1,916 matches
-
amintirea vitalismului orgiastic (Panteism), limbaj meditativ, melancolie, purificare prin contemplare, reculegere în fața rotației vieții și a morții (Marile Eleusinii), în care sunt relevate misterele existenței: "Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor,/ Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngândurată", mirajul purismului estetic (Pytagora). Cea de-a doua etapă aduce o schimbare de perspectivă: universul infantil, la confluența concretului cu imaginarul, tragedia melcului "prost, încetinel și blând", "o mogâldeață", care prin "descântec" este chemat la geneza universală (După melci); ambianța semi-fabuloasă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
credem pe Fernando Savater, scriind, Cioran este fidel față de ce-i furnizează cea mai mare fericire, aceea de a denunța caracterul aleatoriu și superfluu al scrisului, act prin care se ferește să renunțe la propria vocație de autofagie și evită mirajul exaltant al creației. Cioran nu-și extrage plăcerea doar din pură lamentație, el nu se limitează la protestul plângăreț al resentimentului, pentru ca, iată-l spunând: "mă nimicesc, este ceea ce vreau; așteptându-mi sorocul... respir, respir în felul meu. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Edgar Allan Poe, traducere de Livia Deac, București, Editura pentru Literatură Universală, 1966. Caillois, Roger, În inima fantasticului, București, traducere de Iulia Soare, cuvânt introductiv de Edgar Papu, Editura Meridiane, 1971. Cap-Bun, Marina, Între absurd și fantastic. Incursiuni în apele mirajului, Pitești, Editura Paralela 45, 2001. Călinescu, Alexandru, Anton Holban, complexul lucidității, București, Editura Albatros, 1972. Cărtărescu, Mircea, ,,Care-i faza cu cititul", în A patra inimă, București, Editura Artur, 2010. Ciobanu, Valeriu, Hortensia Papadat-Bengescu, București, Editura pentru Literatură Universlă, 1965
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
astfel de concluzie nu putea decît să-i surprindă pe anarho-capitaliștii puri și duri. 4.1.3.5. Hayek, justiție socială și complexitate Hayek propune un cu totul alt unghi de atac asupra justiției sociale. După ce s-a ridicat împotriva mirajului complezent de către toate formele consecvențialiste ale justiției sociale, el admite o abordare procedurală. Pentru el, justiția socială decurge din observarea regulilor de bună conduită. Hayek se înscrie în perspectiva ordinii spontane a clasicilor; el revendică în particular moștenirea lui Ferguson
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
individualismul, universalismul, meliorismul, raționalismul, și altele. Se admite faptul că o societate care este unită numai prin relația impersonală a schimburilor de piață, așa cum este întrevăzută de Hayek și de alți gînditori liberali, este în cel mai bun caz un miraj, iar în cel mai rău o rețetă pentru întoarcerea la starea naturală. Nici o societate umană nu poate spera să se apropie măcar de idealurile areopagitice și socratice ale lui Mill sau Popper"43. Comunita-rienii, conservatori, consideră "individul suveran" al ideologici
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai rău o rețetă pentru întoarcerea la starea naturală. Nici o societate umană nu poate spera să se apropie măcar de idealurile areopagitice și socratice ale lui Mill sau Popper"43. Comunita-rienii, conservatori, consideră "individul suveran" al ideologici liberale ca un miraj, pentru că înainte de libertate spun ei oamenii au nevoie de un cămin, de instituții, de un mod de viață propriu. La ce bun însă, toate acestea dacă nu ai libertate? Ele sunt într-adevăr valori in-dispensabile, cu condiția să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
primă impresie, am fi îndreptățiți să susținem că, asemenea oricărui poet cerebral, Ladima nu face altceva decât să ermetizeze, printr-o asociere șocantă de lexeme, imaginea lacului din această stațiune: "Triunghiul Tău înscrie albatroșii, / Și doare mlaștina cu viermii roșii, / Mirajul frumuseții nevalente, / Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
într-un univers, în care divinitatea este atotcuprinzătoare, spiritele (albatroșii) cu cât se avântă mai mult spre înălțimi, sunt atrase în aceeași măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii roșii"). Confruntarea este deopotrivă dureroasă și de o frumusețe ireală, nepereche ("Mirajul frumuseții nevalente"). Singur poetul, cu privirea lui pătrunzătoare, rămâne martorul acestui spectacol grandios. În finalul poeziei, împărtășește aceeași soartă cu albatrosul; contingentul nu numai că îi este ostil, dar, în diversele sale ipostaze, el devine un adevărat "fruct interzis". De
