20,506 matches
-
am spus și am dat să plec. Bătrânul a izbucnit în râs : Da, da, haideți, mergeți în oraș ! Să veniți înainte de căderea nopții !" "Sărut-mâna", i-am spus, cum se obișnuiește. "Eu vă sărut mâna, mătușică !" răspunse bătrânul, se strâmbă la mine (hm ! așa făcea mai demult băiețelul vecinei ce l-aș mai fi tras de urechi !), o luă pe fetiță de mână și intră în casă. Ce obiceiuri au mai căpătat și vecinii mei ! mi-am spus și am plecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum n-o să vină la mama Lui ?!" Și a tăcut. Obosise. Răsufla greu. A început iar să plângă. "Și ce-ți mai aduci aminte ?" am întrebat-o. Dacă vorbește, măcar nu mai plânge mi-am zis. A întors iar spre mine fața aceea de copil senină și frumoasă, scăldată în lacrimi : "Nu-mi amintesc decât ochii. Avea ochi de lumină, o lumină verde-albastră, ei înșiși erau lumina o lumină verde-albastră, așa i-am văzut în somn, era la început doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
neagră o fi fost chiar bunică-ta. Aș fi vrut să merg mai departe, dar vântul se potolise, așa, deodată... și nu mă mai puteam mișca. Am reușit să mă trag doar oleacă mai deoparte, să nu se agațe de mine unul care tocmai urcase și avea picioarele goale și pline de răni de! muntele nu-i o joacă ! Nu că mi-ar fi păsat prea tare de el, treaba lui ! E om, n-are decât să se gândească să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vorbele Lui, i-am văzut pe ceilalți doi (da' nici unul nu strălucea ca El) unul era bărbos și parcă i se aprinsese capul dar numai așa, nu știu cum, două raze-i ieșeau din frunte, iar celălalt când s-a uitat la mine mi-am zis că mă aprind și eu , așa-i ieșeau fulgere de sub sprâncene am văzut și norul și mă întreb : acela o fi fost chiar Tatăl Lui dar cum să fie un nor, Tatăl unui om ?! Și, cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mei o gură în plus, că de ! cine se mai uită la un orb care cerșește... oameni săraci pe la noi, oameni triști... asta-i tot... s-ar putea sfârși... doar și eu văzusem tot ce putea fi mai frumos pentru mine... și aș putea să plec mulțumit... Dar cine știe ? Mâine, când o să treacă, am să-L strig. Am auzit că, pe unde trece, vindecă oamenii. O să mă vindece. Și o să-L văd din nou. Poate că n-am să-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu luam viața de la început... Așa cum murisem cu frate-miu, așa mă întorsesem cu el... stătusem lângă el de cum se îmbolnăvise și zi de zi, muream puțin câte puțin cu el... până n-a mai rămas nimic decât pustiul în mine... Dacă El ar fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit... dar și așa, îmi spuneam, orice va cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îi va da... chiar asta i-am și spus, când I-am ieșit în cale... fiindcă știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce mă gândisem. De data asta însă nu era așa: Hai, spune-odată ! De ce n-ai dormit astă noapte ? Și ce ți-a venit să te scoli dis-de-dimineață ?! Până mai ieri trebuia să trag de tine dacă vroiam să vii cu mine la pește. Și acu', uită-te ! Ai făcut ochi înaintea mea ! Nici soarele nu s-a ridicat din ceață ! Ce-i cu tine ?! Mă uitam îmbufnat la nisipul ud și tăceam. Ce nu ți-a convenit ?! Ori ți-e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spăla. Pe om și păcatul lui. Ce să mai spun ! Aflasem de ce trebuia să mă bucur, aflasem de ce niciodată poverile altora n-or să-mi cadă-n spinare, aflasem de ce Jugul Lui Iisus e atât de dulce și ușor pentru mine... dar îmi venea să plâng. Va să zică, eu am să trăiesc pentru totdeauna în grădina aceea frumoasă, fericit și liber numai fiindcă Fratele meu s-a lăsat omorât. Adică, fără să știu, s-a lăsat omorât pentru mine. Fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spună ceva. I se mișcau buzele, dar nici un sunet nu ieșea. Ei, asta-i ! îngăimă într-un târziu. Trase aer adânc în piept, scutură capul, își trecu mâinile prin părul lung și des, îl răsuci, se uită un timp la mine... și iar tăcu. Într-un târziu, zise : Cred că ți-am spus că Fratele nostru ne-a pregătit deja locul acolo, în cer, unde o să trăim pentru totdeauna, împreună cu El și cu Tatăl Lui. Și că noi nu avem decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
