46,957 matches
-
tuturor colegilor săi. Cineva își poate urma destinul și atunci când o face împotriva aparențelor și atunci când o face împotriva opiniei generale, pentru că ideile preconcepute pot fi răsturnate în cele din urmă, acesta ar putea fi înțelesul acestei întâmplări pe care memoria selectivă a scriitorului o rețne. Profesorul de română Iordache criticul literar Vladimir Streinu îi pune nota trei pe o teză în care virgulele erau așezate alandala, ele fiind o "gesticulație a gândirii", după credința rebelului elev. În internat, fără manuale
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Marin Preda a citit ulterior și în cenaclul "Zburătorul", a fost recomandat de Lovinescu pentru postul de secretar de redacție la "Evenimentul zilei", a primit o sumă importantă de bani vânzând manuscrisul povestirii Calul lui Dinu Nicodim prin intermediul criticului. În memoria afectivă a romancierului, toate acestea nu echivalează cu sprijinul primit de grupul din jurul revistei "Albatros". Iată cum își amintește Al. Cerna-Rădulescu figura tânărului Preda: Era un tânăr firav, de statură mijlocie, mai degrabă mărunt, purta un fel de palton ponosit
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
avangardă, nefiind nici receptiv la o secțiune a prozei moderne (Joyce, Proust, Kafka), el fiind rezervat în consemnarea tragicului tot ce așternea pe hârtie însemna un regal de inteligență, de intuiție, și de ingeniozitate a exprimării. S-au gravat în memoria studenților și în general a publicului cititor splendide portretizări și disocieri: * despre Ion de Rebreanu, care cânta în solemnitate condițiile generale ale vieții, nașterea, nunta, moartea, un poem epic solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită; * despre
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
valtrapuri ca pe împărătese. Iar eu am gîndit că pe undeva, cimitirul și biblioteca se suprapuneau în preocupările lui comemorative, el ajungînd să privească arondismentul cu hoituri fix ca pe o bancă de date și biblioteca drept un cavou al memoriei. Mult apoi, cercetînd mai îndeaproape, am găsit Biblioteca Moștenitorului ca fiind hotărîtoare pentru întreg destinul său; nu doar pentru trecut. Căci structurarea conțnutului livroid întîmplîndu-se după firea stăpînului - se dovedea a fi într-o ordine cumva premergătoare în ceea ce-l
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
va dispare doar o dată cu funcțiile cortexului, neuronilor, sinapselor mele. S-ar prea putea ca Marina, de acolo unde este (unde o fi oare?), să nu fi reținut nimic din ziua aurorală a încastrării ei definitive în structura de rezistență a memoriei mele; aș zice că nici nu mai contează: esențialul e că, în neștiința ei, a înfipt adânc unul din pilonii trecutului, făcut - grație ei - numai din farmec și evanescență. Adio, dragă Marina, și îți mulțumesc mult că în tine, fără ca
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Pură, de biți, despre un Ens Din cipuri, circuite, eventual anexe De carne. În care să pulseze Un sînge nou, electric, o nouă Xistens. O lume de portale, programe, fișiere, În care universul e-n fine ordonat. O lume de Memorii, dar fără amintiri. Fără acea lumină de ambră și de miere Cînd tu, cu sînii mici și coapsele subțiri, În cortul meu cel roșu, tiptil, te-ai strecurat. Creierul lui Broca Cînd eu spun "nu", tu spui "da". Și reciproca
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
revine pentru a celebra actul fundamental ce se revendică de la același izvor doctrinar. Cei șapte ani care separă "Lumina vine de la răsărit" de "Însemnările ..." sunt cei ai facerii lumii. Cronică a anilor întunecați și manifest electoral, textul de la 1952 mobilizează memoria în vederea unei cimentări a solidarității în ură: în România populară, compasiunea nu poate fi rezervată celor care aspiră, infernal, să înlăture eșafodajul unui regim care este, constituțional și politic, al muncitorilor și țăranilor. Clemența este un păcat capital, expus ca
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
cu religiozitate de bani de profesorii mai tineri, mai rezistenți la băutură (în urma unui accident de mașină s-a ales cu un diabet!). Soția superbă a croitorului din sat, umblînd c-o vacă la fel de frumoasă în așa fel încît, în memorie, le văd mereu, înjugate la aceeași dorință! Pușcașu, o fată grasă, isterică, făcea false crize de epilepsie în gară și, cînd o aduceau la spital, mă înjura cu voluptate (pînă la urmă a rămas gravidă cu un milițian și s-
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
și de prea mică însemnătate. Dar lucrul acesta nu devine deloc explicit în cronologia care, altfel, e un instrument de lucru util, de o amploare la care puține prezentări cronologice ajung astăzi la noi. Orașul în agonie Orașul - loc al memoriei afective. Acesta ar fi, în rezumat, subiectul mai multor cărți apărute în anii din urmă care, rătăcind prin case construite în alte vremuri, pe străzi vechi, printre amintirile oamenilor, descoperă un București tandru, cu chip uman și identitate sigură, un