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și ea. Când totul era pregătit pentru nuntă, un samurai o răpește. Disperată, fata se aruncă în lac și se transformă în floare. Pe timp frumos, cu apă liniștită și caldă, Marino se ridică la suprafață să-și vadă iubitul. Mirajul lacului, bogăția floristică, legenda acestei plante, ce trăiește 300 de ani, atrag turiștii în parcul național Akan Ă1934) spre ,,lacul fericirii” cu credința că totul le va merge bine. ARAL - lac de origine tectonică în care se varsă fluviile Amu-Daria
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
poem al lui Iosif Brodski, care și el schimbase imperiul și singurul, hărtănitul palton întors într-un costum pe cinste. Alik trăise aproape două decenii din expediente, gustase din plin viața în banalitatea ei, și alergase tot timpul să prindă mirajul formei și culorii, chiar și în perioada de precară boemă a rodiilor, motiv obsedant al unei serii de tablouri. El merge spre moarte ca spre un calm crepuscul de vară, aproape incapabil să se deconecteze de lume, spre deosebire de Ivan, protagonistul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
exemplu, în Vânătoarea bursucilor, poem al suferinței de a se ști altfel, de a trăi în pofida regimului despotic al pseudonormalității (lectura în cheie politică a textului este o variantă demnă de luat în considerare), în fine, al credinței fanatice în mirajul nu numai artistic: Nu țin minte să fi văzut/ în țara bursucilor herghelii/ poate caii lor mai demult/ s-au ascuns sub temelii// o doar bursucii știu să vâneze/ știu să alerge să rupă/ știu chiar să clănțăne și să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îl aseamănă mai ales cu poetul Constant Tonegaru ("amândoi fac parte din aceeași familie de spirit modern și își propun, alături de alți tineri poeți: Mihail Crama, C.T. Lituon, Radu Teculescu, să abordeze aproximativ același perimetru tematic vagabondajul geografic, orașul tentacular, mirajul medievalismului, al nopții, al lunii"), apreciind că nota particularizantă a autorului Izobarelor ar consta însă în preferința pentru prozodia tradițională: "Scrise în strofe aproape clasice, cu ritm și rimă, poeziile lui Mircea Popovici se deosebesc de cele ale congenerilor săi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frumusețe rafinată, dar veninoasă: "Iisuso, augusta am să te numesc, pentru că mi-ai dat/ viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apar ca niște simple mecanisme; (...) oricât de abila ar fi intrigă, există întotdeauna o cheie și n-ar putea fi altfel, chiar dacă autorul ar fi avut tot talentul și toată imaginația din lume. Misterul nu este niciodată altceva decât un miraj, se risipește imediat ce încerci să-l delimitezi" [Beauvoir 1998, I, p.288, subl.n.]. Descoperim un personaj unic și profund diferit de semenii săi. Mai mult decât atât, Pariziana se deosebește de ea însăși, multiplă și schimbătoare. Suntem în prezența
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trottinent d'une façon incomparable; et le seul frémissement de leur tournure nous fait courir des désirs dans leș moelles ..." [Maupassant, Rouerie, în La parure, p.302]. "Toaletă poate fi un instrument de cucerire, (...) artă ei constă în a crea miraje, a oferi privirilor un obiect imaginar" [Beauvoir 1998, ÎI, p.283]. Pentru Pariziana, specializarea în articole de modă, a devenit o problemă de tactică. W. Benjamin vorbește în acest sens de "înfrumusețare strategică" [Benjamin, p.154]. Garderobă lui Renée, foarte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lovit de o pedeapsă ce îl mâhnea și al carei deznodământ era constant amânat.336 În poezie, căutarea neîncetata a unor răspunsuri se citește în reprezentări ale rătăcirii, redate prin motivele vântului, drumului și valurilor și în imagini ale insulei, miraj al certitudinilor și stabilității. 3.3.1. Vântul, suflul căutării Versurile quasimodiene sunt impregnate de un dramatism ce își trage seva din căutarea unui reper stabil. La nivelul imagologiei poetice neliniștea căutării se concretizează într-o serie de motive literare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o realitate biografica: trăind departe de pământul natal poetul ar fi vrut, pe de o parte, să nu mai rătăcească și să nu mai perceapă alteriatea ce îl condamnă la singurătate și suferința, pe de altă parte însă trăia constant mirajul depărtării, dorindu-și în eterno să se afle altundeva. Energia să se canaliză în direcția înfrângerii acestei temnițe a singurătății, din ce in ce mai apăsătoare: mai unul, măi singur (Odihnă ierbii); Singur stă fiecare pe inimă pământului / străpuns de o rază de soare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și Spinoza, aceeași definiție a libertății (cunoașterea necesității): Marx este, oare, un gînditor al posibilului? Critica cea mai susținută și cea mai recentă, de altfel, a ideii de posibil a fost formulată, fără îndoială, de Bergson (1859-1941). Posibilul este un miraj, el nu preexistă realității, este vorba despre o iluzie retrospectivă. Posibilul este creat de realitate: "Spunem că prezentul de azi, care va fi trecutul de mîine, conține deja imaginea lui mîine chiar dacă nu reușim s-o percepem. E locul exact
