2,203 matches
-
și nu „valantai" - căci catolicismul este italian, iar englezii sunt anglicani. Dacă îi privim pe englezi ca urmași ai celților și vikingilor atunci vom găsi că „to draw together = a se uni" seamănă cu Dragobete. Dacă ne uităm la italianul „miro = mirific" descoperim că Drago-mir este dragonul mirific. Dragobete este ziua dragostei împărtășite, a manifestării în acord deplin cu întreaga natură. Strămoșii noștri au dezvoltat un adevărat ritual, perceput la început ca ceva firesc, natural - și uitat încet, încet. Acum simbolurile
FORŢA IUBIRII LA ROMÂNI de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347878_a_349207]
-
tot mai puține care ajungeau până la Cheia. Unui preot i-a răspuns că-i mulțumește pentru faptul că el singur, dintr-o eparhie întreagă, i-a trimis urări de felicitare la sărbătorile mari și la pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, ocrotitorul său. Din amintirile Părintelui Grigorie Băbuș reținem faptul că și-a construit la Mănăstirea Suzana o casă și tot de acolo și-a ales o călugăriță, Arsenia, care l-a ajutat la treburile casei. Printre oaspeții pe care
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
frumoasă ținută vestimentară, fetele cu rochii negre și cordon foarte lat din mătase albă, cu un buchet de flori albe în mână, băieții în costum negru, cămașă albă, papion negru și un trandafir alb pe rever, așa cum aveau părinții și mirele. Nu aveau cocarde că la nuntuile din România. Am avut un motiv în plus de admirație pentru ei când am aflat că aceștia sunt prietenii lor de pe vremea când erau la grădiniță. A urmat sosirea mirelui și apoi a miresea
NUNŢILE CANADIENE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346829_a_348158]
-
întrebările privesc regăsirea de sine în veșnica esență a omu¬lui ca templu (Sfânt Duh). Un trup fizic locuit de altul („Și sunt doi care se luptă;/ Eu cu eu, mine cu mine”) și ambele reve¬late în trupul Cuvântului (mirele sau crinul cosmic). Tăria pe care o jefuiește poetul e un dincolo al firii aureolate, nu al nopții împrejmuitoare. Iar vederea, contemplarea ținutului ascuns („ochiul de aproape”), ontologic reprezintă bucuria comuniunii umane cu divinul „înainte de a fi”. Exilul n-a
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
ca fiind un oraș al artei și culturii. Următoarele două lucrări sunt deja comandate și se află în lucru, grație sprijinului municipalității și fundației Gianadda. Parcul Sculpturilor în aer liber este punctat printre multe altele cu lucrări de Rodin, Moore, Miro și „le Grand Coq” (1949) de Brâncuși. Referință Bibliografică: Parcul de sculptură în aer liber din orașul elvețian Martigny / Tatiana Scurtu Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Tatiana
PARCUL DE SCULPTURĂ ÎN AER LIBER DIN ORAŞUL ELVEŢIAN MARTIGNY de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346481_a_347810]
-
este înfățișat ,,ca un șir de cinci poeme de iubire încadrate între un prolog și o închiere”. [38] În acest comentariu autorul spune că nu este nici un cuvânt în poem care să nu fie de iubire dintre cele două ființe, mire și mireasă. Pentru Petru Creția ,,Cântarea Cântărilor” nu este un poem liric inspirat, pentru el această carte ,,este un șir de cântece nupțiale care stau în fruntea poeziei de dragoste a lumii.” [39] Dar și faptul că nu este aminti
CANTAREA CANTARILOR – O CARTE BIBLICA SI LITERARA DE O FRUMUSETE INEGALABILA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344878_a_346207]
-
a fost așteptat cu nerăbdate de cititorii familiarizați cu opera scriitorului. Romanul este o reușită atât scriitoricească, cât și editorială, pentru că nu putem să facem abstracție de prezentarea grafică, de excepție, asigurată de editură, cu o ilustrație pe măsură; (Joan Miro - She's here). După încheierea unui ciclu de cinci romane, prin care s-a urmărit disoluția societății românești în secolul trecut, de această dată, scriitorul ne aduce în față drama unui intelectual de prestigiu, pus față-n față cu el
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
Combinatului Fondului Plastic. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Între participările sale expoziționale sunt notabile: Trienala de design, Sala Dalles, București, 1972; Expoziție de grup - pictură, Ploiești, 1982; Expoziție de „Arte decorative”, Căminul Artei, București, 1984; Expoziție de desen „Joan Miro”, Barcelona, 1985; Trienala de design, Sala Dalles, 1985; Expoziția personală - Ceramică de la Căminul Artei, București, 1986; Expoziție de grup, Galeria Eforie, București, 1986-1987; Expoziție de artă decorativă, București, 1988; Expoziție de pictură, personală, sub egida Fundației pentru Cultură Universală „Noua