reverb: Aici, aici... Ascultă-ți inima : cu fiecare bătaie, șoptește numele Lui... Ascultă: I-sus, I-sus, I-sus... (se pronunță imitând bătăile inimii) Dar să știi : el o să se facă îndată sănătos, dar tu... tu ai să vii cu mine. Și acolo, în ceruri, ai să ai tot timpul să-l iubești, ai să fii cu mama și cu tatăl tău, o să te întâmpine câinele tău cel drag, păsările pe care le-ai găsit înghețate și le-ai îngrijit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bine și a confirmat diagnosticul prezumtiv. Evoluția postoperatorie este bună. Pacientul a fost hidratat și are un psihic bun. Cei din echipa medicală ascultau raportul Despinei cu zâmbetul pe buze. Când a fost rostit și ultimul cuvânt, Despina - cu o mină sobră - a privit la medicii din echipă cu Întrebare În priviri... “Pacientul” era numai ochi și urechi. “Ei! Acum să aud ce ai de spus, amice. Vezi Însă să n-o dai cotită, pentru că la mijloc este scumpetea ta de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
director - a salutat doctorul Pas, de la celălalt capăt al firului. ― Spune mi, te rog, ai vreo problemă urgentă de rezolvat? ― Nu, domnule profesor. Activitate obișnuită la această oră. Dimineață a fost o urgență. În rest... ― Te rog să vii până la mine. ― Am Înțeles, domnule profesor. După un timp, s-au auzit bătăi În ușă. ― Intră - a răspuns directorul, privind puțin amuzat spre ușă. Îndată, a pășit peste prag doctorul Pas. Un bărbat cu o statură impunătoare, cu păr coliliu și cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
convins că nu mai este nimeni În spațiul liber dintre stivele de lăzi, Undiță i-a legat rusului mâinile, că cine știe ce Îi mai trecea prin cap? „Ce aveți În aceste lăzi?” - l-a Întrebat Undiță. „Muniție”. „Ce anume?”. „Cartușe, grenade, mine și automate noi <Șpaghinaă”. Eu am ieșit pe peron și am făcut semn celor de la divizie. Au sosit repede. Undiță le-a spus cum stau lucrurile. Oamenii au trecut imediat la acțiune... Rusul privea la noi ca la unii veniți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Înceapă vizita... În salonul Despinei, lucrurile erau În ordine. Gruia a prevenit-o că profesorul Îl va lua la Întrebări pe linie profesională pe „doctoraș”. Când au ajuns la salonul cu pricina, „doctorașul” l-a Întâmpinat pe profesor cu o mină de om stăpân pe „destinele lumii”... Despina ședea retrasă, lăsând ca totul să pară firesc. Lucrurile s-au complicat Însă când profesorul a Început să ceară doctorului Cuc detalii asupra situației unor pacienți operați... Până la urmă, sora de salon a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
puse pe măsuță. Fănel Trifu îl privi și zâmbi: Pentru bătrân sunt gata să pun mâna-n foc, zise. E un om de absolută încredere. Nu e cazul să ne facem griji din cauza asta... Camaradul său mormăi ceva cu o mină încă sceptică și dădu la iveală din rucsac un pistol-mitralieră, pe care îl verifică atent și îl ascunse apoi sub pat. Pe stradă se auzi trecând un camion greu, care făcu gemurile să zuruie, apoi liniștea se așternu din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se adresă părintește și consolator: Lasă, Niculae, nu-ți face sânge rău degeaba, că dacă toți ar învăța carte, unde-am ajunge?... Am rămâne fără cămașă și n-ar mai avea cine să ne dreagă pingelele!... Așa că ascultă încoace la mine... Meseria, mă, e brățară de aur!... Vorbele cu două tăișuri ale secretarului general restabiliră liniștea și Ceaușescu, așezându-se înapoi pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în el. La rându-i, Gheorghiu-Dej își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zâmbetul pe buze. Ei, nu vorbi așa, băiete, nu vorbi așa, că nu se știe niciodată! îl preveni grav Ticu. Bine, tată, așa să fie cum spui dumneata, conveni fiul. Când o să ajung matematician, o să am grijă să țin pe lângă mine trusa asta de scule și, cănd m-o supăra vreunul dintre colegi, cum pun mâna pe el, ca să-i trag un