1,698 matches
-
satul Zimbru se află rezervația botanică de interes național "Dosul Laurului" (32,2 ha), declarată rezervație în 1933, singurul loc din țară unde vegetează laurul - "Ilex aquifolium". Această poiană cu laur se află în mijlocul unei păduri de fag, carpen, gorun, mesteacăn, paltin și ulm (82,6 ha). "Cuptorul de topit fierul" din satul Zimbru datat de la mijlocul secolului al XIX-lea și troița lui Ioan Buteanu din Iosaș. O altă rezervație floristică de interes național regăsită pe teritoriul comunei poartă numele
Gurahonț, Arad () [Corola-website/Science/300292_a_301621]
-
se ciontau - se retezau la înălțimea de 2 - 3 metri, iar crengile bogate în frunze se împachetau într-o frunzare, crengi care se despachetau iarna și se dădeau hrană oilor pentru a economisi fânul. Frunzele de frasin și cele de mesteacăn, afirmă localnicii, sunt adevărate delicatese pentru oile care tocmai au început să fete. După ce de-a lungul zecilor de ani unele case și gospodării au dispărut din varii motive, astăzi se mai pot vedea frasini bătrâni care amintesc că în
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
din zonă este caracteristică zonei de deal, cu păduri de foioase. Arborii predominanți sunt cei de esență tare, din familia stejarului, gorun, cer, carpen, fag, frasin; precum și plantații de pin și molid. La mijlocul secolului trecut exista și o pădure de mesteceni. Arbuștii sunt reprezentați de măceș, murul, porumbarul, socul. Din vegetația spontană fac parte: margaretele, chiminul, mușețelul, sunătoarea, coada șoricelului, traista ciobanului, nalba, păpădia, sânzienele, ștevia, potbalul, cicoarea etc. Fauna este specifică zonei de deal, acoperide de pajiști și păduri. Din
Așchileu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/300317_a_301646]
-
strat ierbaceu cu bogată reprezentare, mojoritatea speciilor făcând parte din grupul de elemente eurasiatice caracteristice pentru România, cu influențe mediteraneene , balcanice. Trăiesc aici specii de copaci și arbuști între care: fagul, salcâmul, cerul, garnița, gorunul, stejarul, carpentul, frasinul, platinul, arțarul, mesteacănul, cătina, alunul, castanul, sălcia, arinul, plopul, murul, liliacul, păducelul, rachița, șocul, coacăzul, zmeurul, porumbarul, măceșul. Dintre pomii livezilor trebuie menționați: corcodușul, mărul, părul, nucul, cireșul, vișinul, dudul, gutuiul, piersicul, caisul. Este impresionant să întâlnești într-o zonă restrânsă atâtea specii
Cocorova, Mehedinți () [Corola-website/Science/301601_a_302930]
-
Icușești (în trecut, și Iucșești) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Bălușești, Bătrânești, Icușești (reședința), Mesteacăn, Rocna, Spiridonești și Tabăra. Comuna se află în extremitatea sudică a județului, la limita cu județul Bacău, pe malul stâng al Siretului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ159, care o leagă spre sud-est în județul Bacău de Dămienești, înapoi în
Comuna Icușești, Neamț () [Corola-website/Science/301646_a_302975]
-
Sibiu, Budapesta, Viena. În 1939 s-a descoperit o monedă romană de argint din vremea împăratului Comodus. Toate acestea constituie o mărturie asupra atestării vechimii și continuității vieții omului pe teritoriul localitații. Se crede, că denumirea de Petelea provine de la mesteacăn - în latinește Betulia vulgaris. Înainte de venirea sașilor în localitate aceasta ar fi purtat numele Mesteceni, ne informează preotul Branea, într-o încercare de monografie. În sprijinul acestei afirmații ar sta și denumirea de Pădurea Mesteceni a unui colț din pădurea
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
împăratului Comodus. Toate acestea constituie o mărturie asupra atestării vechimii și continuității vieții omului pe teritoriul localitații. Se crede, că denumirea de Petelea provine de la mesteacăn - în latinește Betulia vulgaris. Înainte de venirea sașilor în localitate aceasta ar fi purtat numele Mesteceni, ne informează preotul Branea, într-o încercare de monografie. În sprijinul acestei afirmații ar sta și denumirea de Pădurea Mesteceni a unui colț din pădurea de azi, ce mărginește localitatea, precum și numele de BIRK mesteacăn în germană, dată de sași
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
denumirea de Petelea provine de la mesteacăn - în latinește Betulia vulgaris. Înainte de venirea sașilor în localitate aceasta ar fi purtat numele Mesteceni, ne informează preotul Branea, într-o încercare de monografie. În sprijinul acestei afirmații ar sta și denumirea de Pădurea Mesteceni a unui colț din pădurea de azi, ce mărginește localitatea, precum și numele de BIRK mesteacăn în germană, dată de sași, la așezarea lor aici. Tradiția sașilor chiar spune că la venirea lor aici, colonizați de statul maghiar au găsit întinderi
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
