2,450 matches
-
Va-sile, Oprea Gheorghe și Simulescu Valeriu. Trei dintre cei chemați vin la catedră cu caietele în mână și se aliniază, prefăcîndu-se că-l așteaptă pe al patrulea, ca să-nceapă examinarea. Profesorul Dinu își ridică ochii spre ei și-ntreabă mirat: ― Parcă am chemat patru! Simulescu Valeriu unde e? Aici, Simulescu și-a jucat rolul de invalid cu o deosebită artă. A făcut lăudabile eforturi să se ridice, ca apoi, extenuat, să-și compună o privire de vițel care merge la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
trecu la altul. Apoi veni din nou la Moscu. De data asta, Moscu, care nu voia cu nici un chip să-i dea teza, și știa el, săracul, de ce, îi spuse mai rugător ca niciodată: ― Punctuația, vă rog! ― Ce punctuație?! făcu mirat Chimistul. ― La teză... să corectez punctuația! ― Lasă, dom'le Moscu! râse acru profesorul, lasă că nu e teză la Romînă! Dă-o-ncoace, că nu mă uit eu la punctuație, ci la fond, la știința dumitale! ― Nu... vă rog... o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Când ne cita date astronomice, eram cu toții vorbiți să ne mirăm. Tînărul: Ă, ă, ă,... de la steaua cutare, la steaua cutare... sânt 3.785.000.000 de kilometri! Noi: Psss! Țî, țî, țî!... Extraordinar! Tînărul: Ă, ă, ă, nu vă mirați, tinere, sânt ă, ă, ă, date precise! Dragu Henry (cu multă naivitate): De multe ori avea obicei să ne răpească din recreație, furat de explicație. Suna, și el nici nu se gândea să plece. Atunci unul dintre noi striga: ― A
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-nfurie Cioc. Asta e lipsă de sportivitate! Și punând fluierul la gură, șuieră mai strident ca niciodată. Jucătorii rămaseră pe loc, așa cum se găseau. Se auzi glasul lui Cioc, imperativ la culme: ― Moscu, la mijloc! Moscu veni în fața lui foarte mirat și-l întrebă cu naivitate: ― De ce, don' profesor? Dar Cioc o ținea întruna ca un apucat, fără să-i dea nici o explicație: ― Moscu, la mijloc! ― Dar de ce, don' profesor, că nu mi-a prins mingea nimeni?! ― Ființa lui Dumnezeu, înțelege
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atât, că mi l-am și ținut! ― Cum naiba, că nu prea văd?! ― Poftim, mai întîi citește poezia, și pe urmă să stăm de vorbă! Dinulescu citi cu o atenție demnă de un scop mai înalt. Mi-o înapoie foarte mirat: ― Am citit-o și găsesc că e bună. N-o să facă decât să-i sporească acțiunile lui Cornel în fața lui Tanți... Numai cuvinte frumoase: "te-ador", "chin mistuitor", "pleoape calde", "farmec dulce", "domnița lui sfîntă", "comoară" etc. ― Ei, acu' țin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nici un caz la dumneata! ― Dacă te deranjez, mă retrag imediat... ― A, mm, nu! ― ... Imediat, după ce am să-mi îndeplinesc misiunea ce mi-a fost încredințată de prietenul nostru comun Gică! (Drăguță e, mă, a naibii!) ― O misiune? întreabă ea foarte mirată. Vorbind, încep să-mi pipăi buzunarele. Unde Dumnezeu am pus scrisoarea? A, am găsit-o! ― Duduie Veturia, Gică ar fi dorit să-ți vorbească ceva, după câte mi-a spus el, foarte important: s-a gândit însă că este mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atâta, mă? Ce-a zis? ― Am condus-o pîn-acasă! Doar nu era să-i dau scrisoarea și s-o las în mijlocul drumului. ― Bine, bine... dar ce-a zis? ― Ce să zică? A primit-o cu plăcere, dar a rămas foarte mirată că nu te-ai dus tu, personal! ― S-a supărat? ― Nu s-a supărat; dar, după câte am observat, i-ar fi făcut mai multă plăcere să te... deranjezi tu! ― Hă, hă, hă! Las' că e bine și așa! Mă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pentru mine! Când să-ncep pentru a patra oară această interesantă lectură, a sosit Veturia. A venit surâzând și cu mâna întinsă: ― Încă o dată, bună dimineața! Ce mai faci? ― Te așteptam, îți mărturisesc cinstit, cu emoție! ― De ce? se prefăcu ea mirată. ― Pentru că mă simt în fața ta ca un școlar... ― Care a fost prins că a făcut tema altuia, fără să se gândească la consecințe... ― N-am vrut să spun chiar asta... ― Dar o spun eu... Este de prisos să-ncerci să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ajuns să vedem zidirea ridicată de ei "pe Argeș în jos, pe un mal frumos!" Am pornit din nou la drum, și am ajuns la mânăstire. Frumoasă pe dinafară, cum nu mai văzusem alta, e