1,938 matches
-
trece, potrivit eseistului nostru, în rococo p;recum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă Ťexacerbatăť de baroc, cît o Ťdecantareť vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor etalează un hedonism estetic, o chietudine, un tandru epicureism, inducînd un simțămînt de confort, de reducție a impresionabilității excesive, a tulburării provocate de stările conflictuale. Dl. Zenovie Cârlugea ne
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
El trece, potrivit eseistului nostru, în rococo precum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă "exacerbată" de baroc, cît o "decantare" vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor etalează un hedonism estetic, o chietudine, un tandru epicureism, inducînd un simțămînt de confort, de reducție a impresionabilității excesive, a tulburării provocate de stările conflictuale. Dl. Zenovie Cârlugea ne
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
pe tema principală a „expoziției poemului”: descifrarea misterului propriului destin, taină pe care naratorul este chemat să o dezlege alegând între constante -pasiunea scrisului, vocația aventuroasă a cercetătorului, o atitudine etic-morală de esență creștină- și excepții - căderi în experiențe ambigui, mirajul unor împliniri exacerbat materiale, fascinația grotescului, a senzorialului dezumanizant. Iar “cheia” în măsură să confirme valabilitatea unei opțiuni învăluite încă în penumbra incertitudinii o reprezintă eufonia, citatul muzical, aura sonoră ce precede împlinirile majore ale psihicului, ale spiritului creativ al
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
poate aplica bunului scutier. El nu se joacă de-a țăranul rotofei, realist, hăzos, leal, hâtru, ci chiar este așa. Se arată așa cum este, nu "se face", nici nu se preface. Și totuși, vorba lui Unamuno, Sancho se contagiază de mirajul quijotesc: se visează și se vrea guvernator al vreunei insule. Iarăși personal, cred că, din alt punct de vedere a sistemic a episodul cu insula Barataria nu este o farsă rizibila decât în aparență; în susbstantă, prin sfaturile lui Don Quijote
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
aveam a ne înverșuna decât pe virgulele puse în text cu furca. înpănâdu-vă versurile cu fel de fel de minunății, dăm din loc în loc de considerente și de vocabule aiurea: Viața înseamnă artă, așa cum arta se identifică la modul absolut cu mirajul beatudinal și sublimal al unei scene". Poate ați vrut să spuneți beatitudinal și subliminal? Ce rămâne bătut în cuie este, în viziunea dvs., Mesajul artistic și care reprezintă un univers. Ideea pompoasă a mirajului unei scene, se pare că s-
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
se identifică la modul absolut cu mirajul beatudinal și sublimal al unei scene". Poate ați vrut să spuneți beatitudinal și subliminal? Ce rămâne bătut în cuie este, în viziunea dvs., Mesajul artistic și care reprezintă un univers. Ideea pompoasă a mirajului unei scene, se pare că s-a pierdut pe drum. Iar în ce este de citat din scrisoare, trebuie făcute niște, vorba dvs., corecturi. Ziceți convins: "El, (mesajul), se demască numai atunci când responsabilitatea mea ca om creator de artă și
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
de stele în mișcare, Dispăruse când la ușă am ajuns silhui, Atât a mai rămas pe trotuar: Un muc de țigară arzând în urma lui. Apoi din nou ne-am întâlnit, pe trepte-n jos Unde valul curge lin ca un miraj: Trădările ei, pecetluite cu săruturi, Pe toate le-a trăit: și-adeseori Îl aud râzând în camera de-alături. Mă privește-acum, târziu în noapte Lucrând la un poem, ochii-i sclipesc De-aceeași boală, a lui Nerval, ascuns. O, fără de
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
și roșu în paharul de votcă. Pas de mai înțelege ceva. Toată lumea coabita cu toată lumea în virtutea speranței comune că „așa, nu poa’să mai meargă mult!” Sigur, la nivel macro, era o pseudosolidarizare, o grupare instinctuală, de turmă înfricoșată, bovarizând mirajul eliberării. Dar la nișă, în cluburile intelectuale, lumea constituia întradevă r un țesut etic compact. Erau case, anturaje, grupări spirituale cu caracter conspirativ, legi de catacombari și obediențe cvasimasonice. Bunul simț mă face să-mi cenzurez și astăzi, la un
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
din Berlinul de Est, cu spumantul ăla nenorocit?!? Am invitat-o la noi acasă, în ciuda interdicției de-a întreține „relații personale cu cetățeni străini”, de vreme ce fata lucra un doctorat despre proza generației ’80. Întrebându-i pe cunoscători, am aflat că mirajul germanic pe malurile Dâmboviței consta în sfânta treime: telemea de oaie, roșii, pricomigdale. Exact asta i-am dat, de-am propulsat în două ore imaginea României la dimensiuni hollywoodiene. Când i-am mai arătat Magicianul și Daniel Martin, romanele lui
