20,801 matches
-
nervii întinși la maximum să aflăm care oștire a ieșit învingătoare. Din când în când se auzeau glasurile lor ușor cam ridicate țlucru nepermis totuși de codul bunelor maniere și de ora înaintată). Ba chiar cortul prindea uneori a se mișca și lua forme din cele mai bizare. Vremea trecea. Cum ajunseserăm deja la paroxism și tot nu ne lămurea nimeni care e în drept să se poarte semeț și care nu, până la urmă copiii noștri s-au căsătorit cu ai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă. Redactorul-șef bea. Se șterge la gură și dispare după paravan. — Mă duc să dau un telefon. Important! Pompierul nu îndrăznește să se miște. Redactorul-șef, se știe, e prieten cu directorul teatrului, nu se cade să-l verifici. Strada s-a despărțit de fustele multicolore și de soarele care s-a pitit de mult dincolo de zare. Minutele trec din nou prin holul teatrului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
scutură bluza pentru a îndepărta măcar o parte din lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
putut vedea. Înapoie paharul gol vânzătoarei care se întorsese pentru a vedea cum se simte, mulțumindu-i. Ceru o perdea cu dimensiunile de care avea nevoie și ieși din magazin căutând cu privirea un taxi. Vântul pătrundea prin fereastra întredeschisă mișcând perdeaua de mătase, în timp ce razele soarelui se jucau vesele cu trandafirii imprimați pe ea. Karina urmărea distrată joaca lor de minute bune. Bucătăria ei se schimbase total de când aruncase pe fereastră perdeaua care o întuneca, dându-i un aspect sumbru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu purta doliu. Aceea era culoarea care o atrăgea de fiecare dată când își cumpăra un obiect de îmbrăcăminte. Poate că în acele momente, în subconștient, mintea ei făcea corelația cu moartea sufletului. Cum poate muri sufletul în timp ce trupul se mișcă nestingherit prin lume? Sufletul moare când nu mai este hrănit cu iubire, visuri, dorințe, speranțe. Se stinge în întunericul neputinței, a lipsei afecțiunii. Devine rece, insensibil și e ca și cum ar fi murit. Și ea își închisese sufletul în această închisoare-mormânt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
radiat dacă schimbarea ar fi fost una profundă? Știa ce trebuia schimbat, dar... „- Mereu găsești câte un „dar...” pentru a-ți justifica lașitatea. Singurul stimul la care ai răspuns până acum a fost iubirea, în rest nimic nu te-a mișcat din nemișcarea ta.” Era adevărat, doar iubirea o trezise din letargie și sperase că durerea se va sfârși în brațele așteptate în zadar. Doar iubirea reușise să o determine să-și dorească mai mult de la ea și să facă ceva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
grele fără să clachezi? - Mă pregătești pentru ce va urma? - Poate că da. Poate că vreau doar să te ajut să vezi de ce ești capabilă în situații limită, pentru că altfel nu reacționezi. Trebuie să pun biciul pe tine ca să te miști puțin în direcția evoluției tale. - Să înțeleg că cea care sunt acum îți displace total. - Poți mai mult de atât. De ce să te mulțumești cu nimic când tu ai toate calitățile să strălucești? - Parcă spuneai că te inspiră felul meu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atât de așteptate treceau prin fața ochilor ei fără să-i transmită emoție, fără să o atingă nici într-un fel. Ca și cum nu erau pentru ea, sau de la el. Nu era posibil să devină atât de insensibilă încât să nu o miște exact ceea ce-și dorea cel mai mult să audă. Poate că modalitatea pe care o folosise pentru a-i transmite sentimentele lui era greșită, nu cuvintele în sine erau vinovate de faptul că nu le simțise intensitatea. „- Poate că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
seama că avea ochii legați cu ceva. Un material fin. Mai tuși de câteva ori nereușind să elimine senzația de arsură din gât și din piept. Vru să ducă mâna la gât simțind că se sufocă, dar nu o putea mișca. Mâinile îi erau prins deasupra capului, legate strâns de ceva. Începu să tremure. Inima se trezi din letargie. Voia să evadeze din piept, să-și salveze pielea din pericolul în care se afla, fără să țină cont că și Karina