adevărat, dar toți am rămas mirați, că ne așteptam să fie mai mare, așa cum o făurise imaginația noastră, după ilustrațiile din cărți! Înăuntru, însă, o minune! În special albastrul, care se-mbina cu aurul, ne-a făcut o impresie extraordinară! Am rămas mult în picioare, tăcuți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și dăduseră examen de-a VIII-a acolo, Barosanul li se adresă, zîmbind: ― Mă, să stați drepți, și să fiți respectuoși cu ăștia care au dat examen particular de a VIII-a aci, la Seminar! ― De ce, domnule diriginte? întrebară ei mirați. ― Așa, pentru că voi ați făcut numai opt clase, pe când ei au făcut nouă! Opt la Lazăr, în întregime, și a noua, aci, în particular! * Totuși, până la urmă, Jujucă, prin intervenții tari la Ministerul Instrucțiunii, a reușit să ne readucă la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
forțe antiotomane din Asia și din Balcani. - Îți mulțumesc, căpitane. Am să țin seamă de toate acestea În cursul adunării. Care poate Începe. Unul din străjeri vesti apropierea a doi călăreți, pe drumul Vasluiului. - Mai așteptăm pe cineva? Întrebă Ștefan, mirat. - Nu, măria ta. Toți cei chemați au ajuns aici În timpul nopții. - Du-te, vezi despre ce e vorba și apoi convoacă adunarea Sfatului de taină. Pietro ieși În curtea cetății, trecu printre Apărătorii tăcuți, care-l priviră fără să Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cailor se auzi doar o voce dintre moldoveni: - Să-l ferească Dumnezeu pe ăl de ne-o sta În cale... 15 februarie 1476, Serbia, nordul munților Balcani - Cred că au venit... șopti Mihajlo, ca să nu trezească rănitul. - Crezi? Întrebă Jovanka, mirată. Au venit sau n-au venit? - Străjile noastre sunt la locurile lor. - Dar?... - Dar sunt de două ori mai multe. - Nu Înțeleg. -Prima acțiune a Apărătorilor Înainte de a se arăta este anihilarea străjilor, pe teritoriu inamic, sau dublarea cu străjile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privi Întrebător spre Pietro. Pietro plecă ochii. Apoi Își dădu seama că ceea ce se Întâmplă e prea important ca să aștepte sfârșitul bătăliei. Dacă sfârșitul bătăliei avea să-i mai prindă În viață. Ridică privirile și spuse, cu un glas alb, mirat parcă de vocea străină care nu putea fi a lui: - Cosmin... Poate că eu mă Înșel... dar cred că omul care l-a salvat pe Alexandru e același cu cel care a distrus artileria din jurul Sucevei. Și același care, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Stăpânul se opri întîi lângă Elena și-i spuse: - S-a aranjat . . . Cum ai vrut tu ... așteptând parcă un regret sau o reluare de cuvânt. - Foarte bine! zise Elena, cu o hotărâre rece, deplină. Tatăl ei o privi un moment mirat. Cu toate că avea același caracter, totuși determinarea asta scurtă, simplă, la o fată, și despre lucruri vădit importante, părea că îl mi vă. Își salută apoi musafirii și trecu repede lângă Lenora. li luă mâinile, dar ea le trase, se zmuci
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unui popor mare. Totuși, la gândul că Lina, Lenora, Lică, atâția alții, mulți, reți veneau de-acolo, de prin cuiburi obscure, în Cetatea ei vie, că ei îi compuneau existența, iar Cetatea, cea făcută de ei, îi prefăcea, Mini rămânea mirată, cu fila neîntoarsă la cartea basmelor de ieri. - Da! Lenora vine la noi cu precădere și fără să mă măgulesc socot că se înțelege mai bine cu mine decât cu Lina, care o slugărește, urmă doctorul Rim. Mini simți că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Nory și un alt gungurit de turturea, probabil doamna Eliza. Trubadurul era afon ca de obicei și totuși șuierase el pe-acolo și era pricina probabilă a trilurilor feminine. ,, Are să rămână tot după ușă?" se întreba Mini, și rămase mirată când îl văzu intrând. Părea curios că e fratele doamnei Hallipa. Nici o asemănare! Mini nu băgase de seamă prezentarea. Lică? . . . și mai cum? Care fusese numele de fată al Lenorei Hallipa? Dinapoia biroului, Rim nu se clintise, salutând ca de la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oribil de mucegai care se ridică din hainele ei. Fără să vrea, își imaginează că femeia se mumifică treptat în ele, un strat de substanță verde întins peste cel existent, care se subțiază de fiecare dată. — Jonathan, zice