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
Avea vreo cinci cofetării,/ Trăgea cu pușca de salon,/ Fuma numai țigări de foi,/ Stătea pe canapele moi,/ Mînca betel și ananas/ Și nu-i mai ajungeai la nas.../ La o plimbare cît de mică/ El, hopa în elicopter!" (§ 27). Mirajul raiului pe pămînt eclipsează pe de-a întregul scopul inițial al călătoriei, transformarea lăuntrică a pelerinului de odinioară ajuns personaj cu stare reflectă fidel și simptomatic acest lucru: însuși poetul remarcă o ,schimbare de caracter" a eroului său în această
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Irina Marin America, pantoful Cenușăresei - un titlu care cuprinde deopotrivă mirajul basmului și germenele deziluziei. Căci basmul are, într-adevăr, final fericit, dar numai pentru Cenușăreasă, ființa idealizată, nu însă și pentru celelalte fete care încearcă pantoful princiar. Pornind de la această metaforă, cartea Alexandrei Târziu nu se concentrează asupra unei Americi
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
cu noi acolo, ne vorbea dar în permanență părea preocupat de altceva, aveai uneori sentimentul că în mijlocul conversației gândul îi zbura în altă parte. Ulterior, i-am aflat drama. Gheorghe Mocuța nu venise la Paris atras, ca atâția alții de mirajul cultural al locului, ci în încercarea disperată de a-și salva fiul - el însuși scriitor de mare talent, nominalizat în acest an la premiile Uniunii Scriitorilor - bolnav de cancer. Parisul devenise pentru el un loc al speranței și al propriei
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
dacă oamenii încearcă să descopere ce se află în locațiile în care acestea apar și ajung acolo, nu vor mai găsi nicio lumină. Există multe teorii privitoare la ce ar putea produce aceste lumini, extratereștrii fiind una din opțiuni, alături de miraje, iluzii, fantome, sau mingi de foc cauzate de apasarea tectonică a rocilor. Numit efectul Fortean în onoarea cercetătorului Charles Fort care a studiat îndelung acest fenomen, ploile de pești au loc și astăzi în anumite zone de pe Glob, fiind descrise
Top 5 mistere inexplicabile ale omenirii by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64312_a_65637]
-
mai îndoiește, după ziua de luni, 10 iunie, că dl. Ponta dorește să fie admis de Occident și nu de către spațiul ex-sovietic, așa cum a tot insinuat propaganda băsistă. Ca bătrân gazetar, nu spun că Victor Ponta nu poate ceda oricând mirajului puterii absolute! În România, Serviciile au o lungă experiență în a-i înfășura pe conducătorii țării în mrejele lor. Cel puțin la Berlin, însă, în capitala reală a Europei unite, Ponta a făcut o impresie bună. În mod paradoxal, imaginea
Ce nu s-a văzut în vizita lui Victor Ponta la Berlin by Bogdan Chirieac () [Corola-journal/Journalistic/56056_a_57381]
-
o undă primăvăratică de vis traversat de adierile transparente ale tristeții, Fantezia de Mozart a fost ceea ce probabil își dorea și compozitorul, proiectând altceva decât o formă consacrată de rigorile clasice; o trecere fugară prin lumea de interferențe care alcătuia mirajul libertății sperate de artist. Toma Popovici are un mod foarte personal de a se adresa publicului, punând pe plan principal rezultatul propriilor căutări ca expresie, formă și cultură a sunetului. Muzica nu-i este indiferentă, nu o situează undeva, în
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
grăbește să părăsească teritoriul lui simile pentru a intra în zona mai puțin explorată a "nebuloasei", în care "iluzia", chiar dacă nu dispare, este construită și subminată aproape simultan. Scriitorul spaniol, contemporan cu Joyce și Thomas Mann, a fost atras de mirajul inovației radicale, declarându-se de la bun început adeptul unei scriituri "diverse, rebele, inovatoare", a cunoscut de timpuriu gloria literară (în 1923, la Paris, se bucura de succes, fiind comparat de critici cu Giraudoux și Max Jacob), dar și dezamăgirea, solitudinea
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
elegia sentimentală, introduce biografia în poezie, deschide imaginația lirică spre social și comentează, în stil când grav, când aluziv și sarcastic, istoria care îl asumă”. Isarlâk-ul lui Mircea Dinescu este un peisaj al contrastelor conciliante și al freneziei senzoriale, al mirajului de o clipă și al realului de o materialitate copleșitoare. Martor la porțile Orientului este tocmai o astfel de poezie în care se presimt aromele, formele și culorile îmbătătoare ale Orientului, cu prisosul lor extatic, cu lipsa de măsură în