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ai tăi. Un inventator se cuvine să înțeleagă bine că invenția, descoperirea, născocirea sa trebuie să fie utilă omului și nu prea costisitoare... În memoria umanității, în „cartea recordurilor” intră acei călători care au călcat primii pe tărâmuri necunoscute!. Atunci când miști din sprâncene se pun, cică, în funcțiune nu mai puțin de cincizeci de mușchi. Imaginați-vă câți mușchi se mișcă (nu contează cum!) când guvernul nu se îndură să treacă la legiferarea măririi salariului unor necăjiți de truditori din societate
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
nu prea costisitoare... În memoria umanității, în „cartea recordurilor” intră acei călători care au călcat primii pe tărâmuri necunoscute!. Atunci când miști din sprâncene se pun, cică, în funcțiune nu mai puțin de cincizeci de mușchi. Imaginați-vă câți mușchi se mișcă (nu contează cum!) când guvernul nu se îndură să treacă la legiferarea măririi salariului unor necăjiți de truditori din societate!... Că doar trăim în democrație! Scrisul e o înșiruire de litere și cuvinte; uneori lasă „urme” de neșters, altele aproape
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pe toate! E bine să învățăm din toate câte puțin ca să putem prevedea câte puțin din toate! Dacă un grup de oameni ar cunoaște destinul, unii dintre ei ar face de toate (neavând nimic de pierdut...) iar alții n-ar mișca un pai din loc (neavând nimic de câștigat...) Ochii femeii aleg și cei ai bărbatului culeg! Când bărbații aleg și femeile culeg lucrurile stau cam la fel... Dacă drumul vieții îți e necunoscut, fii măcar atent pe unde calci! Omul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
grup de oameni despre a căror limbă nu se scrie nimic, deci nu făurește istorie, dispare încetul cu încetul... Unii bătrâni au inimi de aur! Ca și tinerii, de altfel!... La bătrânețe inimile strigă după ajutor! Nu toate... Bătrânii se mișcă mai încet decât tinerii, însă gândesc mai repede! La tinerețe dorești să fii privit de doi ochi frumoși; la bătrânețe de către ochiul de taină al universului... În timpul vieții avem parte de întâlniri; la sfârșitul ei de... despărțiri!
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
în rol vânele noastre, ce deja țâșnesc din rolul însuși. Sau, vorbind în mod ezoteric, geniul este cel care corectează planul Supremului Autor, și cum acest Autor este doar în noi, prin noi și pentru noi comicii, trăiește și se mișcă, geniul este Autorul însuși încarnat în comediant și corectându-se pe sine însuși, comedia prin gura acestui... Carrascal meditează; cuvintele lui don Fulgencio i-au invadat cu bolboroseli sufletul, ca apele din inundații care intră în adâncul prăpastiei formând vârtej
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
chundala, ce rea ești, a mâncat plantă, a băut apă, și pentru asta are burta umflată. Când Carrascal, de tot alarmat, povestește asta lui don Fulgencio, încruntă maestrul fruntea, înclinând capul gânditor, contrariat pentru că Avito, aplecându-se peste masă, îi mișcă lucrurile care îi umplu biroul. Le pune în ordine filosoful, pentru că fiecare obiect, călimara, creioanele, ceasul, chibriturile, tocurile au locul lor și exclamă: Forțe pentru a se ieși din scenariu, pentru a se scutura de veridic, legea tragicomediei noastre! Și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lasă gura întredeschisă. Fiul meu! exclamă don Avito, întinzând spre el mâinile ca și cum ar prezenta comercial un fel de marfă. Apolodorul nostru! adaugă calm don Fulgencio, și cum copilul tace bine... bine... a crescut! Mulțumesc! murmură Apolodoro fără să se miște. Bine, omule, bine și maestrul se ridică pentru ca să-i pregătească șederea, așează-te! Și eu? zice don Avito. Dumneata... mai bine ar fi să ne lași singuri. Tatăl se duce spre maestru și-i strânge cu efuziune mâna zicându-i
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prin câmp, și ce de lucruri trec pe stradă! Mașini, care, cai, câini, cu scheletele lor pe sub carne, bărbați, femei... femei! Unele înalte, puternice, cărnoase, corpolente, cu sânge fierbinte, și inimă, și măruntaie, cu piept ridicat care când merg, se mișcă, și unele cum privesc la flăcău; cum miroase lumea! Astăzi, când a mers să primească cuvântul lui don Fulgencio, s-a strecurat găsind deschisă ușa, s-a oprit la intrarea în ... sanctuar. Asta era un fapt rău, dar... Don Fulgencio
