109,511 matches
-
În pasionantul capitol "Figurile" Vidului, Pompiliu Crăciunescu descifrează cu finețe sensul fascinației exercitate asupra lui Eminescu de cuadratura cercului: coexistența paradoxală a cercului vieții cu pătratul morții, a finitului și a infinitului nu în lumea exterioară, ci în noi înșine. Mișcarea era concepută de Eminescu ca "raport constant între finit și infinit". Cum s-ar putea ca răspunsul la întrebarea "ce este viața?" să fie numai, cum scrie Eminescu, "cadavrul îmbălsămat al regelui ajuns până la noi"? Organismele sunt, în fulguranța eminesciană
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
În pasionantul capitol "Figurile" Vidului, Pompiliu Crăciunescu descifrează cu finețe sensul fascinației exercitate asupra lui Eminescu de cuadratura cercului: coexistența paradoxală a cercului vieții cu pătratul morții, a finitului și a infinitului nu în lumea exterioară, ci în noi înșine. Mișcarea era concepută de Eminescu ca "raport constant între finit și infinit". Cum s-ar putea ca răspunsul la întrebarea "ce este viața?" să fie numai, cum scrie Eminescu, "cadavrul îmbălsămat al regelui ajuns până la noi"? Organismele sunt, în fulguranța eminesciană
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
îi plăcea și lui, își spusese Grigore Micu. Să facă dreptate! Să pună lucrurile la punct! Cum ar ști el să organizeze totul în firmă, dacă ar fi el patronul, și nu placida doamnă Ropot! Cum ar pune totul în mișcare, de unul singur! își fixase privirile încrâncenate pe singura plantă pe care o avea în garsonieră. Era un trandafir japonez pe care i-l prăsise cu un an în urmă asistenta Eliza. Trandafirul crescuse la birou, însă, de când îl adusese
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
păcatelor. Se uită la fosta apărătoare a animalelor cu o adâncă recunoștință. La rândul ei, femeia îl urmări cu compasiune, bănuindu-i frământările. Atunci, când ziarista nu se mai aștepta, Furgoteiu scoase la iveală un cuțit - femeia nu schiță vreo mișcare, pentru a se apăra - și taie cu încetineală nodurile funiei. Parcă ar fi oficiat un ritual, pregătit în taină de mai multe vreme. Spre uimirea ei, fostul vistiernic căzu în genunchi și-i sărută poala fustei. Descoperindu-i și lacrimi
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
cu mașina, fiindcă sunt de la Dumnezeu lăsate. Dar o lecție de modernitate tot merită de la inginerii de sistem ai nevrozei blocative. Pentru acești oameni, rigorile calendarului sau ale săptămânii de lucru sunt un moft expediabil în doi timpi și trei mișcări. Dacă ziua de naștere a odraslei cade într-o joi, tot atunci are loc și paranghelia. E o prostie să aștepți până-n weekend, când riști ca jumătate dintre invitați să plece la pescuit pe baltă, la țară sau la munte
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
mein Herzblatt? Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu de două ori. Și numai apoi se îndeplini gestul pe care Hansi îl sperase. Walburga făcu semnul crucii, larg, de sus în jos și de la stînga la dreapta, în mișcarea aceea atît de lentă, de pătrunsă și de solemnă, care dintotdeauna îl umpluse pe Hansi de admirație. - Să te duc în pat, floarea mea? întrebă Hansi și, mai înainte ca Walburga, devenită ușoară, imobilă și somnolentă, să răspundă, o apucă
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
ne moștenească, înțelegi? Altfel, am robotit o viață degeaba. Surprins și șovăielnic, Hansi încercă să mîngîie fruntea Walburgăi. Petecul de hîrtie ateriză lin pe pieptul ca un munte al femeii. Walburga înhăță mîna lui Hansi și o presă, într-o mișcare circulară, lipsită de tandrețe, încărcată doar de o energie poruncitoare pe sînii care, acum, începuseră să freamăte. Apoi, cu aceeași rapiditate, îi conduse mîna sub pîntec, acolo unde feminitatea răbufnea panicată, dar unde cioturile rămase ale picioarelor amputate alungau orice
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
contribuția unor oameni ca Nae Ionescu și Mircea Eliade". Prefața Dnei Zoe Petre - mai ponderată - nu ezită să sublinieze marile merite ale autorului cărții, fostul ei student. își spune însă și Domnia sa părerea personală: "Angajarea directă a lui Eliade în mișcarea legionară - cred că se cuvine să subliniem acest element mai energic decât o face Florin }urcanu" (p. 16). Felicităm și noi pe autor care a obținut la doctorat (i.e. - această carte) cel mai înalt calificativ posibil: summa cum laude. Nu
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
