KorAP: Find »[drukola/base=milă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...713 >

17,823 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

am spus. Honor mă privi. Avea fața imobilă și inexpresivă. Apoi se uită la Georgie și spuse: Ah, acum îmi dau seama. Mi s-a părut mie că arată cam straniu. Vorbea cu precizie și detașare. „N-are pic de milă”, mi-am spus. Apoi am continuat în gând: nici eu. Honor purta un balonzaid ponosit, fără cordon. Nu avea pălărie iar părul ei negru era ud de ploaie. Așa cum stătea în picioare, cu mâinile în buzunare, și examina camera, avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mare! Am râs toți. Alexander murmură aproape fără glas: „Să dormi! Și poate să visezi...”, iar după aceea refuză să repete ceea ce spusese. Mă uitam la mâinile lui Georgie care se frământau. Mâinile acelea care mângâiau nervos cățelușul îmi stârneau mila. Dar n-o mai puteam percepe pe Georgie ca pe un întreg. După momentul acela în care se desfăcuse în bucăți, nu se mai adunase la un loc. Față de trupul acela atât de bine cunoscut și care acum stătea întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
fie, per impossible, o voi cuceri, iar acest lucru va recrea cerul și pământul și va duce la dispariția definitivă a tot ceea ce existase înainte. Voi fi alt om; și, dacă se va întâmpla ca ea să mă atragă fără milă spre ea, mă voi duce într-acolo chiar de-ar fi să calc peste cadavre. Această succesiune de idei se văzu întreruptă brusc de îngrijorarea mea legată de Antonia; și abia a doua zi la prânz când aceasta slăbi puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
a mai rămas nici măcar trecutul. — Ești așa un visător, Martin, spuse Antonia. Îți place să trăiești pierdut în visuri, fără să privești realitatea în față. Ei, acum a venit momentul să o faci. Și nu-ți mai plânge atâta de milă. — Nu mă trata cu atâta brutalitate, Antonia. Vreau doar să înțeleg. Ai spus că Palmer te-a ajutat să te trezești la realitate? — Da, m-a făcut mai cinstită. Poate chiar mai curajoasă. E mai bine să spui lucrurilor pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
trecutul, toți anii care se întindeau în urmă, dincolo de căsătoria mea, de vârsta copilăriei, până în pântecele mamei. Faptul că el, în a cărui ființă mama trăia mai mult decât în oricine altcineva, mă jefuise, cu calm și fără pic de milă, arunca o pată ca o cicatrice asupra trecutului pe care îl crezusem inviolabil. Nu îl judecam din punct de vedere moral. Nu mă îndoiam că, într-o oarecare măsură, el s-ar fi putut „justifica”; și chiar ar fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

ei oblici sclipeau În lumina proiectorului - oglindind un sfert de interes și trei sferturi de anticipare. — Dacă Else nu spune la șefu’ că Sascha și nu Otto avut grijă de Dabor... Nu, stai. Nu Lakritz! Se uită la mine cu milă. Fuaai, nici să nu Încerce. Else Înțelege și fără antene radio. Colega mea se Întoarse și, chiar dacă mă citise greșit - cel mai bun prieten al meu nu avea nici un amestec În treaba asta - mi-am dat seama, recunoscător, că orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
după care urmez eu, Knisch. Ce-o fi Însemnând asta? Mama mea oftă cum oftează toți cei pe care Îi cheamă Weiss (ăsta era numele ei de fată) și se făcu măruntă, ca o măciulie de șurub. Cuprins de o milă inexplicabilă, m-am ghemuit și am mângâiat-o pe capul ăla rotund cu cărarea dreaptă pe mijloc. Îmi dăduseră lacrimile, ca niște picături grase și uleioase, În timp ce-i explicam că n-am vrut să strig la ea. Dar trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dabermann de a emoționa cartierul indiferent până la lacrimi Îmi perturbau gândurile Într-un mod tulburător. Sincer să fiu, se poate să fi devenit un pic sentimental. În duminica asta sângeroasă mi se părea imposibil să nu-mi plâng puțin de milă. După un timp sentimentele mi s-au mai diferențiat și au apărut gânduri noi. Dintr-odată, umbrele care mă atacaseră au Început să vorbească În rusă și blondul care coborâse scările când l-am vizitat pe Karp la fundație s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
