2,604 matches
-
Ghionoaia? Din cantină se aud ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească pe sacii cu făină, cu macaroane și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de căcăreze de șoareci și de viermi) Între ostașii care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și În partea cealaltă e un birou, la o masă stă un tip care are pe cap o carapace ce se deschide și din ea Încep să iasă niște omuleți albăstrui, uleioși, se urcă unii pe alții, le văd dinții minusculi și albăstrui, dacă ajung la mine, o să-mi mănînce și mie creierul, din tipul de la masă n-a mai rămas decît o carcasă, toată pielea Îi atîrnă ca un sac, iar acum podeaua camerei e albastră, homunculii mișună și oricît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînt Îngropate la grămadă, În deja celebrele gropi comune din care nu lipsea varul - În memoria puținilor supraviețuitori a rămas această imagine a unui mormînt uriaș gemînd pentru mai multe zile. Un mormînt uriaș care nu e decît un punct minuscul În tabloul de coșmar, anul 1940. — Așa, păi cum să facem? Hai să vedem din nou povestea voastră... Voi ați plecat În ’44, deci ați stat sub ruși atunci, În anul ăla, pînă În ’41. — Păi am stat, da, că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de starea sufletească a fetei în momentul prezent. Dar sufletul lu Hattie intra acum într-o zonă primejdioasă, vulnerabilă la influențele lumii exterioare; în curând, Hattie va deveni proprietate publică. Inima ei, care în prezent se cuibărea în lumea ei minusculă și într-un spațiu minuscul, închircită ca un făt în matrice, avea în curând să se dilate, să primească multe, poate chiar foarte multe iubiri noi. Dorințe noi, atracții noi, cunoașteri noi. Hattie se găsea acum la marginea, la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în momentul prezent. Dar sufletul lu Hattie intra acum într-o zonă primejdioasă, vulnerabilă la influențele lumii exterioare; în curând, Hattie va deveni proprietate publică. Inima ei, care în prezent se cuibărea în lumea ei minusculă și într-un spațiu minuscul, închircită ca un făt în matrice, avea în curând să se dilate, să primească multe, poate chiar foarte multe iubiri noi. Dorințe noi, atracții noi, cunoașteri noi. Hattie se găsea acum la marginea, la ultima răsuflare audibilă a copilăriei. Sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dor. Dumnezeule, ninge! O tăcere grea, plumburie, se înstăpânise din zori peste oraș. Cerul, ca o cupolă joasă, solidă, opacă, boltită peste acoperișuri, se colorase întâi în cenușiu, apoi într-un gălbui, care se decolorase aproape în alb. Acum, fulgi minusculi de zăpadă, abia perceptibili, dansau în sus și-n jos, ca niște musculițe. Brian și Gabriel priveau fulgii (la ora prânzului), care păreau nu să cadă, ci să zburde în văzduh, deasupra giulgiului de abur care plutea din nou peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu va mai putea fi niciodată recuperat. Acest gând contribuise și el la lacrimile care-i veniseră în ochi când Brian îi vorbise despre thé dansants. Părintele Bernard stătea la fereastra lungă a promenadei, privind la dansul fantastic al fulgilor minusculi care, în aerul rece, lipsit de vânt, păreau incapabili să se decidă dacă să cadă sau să se avânte în sus. Probabil, însă, că unii fulgi cădeau totuși pe jos, pentru că marginea bazinului se albise, iar pe dalele de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră-mi lumina unui neîntinat Bine. Pâinea mea e curată ca pietrele și beau apa cristalină a unui izvor din preajmă. Biserica anglicană a avut uimitoarea bunăvoință de a-mi aloca o minusculă pensie, dar nu am nevoie de ea pentru că sătenii din vecinătate m-au adoptat (cu toții cred despre mine că sunt nebun), și în fiecare zi îmi aduc daruri de pește și pâine. Fără îndoială că, atunci când va veni vremea rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clasele primare de altădată, ceva care să aibă legătură cu "lecția despre lucruri". Care să fie atent la sensul realității. Nu numai să reprezinte existența conform modelelor stabilite, din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea, într-un minuscul canton al lumii: Europa Occidentală, ci să prezinte ceea ce este, în multiplicitatea lui, în policulturalismul lui, în politeismul lui de valori. Împotriva ambiției conceptuale (cine nu face concepte în zilele noastre?), ambiție paranoidă a voinței de cunoaștere, să revenim la