femeia oarecum mirată. Este cazul să observ că nu semeni deloc cu familia. Domnule director, noi, cei din din famila Bridgeman, avem trăsături puternice. Figuri saxone. — Fascinant, zice doctorul Noble. Doriți ceai? — Ceai? Cum puteți să-mi oferiți așa ceva? După tot ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și pasiune " Editura Panfilius, Iași 2011. Antologia de poezii cronopediene "Amprente temporale" Editura Docucenter, Bacău 2011 și cartea de autor " Tristeți ancestrale " Editura Docucenter, Bacău 2011 Cine ești tu? Tu ești suspinul trecerii prin mine în ceasul pur din zările mirate Și îmi măsori fiorul care vine Purtat pe pânza nopților uitate De poți pleca eu nu pot rămâne Dar n-am să trec dincolo de mine N-am să fac tăcerea să răsune Ca marea nemișcată de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și bani și admitem cazul că și băiatul e bun. Între tine și el nu-l alege pe el?! N-am putut nici să mănânc, nici să beau și nici nu mai auzeam bine ce spunea. Dimineața m-am trezit mirat că nu prea îmi simțeam greutatea corpului. Știam ce e, dar această boală, frigurile, îmi trecuse demult și niciodată nu mă apucaseră toamna, ci totdeauna în iunie. Nu i-am spus tatălui meu nimic, nici nu prea credeam, de astă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un scaun. După un scurt colocviu, cei doi soți au căzut de acord că tînărul nu era nici beat, nici hoț. Pentru a dezlega misterul, așteptau ca omul să-și vină în fire. Cînd s-a trezit, Aizic arăta nu mirat, ci mai degrabă plin de spaimă. - Ai nimerit la niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea. Apoi leșină din nou. - Tu vezi-ți de-ale tale și lasă-l pe el să se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
emoție. Numai figura fină a președintelui mă calmă, dar fața colerică a secretarului mi se păru cu totul animalică. Ales la întîmplare, am pronunțat, clar și decis, numele satului pe care îl „preferam”. La auzul barbarelor silabe, președintele ridică ochii mirat; bubuind în hohote, secretarul se plecă peste pupitru ca să mă vadă. Astfel începea cariera mea. Conform instrucțiunilor din repartiție, m-am prezentat la secția regională de învățămînt. Inspectorul general Rață m-a expediat la cadre. Uitîndu-se în hîrtiile mele, acolo
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată în rochiță de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea doctoriță mă privea stăruitor, scobindu se în nas. Avea capul ca un dovleac fără bărbie. - Cum merg treburile, domnișoară? Mirată, dînsa se uita în sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-a dat? - Marica. - Cine e Marica? - Fetița care mi l-a dat. - Ți-ar plăcea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
hohote, tînărul și-ascunse fața în palme. Cu un gest de dispreț, tovarășul Șoptelea ne evacuă din încăpere. Tocmai pășeam pragul cînd, dintr-o dată, am simțit două brațe vînoase care m-au cuprins pe la spate. - Mulțămesc, omule! M-am întors mirat. - Mulțămesc că n-ai zis nimic... După arături, pe șesul dinspre Siret se întindea un suhat cu pîlcuri de laptele cîinelui. Răspîndite pe grind, se vedeau trei gospodării din care una, înconjurată cu gard de răzlogi, își lăsase casa într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a Înecat În Gropanul de la Dunăre. S-a aruncat În apă, Încins de soare și de vin, a făcut un șoc termic și-a murit. Când tată-său l-a scos din adâncuri, Lică avea ochii deschiși. Nu părea nici mirat, nici Îndurerat, chipul lui nu arăta nimic. Numai ochii ăia deschiși, care priveau spre nicăieri și nu aminteau deloc de veselia băiatului de pe când trăia, mi-au rămas multă vreme În memoria vie și dureroasă, chiar dacă nu i-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-ar fi fost beteag, l-ar fi Îndemnat și pe el gândul să pășească pe un drum mișcător; așa, Însă, se mulțumea să rămână lângă frământările scoarței și să privească la toți și la toate cu ochii din ce În ce mai puțin mirați. De la un timp Încolo chiar Îl apuca un fel de bucurie, amestecată cu mulțumire și chiar cu simțirea Îndepărtată a unei Împliniri pe care de multă vreme o căutase. Umflarea pământului de sub sat Înceta să-l sperie ori să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]