DOUĂ GENERAŢII , EXPOZIŢIE DE PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ LA GALERIA DE ARTĂ CALEA VICTORIEI 33 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376811_a_378140]
-
credinței precum și personalitățile marcante, universale și naționale, care au amprentat istoria, veacurile și locurile cu activitatea, cu viața și cu învățăturile ori scrierile lor mult folositoare!... Anul acesta, în această zi de praznic, 06 decembrie, închinată Sfântului Ierarh Nicolae - Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, comemorăm împlinirea a doisprezece ani de la nașterea în viața cea veșnică a Împărăției Cerurilor a unui mare cunoscător și mărturisitor al istoriei bimilenare românești, totodată și apologet al dreptei credințe creștine - Episcopul Gherasim (Cucoșel) Putneanul - după ce și-a purtat
LA ÎMPLINIREA A DOISPREZECE ANI DE LA NAŞTEREA SA IN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A ÎMPĂRĂŢIEI PREASFINTEI TREIMI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376938_a_378267]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 10 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Deschizând ușa, în dimineața aceea Mirei îi răsună în urechi un imperativ strigat cândva de către Mirabela Dauer într-un fel unic într-o melodie: Deschideți poarta Soarelui! Avea nevoie de aer, de soare, de acțiune, ca să treacă și peste ce-i mai fusese dat să trăiască
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
Dauer într-un fel unic într-o melodie: Deschideți poarta Soarelui! Avea nevoie de aer, de soare, de acțiune, ca să treacă și peste ce-i mai fusese dat să trăiască... Chiar mi-am luat rolul în serios! se pomeni cugetând Mira. I se părea straniu că, după timpul petrecut cu Marieta, îi intrase în reflex asta. Adică, obiceiurile căpătate în munca de-o viață reveniseră? Investigații și psihoterapie? Se simțea nefiresc să stea degeaba, să nu aibă un program legat de
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
cu fiică-sa, ca alte mame... Și-ar fi dorit, de asemenea, să vadă cu ai ei multe locuri din țară ori de-aiurea... Dar se dovedise că destinul nu avusese încredere în proiectele ei! Intervenise. Obstrucționase implacabil toate speranțele Mirei! Își aminti cum, cu exact zece ani înainte de pensionare, Aura se îmbolnăvise. Era chiar în anul Revoluției, da, da! Și Mira parcă vedea acum totul într-un film. Tocmai venise acasă de la Cabinet și se pregătea să bată încetișor în
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
îmbolnăvise. Era chiar în anul Revoluției, da, da! Și Mira parcă vedea acum totul într-un film. Tocmai venise acasă de la Cabinet și se pregătea să bată încetișor în ușa de la camera părinților. Locuiau laolaltă - cum îi plăcea să precizeze Mira - trei generații: Costin și Aura, părinții Mirei; Mira cu bărbatu-său și Renée - în aceeași casă, de fapt, un apartament cu cinci camere. N-ajunsese bine la ușă, că se-mpiedică de Renée făcută ghem lângă perete, plângând înăbușit. Mira
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
da! Și Mira parcă vedea acum totul într-un film. Tocmai venise acasă de la Cabinet și se pregătea să bată încetișor în ușa de la camera părinților. Locuiau laolaltă - cum îi plăcea să precizeze Mira - trei generații: Costin și Aura, părinții Mirei; Mira cu bărbatu-său și Renée - în aceeași casă, de fapt, un apartament cu cinci camere. N-ajunsese bine la ușă, că se-mpiedică de Renée făcută ghem lângă perete, plângând înăbușit. Mira o luase binișor ducând-o în birou
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
Și Mira parcă vedea acum totul într-un film. Tocmai venise acasă de la Cabinet și se pregătea să bată încetișor în ușa de la camera părinților. Locuiau laolaltă - cum îi plăcea să precizeze Mira - trei generații: Costin și Aura, părinții Mirei; Mira cu bărbatu-său și Renée - în aceeași casă, de fapt, un apartament cu cinci camere. N-ajunsese bine la ușă, că se-mpiedică de Renée făcută ghem lângă perete, plângând înăbușit. Mira o luase binișor ducând-o în birou. Închisese
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
binișor ducând-o în birou. Închisese ușa, cu inima gata să-i spargă pieptul, așteptând ca fata să se liniștească și să audă motivul deznădăjduitelor șiruri de lacrimi. Ceea ce aflase o paralizase, parcă! Rămăsese fără grai... Durase ceasuri bune muțenia Mirei. Își frângea mâinile și, printre lacrimi, privea în sus, aproape că nu mai clipea... Avea să-și amintească cu oroare, mai târziu, faptul că-i ceruse lui Dumnezeu socoteală pentru boala mamei. Din ziua aceea, Aura murise, parcă, pentru ea
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
