6,725 matches
-
poeți care simt că „Elena înseamnă să lupți pentru Elena”. Sângele în echilibru cu marea și aerul, pasiunea topindu-se în mirosul de busuioc al glastrei din fereastra deschisă ne dezvăluie rostul celor două lumi. Și n-ar fi de mirare dacă, pe meleaguri valahe, cititorul ar recunoaște un substrat familiar: „Vedem două cursuri, cel autohton grecesc și cel oriental: ba curg paralel, fără să se unească, ba se unesc și luptă turbate, ba, rareori, au ajuns chiar la o unire
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
vrând să-l scot de sub tirania lui Schopenhauer și vrând să arăt adevărata lui originalitate, înseamnă că-l dărâm, deci Eminescu trăiește cu adevărat pe spinarea și sub jugul lui Schopenhauer! Aceasta este concluzia lui logică! Repet însă: marea mea mirare și dezamăgire este că tocmai Luceafărul a fost în stare să publice astfel de falsuri, cum le arăt în răspuns, și într-un astfel de ton! Îți anexez și scrisoarea pe care i-am trimis-o lui Eugen Barbu 5
Întregiri la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4547_a_5872]
-
hotărăsc iar. Alergai spre dânsul, nerăbdătoare să mă dau toată lui. El nu ezită ... Îmi cuprinse că o flacăra trupul și sufletul, mă încătușa din ce in ce mai mult, pana reuși să-mi închidă pleoapele ... Seducătorul îndrăznețul mă fură. Era somnul” (72). Nicio mirare că Sărina Cassvan ne lasă cumva cu dorințele stârnite, dar nepotolite. Aceasta este și esență eternei seducții. Ceea ce e minunat e că seducătorul cassvanian vrea nu doar trupul, ci și sufletul victimei sale. Zâmbetul din final se adresează atât cititorului
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
scrie nici măcar un vers și lucrurile vor întâlni tremurătoarea ta umbră. Te vei speti, cărând gândurile în singurătate și întuneric, vei drămui lumina ca un avar, cu scopul de a-ți căuta, într-un ungher al camerei, sufletul. Pentru tine, mirarea nu va mai avea vreun sens. Ai fugit de ea toată viața, resemnat. Din urmă, te ajunge brațul descărnat al zăpezii și ființa ta capătă luciditate, până când ea începe să vadă. Memoria devine umbră pe care, din neatenție, ai fi
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
Acela voi fi eu, Îmbătrânit sub mângâierile tale, piatră îngenunchiată pe care se mai văd niște urme, de pe vremea când încă mai purtam orhidee la picioare, împletite de mâna unei negrese sălbatice. Timpul e un templu unde s-a ascuns mirarea. Ce să mai caut? Ziua este în involuție, vorbită de gura unui zeu necunoscut. Curcubeul, patrafir sub care, pe vremuri, ne ascundeam capetele, s-a rătăcit pentru totdeauna sau poate chiar a fost ucis. Nu știe nimeni. Acum, nici măcar cuvintele
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
Anghelescu Nu prea demult, la sfîrșitul lui martie, în prima sau a doua zi a Salonului de carte de la Paris, s-a întîmplat să trec pe lîngă standul unei mici edituri mie necunoscute (Alteredit, din Paris) unde am văzut cu mirare un afiș care anunța lansarea romanului L'adhésion a scriitorului Jean Pintéa. Nu puteam scăpa ocazia, desigur, de a întîlni un scriitor român debutant la Paris și așa l-am întîlnit pe autor - nu e poetul Ioan Pintea, desigur, ci
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
haite. Tot ce pot să spun este: la așa oameni, așa câini; noi i-am făcut, după cum tot noi i-am creat din lupi atunci când am avut nevoie de ei. Acum, omului comunizat îi corespunde câinele comunitar. Ce-i de mirare în asta? Mutați în mari blocuri de locuințe otova, lipsite de suflet, am devenit aidoma acestor uriașe mașini de locuit în care fratele nostru mai mic n-are ce căuta. Deci îl gonim, îl izgonim, îl prigonim, dar ne supărăm
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
mai avertizați, culegându-și informațiile din lucrări de referință, cum ar fi marele Dicționar al scriitorilor români redactat sub conducerea Profesorului Mircea Zaciu, sau din alte lucrări nu mai puțin serioase, precum și din presa literară, ar recunoaște poate, cu aceeași mirare, titlul , ce mi se atribuie în amintitele opuri și opuscule ca o carte de debut, mai exact volumul debutului meu în poezie. Indulgenți, cunoscătorii aceștia și-ar spune: "în definitiv, dacă vrea Balotă acum, la bătrânețe, să scrie despre încercările
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