chioșc, ultimul număr al ziarului Tageblatt. Traversând, m-am așezat pe banca pe care muncitorii de la construcții sporovăiseră cu o zi Înainte și mi-am savurat micul dejun. La un moment dat, trecu Dabor cu o față lungă, demnă de milă și un bandaj Înfășurat În jurul nobilului său cap. I-am făcut cu mâna, Întrebându-mă În gând oare ce punea la cale, apoi m-am Întors la ziarul meu. Inscripția cu litere groase, răspândite pe prima pagină suna astfel: „VARA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de condescendent. Se purta de parcă l-aș fi obligat să mă viziteze. Nu dădea un ban pe mine. La Început, am crezut că e genul căruia Îi place să provoace. Unii fac asta, știi, ca apoi să-și plângă de milă și să dea la o parte, imediat ce ripostez. Dar ăsta era serios, deși zâmbea tot timpul - de parcă am fi Împărțit cine știe ce secret murdar. Poruncindu-i oaspetelui său să Îngenuncheze, Dora Îi dăduse buzele cu un ruj mov, apoi Îi spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
se pregătea să intre În bucătărie, ridică tonul: — Nici o șansă, Pieplack. Bucătăria e a mea. Tu cercetează holul. După cincisprezece minute dureroase cei doi Își terminară treaba. Întorcându-se În sufragerie, măturară praful de pe umărul celuilalt. Aproape că-mi era milă de ei. Te distrezi, ă, Knisch? Diels Îmi aruncă o privire nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de lemn de la Dora. Vezi dumneata: nu ne scapă nimic. Nimic. Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cum am crezut. Eforturile mele au fost răsplătite printr-o palmă peste obraz. Am deschis ochii și am mai Încasat una. Și-acum fii atent la mine, perversule. Putem să-ți facem viața destul de neplăcută. N-are rost să avem milă pentru un decăzut ca tine. Afirmația mi se păru revoltătoare și respingătoare În același timp, și eram pe punctul de a-i atrage atenția, dar vocea continuă: Ei bine, alege tu. Am dat din cap cooperant, cât simțeam că-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

George Washington - drumul cel mai scurt dintre Pell Street și Jersey City trece prin pasajul Holland, dar eu îi implor s-o luăm pe pod și, cum mama zice că-i o idee „educativă“, tata face un ocol de zece mile până acasă. Pe bancheta din față, soră-mea numără cu glas tare pilonii care susțin minunatele cabluri educative, iar pe bancheta din spate eu adorm cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
când intră-n concediu... mai sunt, însă, momente când umezeala din Jersey City devine insuportabilă, când țânțarii veniți dinspre smârcuri se năpustesc ca bombardierele în picaj asupra orașului, obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja, însă i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dinspre smârcuri se năpustesc ca bombardierele în picaj asupra orașului, obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja, însă i se pune și lui masa până-și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a umblat toată ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mine, are o sonoritate atât de ebraică, precum b’nai2 sau boruh 3 - benignă! Benignă! Boruh Ato Adenai 4, fă să fie benignă! Binecuvântat ești Tu Doamne, Dumnezeul Nostru, fă să fie benignă! Auzi-mă, o, Israel, și revarsă-ți mila și Domnul e Unul și cinstește pe tatăl tău și cinstește pe mama ta și-ți promit, promit, promit - numai fă să fie benignă! Și a fost benignă. Un exemplar din Sămânța dragonului de Pearl S. Buck stă deschis pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