aceasta ar fi purtat numele Mesteceni, ne informează preotul Branea, într-o încercare de monografie. În sprijinul acestei afirmații ar sta și denumirea de Pădurea Mesteceni a unui colț din pădurea de azi, ce mărginește localitatea, precum și numele de BIRK mesteacăn în germană, dată de sași, la așezarea lor aici. Tradiția sașilor chiar spune că la venirea lor aici, colonizați de statul maghiar au găsit întinderi mari de păduri pe care le-au defrișat. Potrivit documentelor, grafia localității a fost următoarea
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
comună, șopârle de munte, tritonul, unele specii de fluturi, șoarecele alb alături de care uneori urcă și șobolanii. În pădurile montane este întâlnit: cerbul carpatin, ursul, jderul, râsul, jderul de scorbură. Dintre păsări mai răspândite sunt: cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, acvila, alunarul, corbul, mierla, pițigoiul de munte. Mișună de asemenea în aceste păduri și numeroase reptile și amfibieni: vipera comună, șopârla de munte, broasca brună, salamandra, șarpele de alun și năpârca. O faună bogată este întâlnită și în etajul pădurilor
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Socec din 1925 consemnează comasarea comunelor Cetățenii din Deal și Cetățenii din Vale sub numele de "Cetățeni", comună ce avea 1338 de locuitori în satele Cetățenii din Deal, Cetățenii din Vale și Diaconești; Comuna Lăicăi cuprindea satele Lăicăi, Minciunești și Mesteacăn, având 1736 de locuitori. În 1950, comunele au fost arondate raionului Muscel din regiunea Argeș, comuna Lăicăi fiind în timp desființată și împărțită între comunele Cetățeni (satul de reședință) și Văleni-Dâmbovița (satul Mesteacăn). În 1968, comuna Cetățeni a trecut la
Comuna Cetățeni, Argeș () [Corola-website/Science/300614_a_301943]
-
Comuna Lăicăi cuprindea satele Lăicăi, Minciunești și Mesteacăn, având 1736 de locuitori. În 1950, comunele au fost arondate raionului Muscel din regiunea Argeș, comuna Lăicăi fiind în timp desființată și împărțită între comunele Cetățeni (satul de reședință) și Văleni-Dâmbovița (satul Mesteacăn). În 1968, comuna Cetățeni a trecut la județul Argeș. Satele Cetățenii din Deal și Cetățenii din Vale au fost și ele comasate atunci, formând satul "Cetățeni". În comuna Cetățeni se află schitul Negru-Vodă (secolele al XIV-lea-al XIX-lea
Comuna Cetățeni, Argeș () [Corola-website/Science/300614_a_301943]
-
departe de Mănăstirea Cașin, într-o mică și adâncă vale lăturalnică. Este un loc pustiu și melancolic printre dealuri joase și sterpe, dar este minunat de bine îngrijit și orânduit. Sunt câteva sute de morminte cu cruci de lemn de mesteacăn. Toate de aceeași mărime. Fiecare cruce are câte o coroană de frunziș de brad, atârnată de brațele ei întoarse. Coroanele se vestejiseră și căpătaseră culoarea ruginie. Soarele era în asfințit și lumina cu ultimele lui raze crucile albe și ramurile
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
fier, - grapa, pentru fărâmițatul pământului după arat, - coase, - sape, - greble,etc. Înainte de apariția grapei de fier la sfârșitul secolului XIX, între uneltele agricole folosite în Livadia, aceasta era din lemn cu ,târși”, asemănătoare unei greble, fiind confecționată din crengi de mesteacăn cu ramuri bogate, trase de animale prin < târâre> pe pământul arat. La începutul secolului XX, înainte de apariția batozelor, grâul era bătut cu ,înblăciu”,după seceriș. Această unealtă era confecționată din două bucăți de lemn, una mai lungă și alta mai
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
lucru. Participanții la acest eveniment se îmbrăcau în haine de sărbătoare. Nedeea avea un caracter câmpenesc și se desfășura pe o pajiște de pe malul râului Strei, în capătul satului Livadia spre Baru. De asemenea se amenaja un loc împrejmuit cu mesteceni unde cântau muzicanții și dansau tinerii, ,jucau” jocurile obișnuite în Țara Hațegului, cu tradiție locală: hora, bătuta, învârtita, etc. În timp, în special în perioada comunistă aceste nedei frumoase s-au schimbat, renunțându-se la ieșirea la câmp, reducându-se
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
departe de Mănăstirea Cașin, într-o mică și adâncă vale lăturalnică. Este un loc pustiu și melancolic printre dealuri joase și sterpe, dar este minunat de bine îngrijit și orânduit. Sunt câteva sute de morminte cu cruci de lemn de mesteacăn. Toate de aceeași mărime. Fiecare cruce are câte o coroană de frunziș de brad, atârnată de brațele ei întoarse. Coroanele se vestejiseră și căpătaseră culoarea ruginie. Soarele era în asfințit și lumina cu ultimele lui raze crucile albe și ramurile
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