a lui Vinea? Mi-a spus într-o dimineață, la telefon, doamna Vinea. După o săptămână în care poetul s-a simțit rău, doctorul Petrescu, palpându-l, a pus cu precizie fatalul diagnostic. Era o întăritură în zona ficatului. De mirare, pentru că prietenul nostru ducea, dintotdeauna, o viață foarte cumpătată. Vinea a avut obsesia cancerului. Mi-a povestit că într-o vară fusese la Piatra Neamț, la un prieten al său - era vorba de fratele avocatului și omului politic Adrian Brudariu - care
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Eminescu "rezistă" ce ne facem, însă, cu Alecsandri care a scris pentru aceste pauze, care le-a calculat cu atâta "apparatus" ca un adevărat poet retor? Adusă la cratima lui 1953, poezia sa devine cu totul ștearsă; nu e de mirare că interesul pentru el a dispărut sau s-a diminuat atât de mult. În privința lui Eminescu, este, poate, momentul să amintim că această campanie pentru apostrof, a noastră, a găsit un oarecare ecou. Într-adevăr, dl. Prof. Gh. Bulgăr, după ce
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
garduri, prunii grei, Parcă-aș fi fost la casa și la bătrânii mei, Și-am mai rămas, cu gândul departe, să contemplu Între coloane, albă sub lună, ca un templu, „La casa amintirii cu-obloane și pridvor”... De unde-apar acele mirări, și ce mai vor? Să fi rămas eu însumi, același, printre anii Care mă-ntorc deodată pe-acele locuri stranii, Nepăsători la neguri, la stingeri, la uitare, La cât ar fi să tângui, la cât să cer iertare? În vara
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
ale sângelui, Heliu, heliotrop, Helios, Tu, Oxigen, Aer, Aur, văzduhuri sub Carul Mare, și tu, H²O, apă botezătoare... Înapoi, toate, Acolo, în marele, dreptul Tabel ! Vers, verset printre viermi, rime și râme, rumegușuri, virgule de sânge, schelete de semne ale mirării - și, poate, într-un mare Târziu, trezirea, un verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
provenită dintr-o fostă mănăstire adaptată de regim la sistemul penitenciar, din pricina numărului mare de presupuși ,dușmani ai poporului". Cu alte cuvinte, Bezdomnîi reacționează ca un acolit al regimului comunist, virtual comisar al poporului, la o adică. Nu este de mirare, de aceea, că în prima fază, Bezdomnîi îl bănuiește pe Woland a fi spion, emigrant rus, și intenționează să-l aresteze spre a-l da, se deduce, pe mâna NKVD-ului. Pentru a se mula pe psihologia lui Bezdomnîi, atunci când
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
un fel de al doilea botez, spiritual), sfătuindu-l să nu mai scrie versuri proletcultiste (,oribile"), după cum recunoaște Bezdomnîi însuși) este Maestrul. Datorită acestei inițieri, Bezdomnîi redescoperă valorile și principiile adevărate ale existenței: moartea, ucenicia, prietenia, filozofia. Nu este de mirare, de aceea, că, în finalul romanului, după ce a devenit ucenicul Maestrului, Ivan Bezdomnîi este melancolicul, solitarul și profundul profesor de filozofie Ponîrev. Făptura sa a fost atât de zguduită din temelii, încât și la fostul său nume a trebuit să
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
înguste, și merg ușor aplecați înainte. Minerii au la colțul ochilor crețurile acelea negre și mai au un anumit fel de palme mari, aspre; nu toți cei ce terorizau orașul aveau palme de mineri... Pentru mine mai era o altă mirare: de unde știu ei unde locuiește deputatul cutare, sau fruntașul politic cutare, sau unde e facultatea cutare când eu, care locuiesc în București de câțiva ani, n-aș putea să spun unde este strada x, y sau z?! Am stat de
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
englezei, Dancing Paul de Man), pentru că nu se poate numi, simplu, ,lectură", această fericită locuire a cărților. Pentru noii ei beneficiari, îmi dau seama, e semnul clar că eu sînt ,din vremurile celelalte", ale ,vechiului NEC". Și mă simt, dinaintea mirării lor condescendente, bătrînă, liberă, naivă posedată de acest unic viciu nepedepsit: lectura. Desigur, peste prima mea locuire a NEC-ului, au mai trecut ani și biblioteci străine. Nici una nu avea savoarea paradisiacă a bibliotecii lui, chiar dacă erau admirabile prin eficiență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
cum pernele și roșii,// Purtat în rochii leoarcă de lături,/ }i-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, pp. 10-11). Întregul poem este o mică odă închinată inocenței ireversibil pierdute, o întoarcere nostalgică în timp la mirările unei vârste când totul părea posibil, pentru că întreaga viața era încă în față. În toate versurile din acest volum al lui Emil Brumaru bate un vânt de tristețe. Este nostalgia omului care constată că viața sa rămâne în urmă și
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