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
marea ideologie a muncii, aceea a stăpânirii de sine și a lumii, aceea a marelui ideal faustian nu mai par să corespundă spiritului timpului, putem în schimb să observăm reîntoarcerea pasiunii de a crea. Creații în viața de toate zilele, minuscule, perceptibile în grija acordată hainelor, hranei, locuirii și altor forme de "bunăstare". Este vorba aici de date de bază, instinctuale, animale, care se fac prezente în memoria gândirii. Este, în orice caz, imposibil să le ignorăm. Iar decalajul între elite
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
foc. Se însuflețea o flăcăruie albăstrui-transparentă, cu efluvii galben-portocalii. Arzătorul trebuia să fie încins bine înainte de a băga presiune în rezervor. Și abia atunci petrolul lampant urca spre duză, pulverizându-se și ardea cu vuiet prin numeroasele orificii ale arzătorului. Minuscule piramide înflăcărate țâșneau cu putere prin acele mici orificii și rămâneau constante atâta vreme cât presiunea din rezervor era de-ajuns de mare, împlinindu-și menirea, aceea de a face să dea în clocot apa din vasul pus deasupra, pe cercul de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din foile disparate și să le examineze cu atenție rând pe rând, de la mică distanță, ca și cum ar fi fost miop2, parcurgându-le cu privirea de sus în jos și de jos în sus, așa cum faci când încerci să descoperi defecte minuscule într-o țesătură, să zicem. Putea să rămână cufundat ore întregi în acea lectură scrutătoare, fragmentată de o anume nervozitate când schimba între ele foile sau fasciculele. Și nu considera necesar să dea explicații. Pe culoarul de trecere către dormitorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cealaltă? Au rămas, apoi, cutiuțele cu mirodenii: ghimbir, ienibahar, nucșoară, cuișoare, scorțișoară, cimbru, foi de dafin, boia de ardei, tarhon... La ce mâncăruri le punea? Cum am să-mi mai amintesc vreodată de ele?... Și a mai rămas un carnețel minuscul, cu coperte de mușama, scorojite, în care ea, la vârsta de paisprezece ani, își făcuse o însemnare sau două. Carnețelul l-am descoperit într-o casetă de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe. Am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
insule, Maurice și Rodrigues, formează arhipelagul vulcanic Mascareignes. Distanța între Réunion și Maurice este de 180 de kilometri. între Réunion și Madagascar sunt 800 de kilometri. De la Réunion la Paris e o distanță de 9200 kilometri. în raport cu altele, insula e minusculă. Măsoară 72 de kilometri lungime și 51 lățime. Suprafața e de 2512 kilometri pătrați. Prin comparație, Réunion este mai mică decât departamentul Rhône. în cazul acestei insule, însă, nu atât dimensiunile ei contează, cât imaginea pe care o oferă privitorului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc de zbor dintr-un loc în altul. Asistasem la zborul cu reacție, pur și simplu!!! După ce m-am convins de-a binelea ce se întâmplă în jurul meu, am plecat. Timpul nu mă ierta. Mergeam cu pas măsurat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
alt poem: „Pe ostrov zăpadă târzie”, poetul știe să sondeze marile întrebări ale lumii prin observație și mirare, devenire și înviere, natura lucrând magic, omul doar martor, cade neputincios în prăpastia fără de sfârșit a întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