goimii ăștia nu. Că-s târâtoare sau că se tăvălesc în noroi, că-s săltărețe și angelice, n-are importanță, animal să fie, găbjesc tot ce vor și ducă-se dracului simțămintele acestuia (ca să nu mai vorbim de omenie și milă). Da, istoria a consemnat toate câte le-au făcut iluștrii noștri vecini care stăpânesc lumea și n-au nici cea mai vagă idee ce-s alea limitele și restricțiile umane. ...Astfel grăit-au legile kușer, cel puțin copilului care eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nu sunt eu esența și justificarea vieții tuturor! Refuz să șlep povara aia pentru tot restul vieții mele! Mă auzi? Refuz! Termină odată cu ideile astea, cum că nu înțelegi ce rost are să zbor în Europa, la mii și mii de mile depărtate, tocmai când tu ai împlinit șaizeci și șase de ani și ești în orice moment gata să dai ortu’ popii, după cum citești dimineața de cu zori în Times. Bărbații de vârsta lui și chiar mai tineri se curăță - acu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
singur în barca asta, a, nu, sunt la bordul celui mai mare vas transportor de trupe... ia uită-te pe hublouri și ai să ne zărești buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mor?“ și pe urmă o întind într-o vacanță de orgii în străinătate. Ei, bine, dacă ceea ce am auzit eu e chiar ceea ce-a zis el, asta-i altceva. Și dacă ceea ce am auzit a fost să aud din milă pentru el, din suferința pe care mi-o provoacă inevitabilitatea acestei întâmplări îngrozitoare, moartea lui, sau din anticiparea nerăbdătoare a acestui eveniment, asta iar e altceva. Dar, de bună seamă, înțelegi treaba asta, doar asta ți-e meseria. Spuneam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de mântuitor de șikse, Alex o să vă placă și mai mult! Vezi tu, mediul din care proveneam eu era, în toate privințele care prezentau interes pentru Maimuța, exact opusul celui pe care a trebuit să-l înghită ea la optsprezece mile sud de Wheeling, într-un orășel minier numit Moundsville - în timp ce eu, în New Jersey, mă înecam în sirop (lăfăindu-mă în „căldura“ evreiască, după cum zicea Maimuța), ea, efectiv, îngheța de moarte acasă, în Virginia de Vest, un simplu animal de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul sub robinet. Deasupra chiuvetei, Iisus își continuă înălțarea în cămașa lui de noapte rozalie. Nemernicul ăsta neputincios! Credeam că trebuie să le insufle creștinilor milă și omenie. Credeam că le-a spus să le pară rău tocmai de suferințele altora. Ce porcărie! El e de vină dacă orbesc! Da, într-un fel, el îmi pare principalul vinovat de toată această suferință și tulburare. Și, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
află casa familei Campbell, strada pe care a crescut prietena mea! strada pe care ea a țopăit! a patinat! a jucat șotron! s-a dat cu sania! în timp ce eu visam la existența ei la vreo o mie cinci sute de mile depărtare, în ceea ce se zice că ar fi una și aceeași țară. Numele străzii? Nu Xanadu, nu, chiar și mai fain, ah, cu mult mai haios: Ulmului. Ulmului! Vezi tu, e ca și cum aș fi pătruns prin scala de celuloid oranj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fusese vânt și ploaie și până și eu aproape că mă hotărâsem să stau acasă și să mă apuc să corectez referatele a o sută de boboci, cu o conservă de fasole în față, mai degrabă decât să merg o milă pe o astfel de vreme, fie și pentru o felie de grătar excepțional. Cred că în seara aia am plecat de-acasă numai ca să aud - înainte de a mă apuca să corectez virgulele puse anapoda în lucrările alea anapoda - glasul poetului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
4 Slăvit (binecuvântat) fii, Doamne. 1 Șapte (zile de doliu) - în primele șapte zile de la înmormântarea unei rude directe, evreii religioși rămân în casă, așezați pe podea sau pe scaune: se primesc vizite de condoleanțe și se spun rugăciuni. 1 Milă, compasiune. 1 Prescurtare pentru Young Hebrew Women’s Association (Asociația Tinerelor Evreice). 1 Zi sfântă pentru credincioșii evrei, în care se postește și se rostesc, în sinagogă, de dimineața până seara, rugăciuni de pocăință. 1 Pastă din foi de mațes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]