ceea ce ține de poezie nu îi este străin și, din această perspectivă privite lucrurile, este destul de greu de ghicit cât din scrisul lui Emil Brumaru reprezintă cu adevărat defulare existențială și cât este joacă pură. Nu ar fi deloc de mirare ca sentimentalismul său să fie unul trucat, ca la Minulescu, deși aș fi înclinat mai degrabă să văd în pomele sale un început de joc sfârșit/căzut în sentimentalism. O idee ludică, aterizată pe un sol existențial. Nu mă pot
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
lucruri greu de înțeles, iar copilul Robert se confrunta cu sentimentele bizare ale inimii și corpului. Fetele de la grădiniță, tovarășii de joacă, părinții, prietenii sau vecinii, iată o lume plină de vorbe, gesturi și manifestări ambigue care îi produce copilului mirare și îl acaparează într-o fascinantă confruntare. Copilul sărută fetițele la grădiniță, dar se teme de ele, îi ascultă pe cei mari discutînd una-alta, dar nu pricepe aluziile și subtextul, se joacă cu prietenii de vîrsta lui, dar nu
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
Iași (p. 273), relatează despre preocupările sale pentru adoptarea normelor ortografice la Academie și despre implicațiile involuntar anecdotice în comitetul de direcție al Teatrului Național. Cel mai tare îl supără zarva scriitorilor pentru acordarea unor pensii, întotdeuna nemulțumiți: ,E de mirare lipsa de înțelegere și de inteligență a acestor breslași. Nemulțămirea lor e aproape tragică, dacă n-ar fi ridicolă. Pretenția de a fi categorisiți conform judecății lor despre valoarea proprie încununează totul: și lipsa de demnitate, și de conștiință, și
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
se prefac că sînt găini. Acceptă să fie călcați de cocoșii puternici. Păcat că nu fac și ouă. Cînd cocoșul lipsește (a fost tăiat pentru răcituri), cea mai urîtă (de obicei) găină se cocoșește. Cîntă dimineața ca un cocoș. Ce mirare! Tata m-a asigurat că-i găină." Și (banc de-a dreptul...): , Un om venea de la pădure cu o căruță încărcată cu lemne. O căra un cal slăbănog și era și un cîine. În fața unui deal, calul s-a oprit
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
copy-right-ul acestui roman care aduce, nu doar în titlu dar și în conținut, cu recentul film american Insula. Dacă ,scandalul" a devenit una din garanțiile cele mai sigure ale popularității de moment și ale succesului de piață, nu este de mirare că autorii tineri, în dorința de a se face remarcați, ,copiază", ,clonează" teme și stiluri pînă nu demult tabuizate, conform principiului ,totul este posibil, totul este permis" (cum sună refrenul unui cîntec din rebelul an 1968), practicînd astfel un epigonism
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
n-are subtilitățile, vorba vine, din declarațiile lui Dragomir, n-a găsit altceva mai bun de spus, pentru a-și demonstra puterea, decît să-l întrebe pe șeful ANAF, de la distanță, dacă nu-i e frică de el. Las deoparte mirarea mea că o asemenea întrebare, care e o încercare publică de intimidare a unui funcționar al statului, n-a stîrnit autosesizarea Parchetului. Neînfricatul Gigi și-a pierdut aplombul de pe vremea cînd îi flituia pe toți din spatele sistemului. El a devenit
S-a rupt cuiul lui Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11219_a_12544]
-
italieni, americani și români, luând o neașteptată amploare în ultimul deceniu. Cărți, articole, teze de doctorat și licență dovedesc că obsesiile identitare postmoderne, cu precădere cele comunitare, interesează din ce în ce mai mulți istorici, filozofi, scriitori, psihologi și critici. Nici nu e de mirare: un asemenea domeniu, marcat interdisciplinar, posedă un dinamism ieșit din comun; țesătura imagologică este, prin excelență, eterogenă și în continuă schimbare. Imaginile pe care un popor le generează de-a lungul istoriei sale sunt legate de impresiile cele mai variate
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
a Partidului nostruť". Pentru a trage o pertinentă concluzie proprie: ,Duplicitatea lui Trotski este exemplul cel mai frapant de... dialectică marxistă. Această mentalitate și acest fel de a judeca oamenii și evenimentele sînt caracteristice întregii ideologii comuniste". Nu e de mirare că, înțelegînd a utiliza un condei atît de acid pentru a da seama de josniciile timpului pe care și-a propus a-l înregistra, dl. Pericle Martinescu săvîrșea un lucru riscant. Să ne amintim de cazul tragic al inginerului Ursu
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]