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și "irupția" Principatelor Române în sfera națiunilor civilizate, antrenând prin aceasta mutații specifice în ansamblul organismului social, ca și în psihologia indivizilor. Direcția antifeudală a efortului regenerativ, deșteptarea, amploarea și generalizarea conștiinței naționale pretutindeni în spațiul românesc, alături de ispita sau mirajul occidentului constituie tot atâtea semne ale resurecției colective, declanșate de boierii luminați, de clericii și cărturarii sfârșitului de veac anterior și continuată, fără sincope, de corifeii generației pașoptiste. Iar direcția națională, majoră, a aceluiași efort s-a impus în cadrul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
simpatice decît să le ucid"! Iat-o deci pe drăgălașa Annabelle, de care Michel este platonic îndrăgostit din copilărie, stingîndu-se treptat de-a lungul aventurilor sentimentale trăite cu alții, înainte de a-l regăsi, de a aluneca cu el în improbabilul miraj al iubirii și al zămislirii, pentru a dispărea apoi la fel de brutal și de neverosimil cum reînviase. Cît despre Christiane, buna și mămoasa naturistă a tuturor spațiilor posibile, care cu tandrețe și o schiță timidă de perspectivă familială aproape că îl
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să riposteze". Toate admirabilele disecții pe care le practică Lidia Cotea asupra textelor celor trei scriitori, dincolo de faptul că ilustrează o reală pasiune și abilitate hermeneutică, ne conduc la concluzia că, de fapt, oricît de frumos l-am ambala în miraje teoretice și scheme revelatoare, corpul rămîne o prezență-absență în literatura contemporană. Corpul nu mai este o axă a lumii individuale, nu mai este elementul unificator indispensabil conștiinței de sine, nu mai e acolo unde ar trebui să fie, sau așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Prea mult buzele mele l-au rostit. Acum îi spun că tăcerea îi dă viață. Toate lucrurile vor fi nori Ce și-au închipuit că sunt corp. 4 ianuarie 2007 Mă aflu singur în comun sfârșit, Nu se aude decât mirajul infinitului Ce-mi suflă peste chip. Zile tocmite cu cerul se desfată Ca limbile moarte nepovestite de nori. Mă aflu ca un cerc vrăjit înconjurând pământul. Mă spun în vis, trec prin zicerea umbrelor. Focul mi-e hrană până când Oasele
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
În culori voievodale. Carte de duminică la amiază! O carte de artă și pentru care autorul, dar și ilustratorul merită toată admirația noastră! Aruna zeița cu degete trandafirii, Arlechinul și cărțile de tarot, cele câteva măști ale zeiței (femeii iubite), mirajul și cavalerul puternic... tot zeități și tristeți, Melanholia cu Daimonul care veghează creația Însăși, sunt tot atâtea motive pentru care autorul acestei cărți unice să ardă pe rugul primordial, să-și mistuiască patima de cavaler rătăcitor prin focul creației. Lucrarea
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
fluxurile de fonduri pe termen scurt, au fost concentrate, cu precădere, în sectorul privat, spr e deosebire de țările din America Latină, Turcia și Rusia, unde cea mai mare parte a datoriilor a fost atrasă de guvern. În anii ̕80, mirajul pieț elor internaț ionale de capital a atras multe țări din America Latină, guvernele de aici angajând un volum mare de eurocredite destinate, de cele mai multe ori, finanțării unor proiecte investiționale nerentabile. În Turcia și Rusia, datoria bugetară mare a condus la
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
apeleze la calmante ori la tratamente psihice mai laborioase. Recentele revolte ale "indignaților" din toamna lui 2011 au fost declanșate prin rețelele de socializare pe Internet, cu multe mijloace imagistice, care pot fi atât de trucate, încât să întreacă și mirajul legendei folclorice iudaice a antropomorficului Golem, creat din materie inertă, dar capabil să confere oamenilor libertăți, aparent fără nicio determinare. Revenind la "bunul-simț", care nu mai este chiar egal distribuit în lume cum credea Descartes, putem vorbi de noi conflicte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]