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nemurirea în ei... doar dacă din întâmplare....!" Și ajuns la acest punct al solilocviei, privirea și inima sa, ce spectacol teribil! Într-un colț al străzii zace un sărac epileptic, făcând cele mai grotești contorsiuni, strâmbându-și gura și ochii, mișcând mâna ca și când ar cânta la chitară, înconjurat de cinci copilași care cer de pomană. Hai, Frasquito, cântă malagueñas!23 Și Frasquito se face că ar cânta și clipește din ochi și strâmbă gura și copiii îl imită, făcând gesturi asemănătoare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
zice: "Ce frumoasă e! Nu pare că suferă" merge într-un colț și-și cuprinde fața la fel, în palme. Iar tatăl continuă: Deși individul moare astfel, substanța continuă să trăiască. Dacă i-am aplica un curent galvanic, s-ar mișca. Nu s-au coagulat încă albuminoidele, nu au fost reduse celulele de cea mai mare concentrație, nu s-a instalat rigiditatea cadaverică. Concentrația este moartea, expansiunea, viața; ai grijă la asta, Apolodoro, și nu te concentra. Fii expansiv! Ce e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe unii, să decapiteze pe alții, să-l rupă pe don Fulgencio, să-l distrugă pe Menaguti și pe alți mulți să-i tragă, suiș și coborâș, așa. Dacă maestrul Pedro, cel care pe dedesubt, bine face după părerea mea, mișcă mașinăria toată, nu se oprește, atunci se strânge, se ghemuiește, îi sfarmă capul cu mai multă ușurință, ca și cum ar fi făcut din pastă de marțipan. Și la nimic nu servește că maestrul Pedro nu se reține să nu-l avertizeze
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
jenezi de mine, măcar pentru maică-ta, care este o sfîntă, ar trebui să te lași de porcăriile pe care le faci. Să te apuci de o muncă decentă. Ce zice biata maică-ta cînd te vede cărînd coroane și mișcînd buzele pe mutește cu lumînarea-n mînă? Unde e o colivă, hop și tu! Nici nu știi cîntarea, dai din gură în gol, ca un pește. MINISTRUL: Interesele statului sînt mai presus de mine. Eu nu sînt decît un instrument. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și atunci incidentul chiar că devenea întîmplare. JENI: Oricum, să nu beți din ceașca ei. Cine știe ce boli a avut. MINISTRUL: N-avea grijă. Fardeaz-o. Realitatea e crudă. Dar fardată, se coace. JENI: Ah! Ajutor! MINISTRUL: Ce-i dragă? JENI: A mișcat. MINISTRUL: Morții nu mișcă. Sînt calmi și riguroși. JENI: Dacă vă spun... MINISTRUL: Ia să văd... Nici pomeneală. Are un rigor țeapăn ca scîndura. JENI: Eu n-o mai fardez. Mi-e frică. MINISTRUL: Puțin pe pleoape. Un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că devenea întîmplare. JENI: Oricum, să nu beți din ceașca ei. Cine știe ce boli a avut. MINISTRUL: N-avea grijă. Fardeaz-o. Realitatea e crudă. Dar fardată, se coace. JENI: Ah! Ajutor! MINISTRUL: Ce-i dragă? JENI: A mișcat. MINISTRUL: Morții nu mișcă. Sînt calmi și riguroși. JENI: Dacă vă spun... MINISTRUL: Ia să văd... Nici pomeneală. Are un rigor țeapăn ca scîndura. JENI: Eu n-o mai fardez. Mi-e frică. MINISTRUL: Puțin pe pleoape. Un pic de albastru, ce naiba. Altfel o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ia să văd... Nici pomeneală. Are un rigor țeapăn ca scîndura. JENI: Eu n-o mai fardez. Mi-e frică. MINISTRUL: Puțin pe pleoape. Un pic de albastru, ce naiba. Altfel o să fim acuzați de neglijență în serviciu. JENI: Au! A mișcat iar. V-am spus că e o moarte aparentă. MINISTRUL: Nu cred să fie atît de neserioasă. JENI: E capabilă de orice, bandita asta. Auziți? Dar dacă s-a făcut strigoi? MINISTRUL: Atît de repede? PATROANA: Ah. Ajutor. JENI: S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
afirm cu certitudine acum că necazurile ei au luat sfîrșit. Nu cred că puteam sărbători mai bine această zi măreață. Sînt fericit că sînteți aici pentru a transmite opiniei publice opțiunea mea și mesajul meu entuziast. (Patroana începe iar să miște, să salte, așa legată cum e) Chiar dacă nu am rezolvat totul, chiar dacă și această cetățeană mai are mici probleme (o verifică) ele vor lua sfîrșit în curînd. Vă mulțumesc foarte mult că ați venit și vă doresc o zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]