socoteală pentru boala mamei. Din ziua aceea, Aura murise, parcă, pentru ea, trăind de-acum în afara timpului, a oricărei amintiri... Maladia era fără întoarcere, era de netratat. Nimeni nu putea să explice cauzele, fiind puțin cunscută patologilor din România. Și Mira începuse o etapă cumplită de viață. O durea că mama ei bună, deșteaptă, devotată, frumoasa ei mamă se îmbolnăvise atât de grav. Indiferent unde era ori ce făcea, ani buni, după ce aflase numele bolii, se trezea rostind cu voce tare
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
viață. O durea că mama ei bună, deșteaptă, devotată, frumoasa ei mamă se îmbolnăvise atât de grav. Indiferent unde era ori ce făcea, ani buni, după ce aflase numele bolii, se trezea rostind cu voce tare aceeași întrebare: DE CE ? Derulând evenimentele, Mira își adusese aminte cum, după un control medical de rutină, medicul îi recomandase Aurei un consult de specialitate la psihiatru. Mamă-sa nu-i împărtășise și ei simptomele ce dictau asemenea examen medical sau poate nu-și dăduse nici ea
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
de specialitate la psihiatru. Mamă-sa nu-i împărtășise și ei simptomele ce dictau asemenea examen medical sau poate nu-și dăduse nici ea seama?! Nu știa exact. Oricum, o însoțise la doctor Renée. Tot ea avea să împartă cu Mira toate neajunsurile ivite după îmbolnăvirea Aurei. Le-au unit, în afară că erau mamă și fiică, dragostea nețărmurită pentru Aura și dorința de a atenua cât mai mult din urmările degenerescenței galopante căreia îi căzuse victimă aceasta. Ani buni au
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
aducea aminte după tipic onomastici, aniversări - îi suna să le ureze ca și altădată cele cuvenite, îi invita să se vadă. Dar ei, glaciali, se eschivau... o uitasera de mult pe Tanti Aura... Renée avea să-i uite și ea. Mira, cu felul ei de a fi, îi absolvise de vină. De se întâlnea cu ei, vorbea, dar simțea că tot ce-i legase până la moartea lui Artemie se dusese pe apa Sâmbetei și îi lăsa și ea duși pe ai
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
De se întâlnea cu ei, vorbea, dar simțea că tot ce-i legase până la moartea lui Artemie se dusese pe apa Sâmbetei și îi lăsa și ea duși pe ai lui... Cu gândul către un trecut apropiat atât de trist, Mira se lăsă pradă unei slăbiciuni căreia i se împotrivea tot mai mult în ultima vreme. Ea îi zicea, glumind, mila de sine. Începu să plângă. Și plânse îndelung, rememorând cu repeziciune toate nevoile prin care trecuse, toate dezamăgirile, toate eșecurile
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
Renée. Era copleșită de ce trăise în ziua aceea, de fapt, de când venise în țară. Intrară în tăcere. Noroc cu Bubă, bietul animăluț, care le făcu primirea, obligându-le să recurgă la rutina domestică mai repede și mai firesc. Și, pe când Mira pregătea un ceai, Renée îi spuse că venise la slujba de înmormântare și Mira-Mică, care se arătase teribil de afectată de eveniment, dar, și mai rău, se arătase contrariată de absența verișoară-si. Renée nu-i replicase nimic. Nu era
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
îi spuse că venise la slujba de înmormântare și Mira-Mică, care se arătase teribil de afectată de eveniment, dar, și mai rău, se arătase contrariată de absența verișoară-si. Renée nu-i replicase nimic. Nu era nici locul, nici momentul. Mira nu zise nimic, deși ea însăși era intrigată de propriul comportament. Și, din respect pentru durerea lui Renée, și pentru că ea nu-și putea motiva aceasta absență, Mira tăcu. Se culcaseră într-o tăcere grea. Toată noaptea, Mira nu puse
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
-si. Renée nu-i replicase nimic. Nu era nici locul, nici momentul. Mira nu zise nimic, deși ea însăși era intrigată de propriul comportament. Și, din respect pentru durerea lui Renée, și pentru că ea nu-și putea motiva aceasta absență, Mira tăcu. Se culcaseră într-o tăcere grea. Toată noaptea, Mira nu puse geană peste geană. Era așa de inhibată, încât și somnul o evita. De ce nu se dusese la înmormântare, măcar pentru Renée... Doamne, cum putuse?! Și așa se întrebă
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
nici momentul. Mira nu zise nimic, deși ea însăși era intrigată de propriul comportament. Și, din respect pentru durerea lui Renée, și pentru că ea nu-și putea motiva aceasta absență, Mira tăcu. Se culcaseră într-o tăcere grea. Toată noaptea, Mira nu puse geană peste geană. Era așa de inhibată, încât și somnul o evita. De ce nu se dusese la înmormântare, măcar pentru Renée... Doamne, cum putuse?! Și așa se întrebă toată noaptea. Până la urmă, se dezmetici: păi, pentru ea, omul
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]