perdaf sau să îl tund chilug! Meseria e brățară de aur, ascultă la mine! proclamă bătrânul. Spre sfârșitul verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chicoteli și un student negricios și îndesat îngână cu o voce groasă și behăită, ca un ecou: Daaaaaa.... -Taci, măi, că tu nu te pricepi decât la ode închinate partidului! îl puse la punct poetul pe guraliv. Să vii la mine, să-ți dau vacs, ca să-mi lustruiești bine ciubotele!... Toți râseră. În acest timp, individul cu înfățișare de mops, care până atunci se ținuse deoparte, ieși din umbra casei scărilor și se apropie cu pași măsurați de grupul de studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mână: Tu, mă Ioano, și tu, mă Gheorgițo, sunteți niște fete bune, rosti el cu bonomie. Nu știu, zău, dacă chiar sunt poetul îngerilor... Că atunci când m-apucă năbădăile parcă mi-aș pune și eu o rubașcă de drac pe mine... Dar la urma urmei, fetelor, știți cum văd eu lucrurile?... Contează mai mult dacă o să pot pune și eu umărul la propășirea artei... Persoana mea are mai puțină importanță! Pentru mine persoana ta are mai multă importanță! declară cu convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mi-a trecut definitiv! completă el cu alt glas. Aș zice că mi-a trecut la timp, fiindcă dacă aș fi continuat... Ei, astea-s lucruri care nu se pot spune!... oftă el. Pe Șeherezada a salvat-o gura, pe mine... tăcerea între aceste ziduri! Totuși, un amic al meu, mut ca o lebădă, n-a avut șansa mea. Dacă mă făceam filozof, și nu matematician, sunt sigur că aș fi pățit și eu la fel!... 2 Primii ani de facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe banda luminoasă, cerând parcă o următoare comandă. Atunci Justin lovește ușor cu bagheta discul ce se repune pe nesimțite în rotație. O comandă imperativă apare pe ecran : " Alege un protector prin care să ții legătura cu mine ! " Acest " cu mine " îi dă Dorei un frison, întrebându-se în vis. "Oare cu cine dialoghează Jus-tin ?" Nu are însă timp de gândire căci pe ecran apar deja opțiuni sugerate : Simion, Isidora, Dumitru, Măriuca ... Numele defilează pe ecran și Dora este nerăbdătoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu irizații violet își oprește plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt..., sunt Mino... sunt Minodora..." "Nu cunosc nici o Minodora... decât poate cea din vis..." gândește Dora și, spre marea ei mirare, percepe un ciudat răspuns instantaneu : "Ar fi trebuit... Ar fi trebuit să mă cunoști. Sunt... Sunt sora ta." Schimbul de gânduri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încerc să le scot de acolo. Dar el nu și nu, că riscul e mare, că nu cunosc locurile, că se vede cât de colo că nu-s de pe aici... Până la urmă am venit să ținem sfat, poate vii cu mine până la neamurile din Frătăuți și vedem cu ei cum se poate face. Plătesc cât o fi să fie." Și atunci, ca și acum, trecerea graniței, noaptea, în goana cailor, ocolind izvoarele Siretului prin locuri cunoscute doar de localnici, se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Siberia orientală. Veneau apoi sutele de mii de deportați, din motive etnice sau religioase printre care eram și noi. Regimul de detenție pentru categoriile astea de deținuți era diferit, având în comun doar munca forțată. Erau deținuți care munceau în mine și uzine, alții în taiga la munci forestiere, alții în construcții și în fine, în agricultură, unde erau utilizați mai ales deportați organizați în formații mai mari sau mai mici precum era a noastră. După Axel, rețeaua de astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe copii în seara aceea, Minodora începuse să descifreze cartea, iar Vasili să voiajeze în țări cu contururi și nume ciudate. Noi, cei trei adulți, Marina, Gery (cum îi spuneau copiii lui Gerhard când nu era de față) și cu mine ne-am mai îngăduit câte o ceașcă, sau mai bine zis gamelă, de ceai. În jurul ei limbile s-au mai dezlegat. Am aflat că iubitul Marinei, tatăl copilului pe care nu dorise să îl aducă în această lume, profesor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]