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
Edgar M. Forster are un scenariu pentru peșterile neoliticului, poate chiar ale paleoliticului: Spre seară, în jurul focului, temându-se teribil de întuneric, mănunchiul de oameni se încălzește, ascultându-l cu pietate pe unul dintre ei. Este povestitorul, omul cuvântului,al memoriei și al imaginarului care nu are voie să lase auditoriul să se plictisească ori să adoarmă. Plictisul e un demon care, o dată cuibărit în ascultători, poate să-l alunge-n calea fiarelor ori să-l ucidă pe narator. Povestitorul ducea
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
se plictisească ori să adoarmă. Plictisul e un demon care, o dată cuibărit în ascultători, poate să-l alunge-n calea fiarelor ori să-l ucidă pe narator. Povestitorul ducea peste tot literatura cu sine, așa cum își purta prin lume imaginația, memoria și vocea. Mai târziu, în vremurile mai istorice, pe Mediterana, de unde avem imagini, el a luat cu sine lira, harfa, mă rog, o metaforă palpabilă a corzilor sale vocale și o prelungire a acelor strune. Nu a mai depins de
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
oameni. Putea să-l asculte oricine, cu excepția surzilor. El era literatura și, de multe ori, povestitorul, poetul, aedul era orb... Există și în asta un joc al necesității: zecile de mii de cuvinte ale poemelor epice aveau nevoie de o memorie fabuloasă precum cea a orbilor spre a putea supraviețui uitării. Apoi, acompaniamentul textului, iluminarea ritmului său interior, desăvârșirea armoniei sale cerea de asemenea un auz rafinat,exersat vital în templul logosului precum cel al acelorași cântăreți orbi. Din specia acestora
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
fiecăruia din cuplul literar post-mitic și pre-pisistratic. E adevărat că vine el încet-încet și Evul Mediu cu trubadurii și, cu menestreii, cu o parte a literaturii preluată de voce și de acompaniamentul altor corzi. Dar acum textele sunt mai scurte, memoria poate fi mai puțin homerică, iar în plus, cântărețul trebuie să fie teafăr, fiindcă are de cucerit castelane ori de pornit oricând în cruciadă. Bineînțeles, asta dacă nu cumva își vâră în cap să moară la propriu, precum Jofre Rudel
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
diabolică... Ea se cheamă voce sintetică sau voce electronică, un program care citește corect ,potrivit regulilor de pronunție ale limbii respective, orice text la prima vedere. Așadar, nu are nevoie de nici un reper prestabilit. Pusă în fața unui fragment scris din memoria calculatorului, aflat pe dischetă ori pe un sit oarecare, un text total inedit pentru ea, vocea îl citește conform regulilor de pronunție ale limbii engleze, dacă e programată astfel, chiar dacă textul e în poloneză. Firește că rezultă un produs auditiv
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
vocală e lansată din nou cu aplomb de raliu pe pista textului. Nici eu nu procedez altfel. Utilizez de câțiva ani buni vocea electronică. Am scris cu ea mai multe cărți, am colaborat la ziare, am transcris traduceri, am redactat memorii, proiecte, programe, tot felul de drăcii în tensiunea fără de sfârșit spre a dobândi, inclusiv pentru cititorii audio electronici, drepturi, egalitate, normalitate, șanse și demnitate. Lecturile am continuat să le efectuez de pe casete magnetice, de pe dischete sau prin intermediul unor voci apropiate
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
popular al acesteia, despre care profesoara basarabeană îi scrisese că e sărac. L-a îndemnat pe preotul Dimitrie Balaur să scrie, pentru Șezătoarea, unde a și apărut, o prezentare etnografică a satului său, Rezeni-Lăpușna. Omul era un erudit, avea o memorie de invidiat și cunoștințe vaste în literatură, etnografie, antroponimie, geografie, istorie, mentalități. D. I. Suchianu a putut constata cu surprindere că G. T. Kirileanu știa tot despre legislația veche românească. Mihai Băcescu se adresa celui care cunoștea bine bibliografia veche românească
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
au fost introduși chiriași în casă. Toate acestea sunt menționate în jurnal, care este o operă de mare probitate. Tot aici și-a notat, cu multă amărăciune, nenumăratele acte de urgisire a culturii române, a reprezentanților ei de frunte, a memoriei lui Maiorescu, între alții, pentru care a avut un cult. Am pentru opera lui Kirileanu și pentru autorul ei, pe care nu l-am cunoscut dar despre care mi-a vorbit Adrian Fochi și Petru Caraman, mi-au vorbit epistolele
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
literatura română de acest fel și adaugă operei lui Kirileanu un titlu semnificativ. Totodată, laud fapta culturală a Editurii Albatros, care-și va adăuga astfel încă un merit la acelea pe care le-a dobândit tipărind cărți similare, jurnalele și memoriile semnate de Ion Ioanid, Alice Voinescu, Petre Pandrea, Constantin Beldie, Victor Felea.