albă sau de culoarea fildeșului, care transpare prin eventuala sa nuanță. Hârtia pentru acuarelă se fabrică pe bază de bumbac sau celuloză. Cea făcută din bumbac 100 % este considerată de prima calitate. Cea din celuloză provine din esențe de fag, mesteacăn, eucalipt, pin, iar mai nou din trestie de zahăr sau bambus. Bambusul absoarbe apa foarte bine și se vălurește mai puțin. Deși este mai puțin rezistentă la acizi și se îngălbenește în timp, hârtia din celuloză este mult mai larg
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
aflat pe valea unui pârâu limpede ce scânteia sub lumina soarelui. ""Alăturea, în umbra depărtării, stătea nemișcată și gânditoare pare că vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute"". Aici a stat la umbra unui mesteacăn, pentru a se odihni și a-și sătura ""ochii și sufletul de această măreață priveliște"". Alți scriitori care au descris cetatea și-au exprimat mâhnirea față de starea ei părăginită. Foarte puțin cunoscutul poet Alexandru Hrisoverghi (1811-1837) este autorul unui veritabil
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
montane brune de pădure și brune de pădure), dar pe anumite suprafețe se întâlnesc și de tipul rendzinelor, de slabă productivitate, care necesită lucrări agrozootehnice pentru îmbunătățirea calității. Vegetația naturală este reprezentată de întinse păduri de foioase (fag, gorun, carpen, mesteacăn etc.), conifere (molid, brad, pin), arbuști (alun, păducel, corn, porumbar), zmeurișuri, murării, alături de numeroase specii de ierboase, care alcătuiesc bogatele fânețe și pășuni existente pe întreg arealul satului. De menționat este prezența unor plante rare, ocrotite de lege, precum bulbucii
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
precipitații din cele patru anotimpuri. Există o climă temperată cu precipitații periodice, din ploi și zăpezi, vegetația fiind abundentă atunci când primăvara și vara nu sunt secetoase. Pe dealuri, în afara cultivării cerealelor și al ierburilor, cresc păduri de foioase, predominând fagul, mesteacănul, carpenul și mai rar stejarul, la înalțimi de 350-400 m, iar ca arbust alunul. Începând de la cota 800-1650 predomină rășinoasele ca molid și brad, iar ca o raritate tisa în special în muntele și mutarea oilor Baicu-munte al poienarilor în
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
în special în muntele și mutarea oilor Baicu-munte al poienarilor în granița cu Maramureșul. Și fauna este bogată predominând ca animale sălbatice ursul brun, cerbul, cita, mistrețul, vulpea, lupul, jderul și râsul, iar ca păsări coccoșul de munte, cocoșul de mesteacăn și alunarul, unele din acestea sunt însă pe cale de dispariție. ÎN Ridul Baicu există ape minerale. Apele râului Țibleș au fost valorificate din cele mai vechi timpuri. Pe malul râului oamenii au construit mori și piua necesare măcinării cerealelor și
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
pin și exemplare rare de larice. Pe locurile principale ale comunei Tirlișua, Strambulici, Izvor și Molișet, s-au dezvoltat păduri compacte de foioase formate, preponderant, din fag montan. Rar pot fi întâlnite exemplare de paltin de munte: jugastru, frasin, ulm, mesteacăn, tei, gorun.La bordura pădurilor de foioase pot fi întâlnite diferite specii de arbuști: alun, corn, măceș, păducel, salbă moale, spin porumbar, sânger, soc roșu. În zona alpină cresc pâlcuri de jnepeni și afini, iar în tăieturi, zmeurul. Malurile văilor
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
în Munții Țibleș, este reprezentat de molid, brad, pin și exemplare rare de larice. Mai jos, s-au dezvoltat păduri compacte de foioase formate, preponderent din fag montan, rar pot fi întâlnite exemplare de paltin de munte: jugastru, frasin, ulm, mesteacăn, tei, gorun. La bordura pădurilor de foioase pot fi întâlnite diferite specii de arbuști: alun, corn, măceș, păducel, salba moale, spin porumbar, sânger, șoc roșu. În zona alpina cresc pâlcuri de jnepeni și afini, iar în tăieturi, zmeur. Malurile văilor
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
corului. Constituirea formației de trișcași a fost un proces continuu, a avut mai multe etape, care s-au desfășurat pe durata mai multor ani. Triștilor le-au fost adăugate: fluiere, fluiere de trestie, tulnic, cobză, buhai, tamburină, steag, solz de mesteacăn și alte instrumente. Acestor instrumente care puteau fi folosite în cadrul unui ansamblu drept conducătoare de melodie, li s-au adăugat apoi treptat steagul cu clopoței, două tamburine, țitera și încă o cobză, taragotul, cavalul, fluierele fără dop. Acestei formații instrumentale
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Corni este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Balta Arsă, Corni (reședința), Mesteacăn și Sarafinești. Teritoriul comunei Corni este așezat în partea de sud-vest a județului Botoșani, pe partea stângă a râului Siret, în cursul său mijlociu la o distanță de 20 km (în linie dreaptă 12 km) sud-vest de municipiul Botoșani, într-
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]