să persuadeze cu eleganță, reprimându-și postura autoritară în favoarea unei îndoieli metodice care are darul de a realiza aserțiunile, de a le face mai credibile, de a
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
literară", în toamna lui 1958, întâi corector și apoi redactor. Era acolo un spațiu de intense contacte, frecventat de mai toți scriitorii timpului, de la începători la maeștri. Odată ne-a vizitat redacția Tudor Arghezi, flancat de îngerul ocrotitor Baruțu, întâmplare memorabilă pentru cei care am trăit-o, evenimentul cel mai însemnat, pot spune acum, din existența de paisprezece ani a acelei publicații. Dar încă înainte de a fi lucrat la "Gazetă" eu venisem în contact cu mediul literar, în zone ale sale
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
textelor lui Umberto Saba, dar și directețea lui Giorgio Caproni. Citită, în liniște, aprofundată în original, lirica italienilor, mai vechi sau mai noi, a avut un rol stimulativ și formator. Poezia lui Mihai Banciu are toate semnele unui rod interior memorabil, deplin matur, de o discretă melancolie. Adrian Popescu 29 februarie Aproape primăvară. Pe străzile Antichității guelfii și ghibelinii grăbesc pe panta Evului de mijloc când în vitrine se tocmesc ultimi saldi. Să m-aștepți, îmi spuneai, la podul peste calea
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
literaturii se pregătește cu fiecare situație, cu fiecare monolog, cu fiecare dialog din carte. De aici tensiunea ce se transmite din nuvelă în nuvelă, fără să-și diminueze efectele estetice, fără să-și consume perplexitățile politice. La capitolul momente literare memorabile, nu mă pot abține să nu remarc personajul Tinibalda (care suplinește lipsa mătușilor) din O ramură de măslin, camilpetresciana nuvelă Ziua aceea a austriacului, elogiul adus hazardului în La Monj sau fragmentul de 34,5 rînduri de la finalul nuvelei Gamele
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
nu mai vine". Ambele probleme solicitate îi vor fi rezolvate, dar scrisoarea merită citită pentru îndrăzneala critică la adresa sistemului de propagandă comunist (presă, edituri, cărți). De altfel, savoarea jurnalului lui Miron Radu Paraschivescu stă în dimensiunea lui criticistă, în formulările memorabile, în etichetele plastice pe care le pune cu ușurință în dreptul multora. Lumea și viața literară (și nu numai) pare, astfel, o imensă porcărie - vorba lui Arghezi. Să concretizăm: ,Articolul - ca și întreaga lui activitate - al lui Zaharia Stancu din România
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
standul românesc am aflat cu plăcere de includerea în programul unor edituri străine a creațiilor cîtorva autori români, în contextul anului francofoniei sau independent de acesta. L-am reîntîlnit și pe profesorul universitar Klaus Heitmann, romanist și românist, autorul unor memorabile cărți de imagologie. Reușita din acest an a prezenței românești se datorează, cred, unei benefice cooperări dintre Ministerul Culturii, Asociația Editorilor Români și Institutul Cultural Român, cît și sprijinului special, inclus în program, acordat de Tîrgul de Carte de la Frankfurt
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
poate Le Monde-ul vital (,a citi înseamnă a trăi"), i-l duce lună de lună lui Paul Georgescu. Criticul îl citește proustian, de la numerele vechi spre cele ,la zi", inventîndu-și propriul ,roman în foileton", Ŕ la recherche du Monde perdu". Memorabilă rămîne și întîmplarea care îi pune pe tava ingeniozității un titlu de excepție: Ficționarii. Refugiat în toaleta unei redacții, tînărul reporter este admonestat de o femeie de serviciu aprigă la mînie: , Aici e numai pentru redactori, nu pentru toți ficționarii
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]