ne sunt relatate de cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu, Petre Pandrea, în manuscrisul (datat 1956), confiscat de Securitate și tipărit în Editura Albatros 5. Monografia lui Florin Țurcanu citează caracterizarea făcută lui Eliade în Scânteia la 3 octombrie 1944: "ideolog al mișcării legionare și apologet al dictaturii lui Salazar". Este menționat apoi articolul lui Nichifor Crainic - Mircea Eliade un sexolog maniac apărut în 1963 în Glasul Patriei. Ostilitatea regimului comunist față de scriitor nu s-a mărginit numai la atât! între 1944-1947, Oscar
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
viața și opera lui Eliade lui Florin Țurcanu i-au fost necesare: energie, perseverență, perspicacitate, spirit critic și multe zeci (poate sute!) de ore. îi mulțumim și-i suntem recunoscători! Au rămas în litigiu două învinuiri: apartenența lui Eliade la mișcarea legionară și antisemitismul. Autorul biografiei adună dovezi pro și contra, le triază, le discută, argumentează și ajunge la concluzia că Eliade a fost încadrat în mișcarea legionară și a fost antisemit, chiar dacă unele fapte prezentate înclină să nu-i dea
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
și-i suntem recunoscători! Au rămas în litigiu două învinuiri: apartenența lui Eliade la mișcarea legionară și antisemitismul. Autorul biografiei adună dovezi pro și contra, le triază, le discută, argumentează și ajunge la concluzia că Eliade a fost încadrat în mișcarea legionară și a fost antisemit, chiar dacă unele fapte prezentate înclină să nu-i dea dreptate. Fără să spună cu claritate că a făcut parte din Garda de Fier, Eliade se referă la rolul jucat de Legiune în viața sa. Florin
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
doilea "eșalon" - Vasile Posteucă (necitată în Mircea Eliade prizonierul istoriei): "Eliade l-a cunoscut pe Căpitan. I-a fost, prin Nae Ionescu, aproape, deși n-a fost niciodată legionar cu fișă de cuib și legământ" (Vasile Posteucă, Dezgroparea Căpitanului, Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1977, p. 35). Nu-i reproșăm autorului absența acestui citat. Probabil că l-ar fi reprodus, dacă l-ar fi avut la îndemână, de vreme ce a transcris un fragment din scrisoarea lui Eliade către Brutus Coste, datată 15 octombrie
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
acestui citat. Probabil că l-ar fi reprodus, dacă l-ar fi avut la îndemână, de vreme ce a transcris un fragment din scrisoarea lui Eliade către Brutus Coste, datată 15 octombrie 1948: "Garda de Fier în care nu se recunoaște... o mișcare condusă de haiduci, haimanale și semidocți, care a compromis până și amintirea idealului lui Moța. Așa este Istoria, de aceea eu optez pentru metafizică" (p. 441). Peste 30 de scrisori publicate de mine în cele trei volume Mircea Eliade - Europa
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
jur, departe văzduhul trepida peste pămînturile acestea arse. tern răbdătoare. așezat pe marginea stîncii, cu spatele rezemat de cruce și picioarele atîrnînd în gol mă uit, și mă uit în absența unei secunde, deși numai în timp e cu putință mișcarea, sedus a împărtăși tăcerea fără a o abandona, cum părul și barba înfiripîndu-se și după o moarte ca un triumf tăcut al unei delumiri depline n înspre vest o pădure de ploaie, o jelanie ca acum cîteva secole, fîntîna mută
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
avea nici o importanță, timpul însuși se oprise. Apele erau tumultuoase, excesiv de bogate și curgerea lor avea ceva de urgență, păreau alungate din munții în care trebuie să fi plouat probabil ca la prăpăd. Se derulau interminabil printre malurile înalte, o mișcare fără început și fără sfârșit, și dacă zăboveai mult cu privirea asupra lor începeai să ai vag impresia unei evanescențe, că umbra ta din apă încearcă disperată să-ți comunice ceva, să-ți spună cine ești. Să fi fost momentul
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
prin fața Bisericii Ruse dar toate astea se vor întîmpla înainte de a călca vitejește în băltoaca ingenios camuflată de perdeaua de frunzulițe galbene uitate de o toamnă virtuală apoi o vom porni din nou pe strada noastră București, 6/5/05 Mișcarea cratimei între cuvinte din noi doi din mine adică unul vorbește prea mult cuvintele pe care le-am lăsat amanet acasă se întorc îmi astupă gura ochii urechile nu există nici un cuvînt pe care-aș schimba toate cuvintele - monedă de
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