nume. Nimeni nu știa cum să-i spună, deoarece nu era vorba numai de frică. Era ca o tăcere rea și ocultă care ne pândea pe toți de cum se însera, ca un animal cu o sută de mii de ochi minusculi, unul pentru fiecare fereastră a orașului. Care pândea și aștepta ce? Nimeni nu știa să răspundă. Dar toată lumea bănuia că trebuia să urmeze ceva. Paradoxal, aproape toți am răsuflat ușurați în prima clipă când am auzit că în oraș au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a trecut Oceanul: nicăieri nu poți vedea atâția oameni care mănâncă singuri în public sau care aleargă (fac "jogging") cu ochii absenți, fără nici o țintă, pentru a se goli de o energie nefolositoare, ascultând muzică, aproape toți, cu ajutorul unor difuzoare minuscule, înfipte ca niște dopuri în urechi. Incontestabil, America avansează cu o viteză pe care Europa n-are cum s-o egaleze. Dovadă că laboratoarele americane pregătesc premii Nobel în serie. Ea e, în același timp, plină de contradicții. A creat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
loc, unde l-am găsit. În capătul acestei crenguțe, de pe iarba verde, de alături. Așa și procedează. Se ridică, mai pe urmă, și, după ce înfinge fila de jurnal în capătul crenguței, se ridică, mai soarbe câteva înghițituri de apă, din minusculul orificiu al fântâniței arteziene, și-și continuă, apoi, călătoria. Vântulețul nu încetează să răspândească miros de flori de vișin. Soarele arde, acum, ceva mai tare decât la sosirea sa aici. Drum bun, drumețule, prin lume,îți urez. El primește urarea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
așteptatei construcții, care, în sfârșit, căpătase înfățișare concretă, semănând, leit, cu cea din vis. Și, masa inaugurală, ospățul, după expresia unora, destrăbălarea, după a altora, a început. Cu trenchi, cu mulți ani trăiască, cu să te simți fericit în acest minuscul și cochet paradis, și, cu câte și mai câte.... Muzica - muzică! Bunul augur - bun augur! Pofta - poftă! Graba -în a se face, fiecare, cât mai ascultat și cât mai de ținut minte - grabă! Dincolo de miezul nopții, întrunirea bahică a luat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aveai senzația că te prăbușești În gol și toată edificarea Își pierdea sensul măreț și fețele lor cînd muiau pîinea În cafeaua cu lapte te făceau să te gîndești - de ce oare? - că dicționarul nu consemnează durerea și caricatura cuvîntului, dimensiunile minuscule ale cuvîntului... Dacă i-ai fi văzut edificînd, cu firmitură de pîine rămasă Între dinții dezveliți Într-un zîmbet larg, cu ceștile de cafea cu lapte În fața lor, pe masă, pe Celso și Daniel cu cîteva clipe Înainte de a părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
majordomi, pe care trebuiseră să-i concedieze, să le dea un picior În fund sau mai bine zis să le spună să-și ia tălpășița din pricina unei piese fundamentale, instalația asta În care parcă erau Închiși și reduși la dimensiuni minuscule cei mai vestiți cîntăreți, atît de clar se auzeau; ce mai vorbă lungă, de mîine ești concediat și Finita, cu multă finețe, a avut misiunea să le spună toate astea, În timp ce Ernesto Pedro Îl chemase din nou pe tehnicianul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
smochinele, fructele de mango, pentru a ricoșa Îndată parcă În căutarea pomilor care fac aceste fructe, pentru a-și lua zborul spre grădină și a se Înălța mai departe, spre terenul de polo pe care-l străbăteau acum niște oameni minusculi, ducînd de căpăstru cîțiva cai frumoși pe pajiștea verde... Șuvița blondă și Încîntătoare a lui Susan căzu pe frunte Închizînd verdele ca un lacăt de aur, dar deodată ceva urît intră În raza lui vizuală, parcă zărea ceva cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni, grupuri însoțite de ghizi se perindau pe culoarele glaciale. Unul dintre grupuri era format din copii de școală. Stăteau adunați în preajma unei vitrine și din mij locul lor se auzea o voce feminină, automată și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
restaurante pe care le frecventa și acestea se măreau vizibil, pentru că lui îi plăcea să fie în centrul atenției, oferind deseori prietenilor de băut. Când venea ziua salariului, achita doar notele de plată, iar ceea ce rămânea era o sumă minusculă, incapabilă să-i mai asigure traiul. Începuse deja să se gândească la un al doilea loc de muncă, se prezentase chiar la câteva interviuri, dar fără prea mult succes, deoarece nu avea nici cel mai mic entuziasm al unui viitor
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]