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
două instanțe care prezidează arhitectura acestui poem dominat de aromele seducției și de reculul sceptic în fața unei lumi părelnice. O temă privilegiată a acestei poezii este și cea a livrescului; poetul resimte cu fervoare și supliciu presiunea literaturii. De fapt, mirajul acestei lumi balcanice, pitorești și policrome în desenul ei tragic și comic totodată este întreținut de iluziile literaturii, de umbra unui trecut filtrat prin retortele amăgitoare ale spiritului ludic și livresc. Dacă în primele două strofe poetul transcrie, în cerneala
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
o lume ce și-a pierdut profunzimea mitică, iar poetul, „martor clipei”, se retrage în spațiul reveriei elegiace. Farmecul poeziei Martor la porțile Orientului vine din acest amestec inanalizabil între gravitate și spirit ludic, între frenezie vitalistă și scepticism, între mirajul lumii balcanice, desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
îi declanșau dispoziția prielnică gîndirii erau în număr de doi: Pădurea Neagră și limba germană. Numai așa putem înțelege încăpățînarea cu care filozoful nu s-a lăsat dus de pe meleagurile rîului Dreisam. Nici femeile, nici alcoolul, nici dorința înavuțirii, nici mirajul puterii și nici măcar perspectiva celebrității profesorale nu au exercitat asupra lui efectul transfigurator pe care aceste două elemente, o pădure și o limbă, l-au avut asupra gîndirii sale. Cuplat la aceste veritabile surse de energie, Heidegger fremăta la propriu
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
congestionează febre în înțelesul numelor orașelor peste care a trecut îndărătnicia neliniștilor și demersurilor temerare ale poetului. Rezervor de informație, documentele apar așa cum sunt chemate la masa de date în ediția realizată de Alexandru Ruja, ca ansamblu de netă evidență, miraj, animată emulație în câștigarea faptelor, complementare puncte de orientare în fatalitatea, și de ce nu, fantezia cronologiei. Rețin din studiul introductiv, în primul rând, pragurile vieții. Începutul și sfârșitul. Matricola botezaților a comunei bisericești ortodoxe române din comuna Hașag (tom, pagină
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
pe gratis", "doar cu prețul unui apel telefonic" a obiectelor expuse pe ecranul televizorului). Efectul aproape halucinogen al acestei trăiri în spațiile zise "virtuale" din C, de pe "sticla" lui, poate fi chiar devastator asupra psihicului unor adolescenți atrași treptat de mirajul unui "mediu" (mijloc de comunicare) devenit un drog. "Umanizarea" C, pe care am preconizat-o, ca necesară abordare a C de către tehnicieni, spre a-i avea în vedere finalitatea lui ca unealtă a beneficiarului-om, este altceva decât această falsă
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
acum aproape 160 de ani de coregraful francez Jules Perrot (care apare și într-o cunoscută pictură a lui Edgar Degas, Clasa de dans, din 1874), cât și a scenelor de ansamblu datorate italianului Jean Coralli. Pare uimitor, și totuși mirajul acestui act în alb își păstrează nealterat, până astăzi, aerul de visare și de plutire neverosimilă, pe care Pavel Rotaru a reușit să le reimprime noii companii de la Sibiu. Dar de visare are nevoie și omul contemporan, chiar și în
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
Gheorghe Grigurcu Să fim serioși: nu există, n-ar putea exista o graniță fermă între scrisul literar și cel așazis, frecvent cu nuanță peiorativă, ziaristic. Darul verbului, în jocul său infinit de conotații dătătoare de miraje, e la fel recognoscibil în ambele-i aplicații, la fel expus primejdiilor propriilor sale insuficiențe ori carenței de caracter. Oare un Arghezi, un Ion Vinea, un G. Călinescu, un Camil Petrescu nu apar prezenți în integralitatea producției lor, literatura ca
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
acele hanuri din Spania în care călătorul nu poate avea la îndemînă decît hrana pe care a adus-o de-acasă: "acum să mîncăm din pachet/ pentru că lucrurile au în sfîrșit/ dimensiuni rezonabile" (O ureche aproape perfectă). Despărțindu-se de mirajul echivoc al materialității sale fabuloase, lirismul devine evanescent, fragil însoțitor al pururi inadaptabilei ființe: "Fă-ți casă, folosește intens/ Spațiul acesta absurd/ Iar în golul sufletului tău/ Pe Matilda așaz-o./ Soldatul din tine e mort/ Artistul, singur,/ Poezia se destramă
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]