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
1949, ce interesează aici cu precădere, cîteva texte memorialistice, printre care unul se impune în mod deosebit atenției. E vorba de "capitolul" pe care Cella Serghi i-l consacră Soranei Gurian în cartea sa, intitulată Pe firul de păianjen al memoriei. Trecînd peste portretul extrem de sugestiv al prietenei cunoscute în cenaclul lovinescian, precum și peste lecția de "strategie" în raporturile cu criticii, pe care i-o dă autoarei romanului Pînza de păianjen cea care încă nu debutase editorial, e de reținut mai
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
e mai presus de orice avantaj al glisării. Borges însuși veghează în textul lui Oțoiu atunci când Vera are intuiția unei vaste grădini a "potecilor bifurcate" ("dialogurile și timpurile lor amestecate") sau chiar a catastifului întocmit de arhivarul universal, de Dumnezeul memoriei din Biblioteca Babel. Implicarea năucește, contemplarea are măcar parte de spectacolul extraordinar al magiei iluziilor ("Totul e să ai perspectiva respectivă, să știi să privești într-o pură epură.") Mă retrag, așadar, prudent din această carte alienantă, labirintică, cu periculoase
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
uitare mai tare ca umbra peretele cel greu, intru-n izvorul de la capătul spectrului și vin după tine, prin el mă aud în ecoul mare al casei: mezaninul de cuarț refractă,-n mii de țăndări, dinlăuntru pustiul desen în altă memorie scriu despre tine oriunde merg în Karaori, în Alpi ori Kärlesuanda: ce e de spus e mereu la amurg, răsăritul lumii e în altă mare te văd în châle de Iberia, cu floarea pe el omnivoră deși'i păstrat în
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
scrisori de la marginea oceanului. maria din legendă sora mea seamănă cu tine, Katherine, ca umbra: acasă,-n Oldenholm, calculează amurgul hebdomadar; face o medie sub cumpăna zării, o ia îndelung în privire și-o toarnă de-a dreptul, în golul memoriei, sub forma unui fluviu oarecare ca și tine, dreaptă-i mereu la fântână, așteptând sub osia lumii apa din profunzime. Doamne, din părul ei despletit uneori până'n șira lactee, a curs o cascadă cu graminee de apă peste pământul
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
și pagini de autentic jurnal intim. Pagini ce înregistrează impresii directe suscitate de peisaje diverse, predominant întunecate, angoasante, de stările climatice, de oamenii întîlniți (mai ales colegi de breaslă, dar și cunoștințe întîmplătoare), cîteva episoade ale trecutului prinse în plasa memoriei, gînduri, meditații asupra propriei individualități ori asupra condiției scriitorului și omului, în genere, în regimurile dictatoriale ale secolului al XX-lea. La un nivel deosebit, se găsește, într-adevăr, Epilogul cărții, expresie directă, a cărei sinceritate nu mai poate fi
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
o reevaluare și revalorizare a lucrurilor: "pentru că sunt răcit, tocmai am făcut o injecție cu o seringă de unică folosință. Îmi șterg nasul cu șervețele pe care apoi le arunc." Pe vremuri, aveam o batistă. Și batista aceea avea o memorie, o istorie aparte. Specializarea aceasta în acre intră acum obiectele înseamnă că există doar conceptul, fără corporalizare. Șervețelele sunt doar clone ale unui concept. Bunicii noștri aveau chiar un sentiment de vinovăție atunci când aruncau un capăt de ață. Un alt
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
și eu în păcatul ăsta) e o porcărie, pur și simplu! Dar să nu mint. E adevărat, nu fac ciorne însă, dacă în timpul zilei îmi trec niște cuvinte prin suflet, caut să mi le fixez, să le țin intacte-n memorie pînă ce cîndva, nu știu cînd, voi lua creionul și voi scrie. Important e totuși altceva. Sînt curios să văd ce va ieși! Ce voi mai zice? Ce voi mai ascunde?! Să fie, mă întreb acum, o pacoste pe capul
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]