iată casele sunt strivite sub frig până la măduvă drumuri se sting peste mare flutură steaguri de avarie Sinele și marea Ce spun pescărușii ce veste aduc zborul lor e un geamăt al beznei dincolo de mare alte porunci se aud alte mișcări sufletești într-o pânză de închipuiri și norii mă dor și valuri mă dor și malul stâng sângerează Retorică înfometată de alb mai ascult un discurs despre decapitate nuanțe în vasul cu fluturi e un apus lăcuit străvechi idiom gata
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
de aceea Caragiale alege periferia (de nu cumva este ales de ea) drept spațiu al explorărilor sale. Aici, în margine, funcționarul are mai acut sentimentul neantului, pe care-l trăiește instinctiv, chiar dacă lumea căreia îi aparține se află într-o mișcare ascendentă. E un fel de a spune că periferia nu ucide, ci întemeiază. Așadar, viața ca o mașinărie, ca succesiune de fapte paradoxale, ca mecanism secret în care granița dintre hazard și destin - sau fatalitate - este mai mult decît fragilă
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
nu e nici umbră de cinism la mijloc, ci doar o fascinație îndurerată: , Cînd era în culmea funcționării, mașina cea admirabilă s-a stricat: regulatorul, care avea de la început în aliajul său un punt țicnit, s-a frînt în toiul mișcării: Ťorganele erau sfărîmate și maestrul nebunť!". Finalmente, ,moartea - ea a desăvîrșit opera nebuniei". Insulară în mijloc unor ironii care glisează ușor în gravitate, afirmația referitoare la armonie sugerează măcar existența și-n lume, nu numai în operă, a unei rigori
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
omului care, ani de zile, nu mai putuse crede în nimic. O priveam pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un fel de clătinare a frunții repezite în sus, într-o mișcare pe care odinioară nu mă săturam să i-o privesc, sorbindu-i chipul, șuvițele încolăcite și marginile buzelor ei. Am făcut cîțiva pași pe trotuar și, privind-o pe furiș, am încercat să-i regăsesc trăsăturile din trecut. Mihaela era
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
ajută nu înlocuiesc leagă mâneca de polen cu vârful limbii auzi rădăcinile dinților în echilibru solid închid deschid o structură de rezonanță e un sunet care nu mai ești tu & trebuie să-l înghiți până adormi când se desface cu mișcări rapide în globii oculari & lucrurile pe care le credeam uitate sunt marii poeți ai zilelor noastre declanșați de o digestie lacrimală întinsă repede până în spatele genunchilor unde îți ascunzi transpirația dimineața când zgomotele capătă consistență & la început erau numai sunete
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
așteaptă câteva înghițituri de PADDY old irish triple distilled de îi zic stimată și adorată mozart că așa am botezat-o fă bine și mută-te de pildă pe această castanus castaniferus mâine știi bine e zi de jonatan nici o mișcare la care mă inervez ei bine de într-adevăr ești regina mozart n-ai cum să nu te miște asta și bag simfonia 25 începe să zboare prin cameră zboară isteric ca o femeie pioasă în focuri și apoi țiușt
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
minte glezna aceea subțire (doar puțin înroșită de bareta sandalei) și pulpa albă, aproape cântând, înfiorată de vântul stârnit din senin. Au trecut aproape doi ani. Este vară din nou, un anotimp copleșitor ce îmi dictează și cea mai simplă mișcare. Trupul ei s-a împlinit între timp, părul îl poartă mai lung (mi se spune), iar furia, ei bine, furia mi s-a domolit, distilată prin atâtea lucruri și vorbe. Sunt un om politicos și singur imaginându-și tot mai
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
spre a fi cuprinsă toată. Mi-am dat seama că Pavel Șușară trebuie considerat nu atât ca individ, cât ca fenomen. Fenomenalitatea lui constă în multitudinea activităților pe care le acoperă, îmbinată cu o extraordinară forță vitală care îi asigură mișcarea, dinamismul, neastâmpărul, curiozitatea intelectuală. Ele îi hrănesc voința de a fi implicat în multe și de toate și îi potolesc o sete nestăvilită de a cunoaște; dar într-un mod cu totul propriu, care ține de structura sa mentală și
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
negru. Cineva și-a scos mîinile leoarcă din apele subconștientului & din Biblie ca să spună ceva îngrozitor. Ce se întîmplă? - întreabă directorul fabricii de azbest, întinzîndu-și picioarele înnodate sub masă, ca două glume proaste. De unde vine Potopul? - întreabă conducătorii auto urmărind mișcările fiarei la televizor. Săracii de ei, zice tăietorul de lemne ascuțindu-și drujba pe un cap tăiat. Vai săracii, săracii oameni - se vaită jurnaliștii cu pixuri de otravă, direct pe copaci. - va urma -
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]