3,438 matches
-
Mireasma salcâmilor în floare); ești ascuns sub pleoape între ramuri de tăceri, iar la jugul timpului tragem nevindecate dureri (Tăcerea așteaptă răspuns); Mugurii durerii au plesnit ca o rană (Toamnă bacoviană); Foșnesc gândurile ca frunzele, toamna pe ram - mi-ești mireasmă de cuvânt, iar speranțele noastre aleargă-n fuioare de vânt (Vântul); pe umeri simt fiorii gândurilor tale ( Cât de mult ne iubim); Gândul poposește pe zidurile unei amintiri, de tivul pleoapelor atârnă neîmplinite vise (Stânci străvechi); pe umerii tâmplelor curg
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
-n ramă : Poezii despre prieteni, soră, cumnat, tată și mamă ! I-am citit și "Argumentul" (de ce a scris această carte) Și "Cuvântul înainte" de un "condei" de calitate ! SLATINA, "Orașul meu", cum Coca ni l-a descris, Cu pansele și miresme, iubiri trecute...ca de vis ! Briza venită de la Olt : curată, binefăcătoare, Tinerii din părculeț, perechile încântătoare ! Apoi lansează un apel, la un Doctor " de Cetate": Spre-a nu lăsa urbea să zacă...s-o ridice chiar din moarte ! "Cândva", vei
SĂ TRĂIM SPIRITUAL TRĂIRI , PRIN PANA ECATERINEI-COCA SOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370521_a_371850]
-
în mod bizar cele mai elementare legi ale gravitației, excelând parcă într-o fizică nouă, necunoscută pentru mine. Am pătruns apoi într-o încăpere de vis, straniu mobilată cu elemente de mobilier care pluteau în jurul meu, trăgând pe nări o mireasmă pe care nu aș fi putut-o compara cu niciun parfum cunoscut de mine. Aveam senzația unui vis cât se poate de real și trăiam cu teama că - dintr-o clipă într-alta - mă voi trezi acasă, singur, fără femeia
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA CITITORULUI Mit, luna octombrie a mărturisit timpului cea mai frumoasă sărbătoare personificată magic în ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile tari ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipa lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi cere, de pe coama vremurilor, mere împrospătate cu prezența ta, o superbă inspirație a harului meu pentru
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
913 din 01 iulie 2013. Îmi place pielea ta crudă, zăpada cruciadelor o preerie adulmecată de păsări expirate în vreme de război, citesc despre golul din umbre ca despre insomniile tale furișate prin galaxii de uitare mă decupezi în lungi miresme de vară și mă mîntui cu totul ca pe-o meduză leneșă cu gleznele ude de dragoste cu tine într-o valiză plină de nori de ore mototolite în modul cel mai distins albastru regal din zile cubane plutind în
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
am toate motivele să te iubesc lunea... Citește mai mult Îmi place pielea ta crudă,zăpada cruciadeloro preerie adulmecată de păsăriexpirate în vreme de război,citesc despre golul din umbreca despre insomniile talefurișate prin galaxii de uitaremă decupezi în lungi miresme de varăși mă mîntui cu totulca pe-o meduză leneșă cu gleznele udede dragoste cu tine într-o valiză plină de noride ore mototolite în modul cel mai distinsalbastru regal din zile cubaneplutind în rostul unui artificiu de calculîn închipuirea
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
George Pena Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului E primăvară, prieteni, e primăvară! Toată câmpia zâmbește de-atâta verde; Pomii din livadă, floarea își cerne, Rândunelele se îngână prima oară. Se resimte iară-și mireasma de afară și cântecul ciocârliei ce abia se vede; E primăvară, prieteni, e primăvară, Toată câmpia zâmbește de-atâta verde. Prin satul îndrăgit , încă te înfioară Un piuit de pui și cântec de cocoși; La porți stau pe scaune, babe
E PRIMĂVARĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369316_a_370645]
-
și cântecul ciocârliei ce abia se vede; E primăvară, prieteni, e primăvară, Toată câmpia zâmbește de-atâta verde. Prin satul îndrăgit , încă te înfioară Un piuit de pui și cântec de cocoși; La porți stau pe scaune, babe și moși, Miresme-n suflet, astăzi ne coboară; E primăvară, prieteni, e primăvară! Referință Bibliografică: E primăvară / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
E PRIMĂVARĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369316_a_370645]
-
Nu vor fi din ale nopții cetăți, Vor fi făclii ce-n ochi ne-or fi aprinse, Căci ne clădim din două jumătăți. Când briza serii-ți cade lin, pe buze Cu fericire-n șoapte mă-mpletești, Mă respiri din miresme dulci de muze, Și-n suflet primăveri îmi înflorești... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: În suflet primăveri îmi înflorești! Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cornelia Vîju : Toate
ÎN SUFLET PRIMĂVERI ÎMI ÎNFLOREȘTI! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369340_a_370669]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PROASPETE MIRESME Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Genele tale dese și negre Ascund două smaralde, Stele vii, strălucitoare. Gura, o zmeură dulce, Arată calea ce duce La roza inimii înflorită. Pielea mătăsoasă
PROASPETE MIRESME de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369472_a_370801]
-
cheamă să-l răcoresc Cu roua primăvăratic-a iubirii Și a izvorului meu nesecat. Mă simt ca la-nceputul Lumii, Tăcut mi-e sufletul și înseninat, Iar inima mi-i fără de păcat, Respir, precum respiră livezile Un Cer cu proaspete miresme încărcat. (FLOAREA CĂRBUNE) Referință Bibliografică: PROASPETE MIRESME / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PROASPETE MIRESME de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369472_a_370801]
-
-a iubirii Și a izvorului meu nesecat. Mă simt ca la-nceputul Lumii, Tăcut mi-e sufletul și înseninat, Iar inima mi-i fără de păcat, Respir, precum respiră livezile Un Cer cu proaspete miresme încărcat. (FLOAREA CĂRBUNE) Referință Bibliografică: PROASPETE MIRESME / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PROASPETE MIRESME de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369472_a_370801]
-
de păsări, nici licăriri de stele,/ Doar un lătrat stingher, îndepărtat de câine.” ( E miezul nopții ) Versurile doamnei Daniela Popescu Stroe, stârnesc, incită la lectură. Ele se adresează deopotrivă consumatorului avizat de poezie sau profanului. Un parfum de toamnă cu miresme îmbietoare se revarsă din buchetul de metafore ce-ți încălzesc inima iar muzicalitatea versurilor te urmărește asemenea unui clinchet cristalin de stele, ca parte a unei cântări închinate lui Dumnezeu, mereu invocat de acest Drumeț la porți de toamnă. Fîrtat
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
o risipă de iubire, de flăcări/ Ce-ngroapă pământul în fluturii-frunze/și calcă alene prin stele, pe roșii cărări/ Când arborii-și ard veșmântul demuze/ grădinile zac mocnit, foșnindu-mi arame/ din frunze agonice, cu fructe-n talaz/Aduse-n miresme, răsfiră marame/ când ziua tresare și cerul nu are răgaz.” (Toamna-i o risipă, p. 33). Iată de ce, odată cu exprimarea admirației mele față de această creatoarede excepție, vă îndemn să vă apropiați cu dragoste și respect de versurile sale: El merge
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
Poeme > Meditatie > COPILĂRIA, LEAGĂNUL VIEȚII Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: Copilăria-i leagănul în care urcăm tot restul vieții - Maria-Ileana Tănase La fereastra unui gând fără tihnă, mă-nvăluie miresme din copilărie și chiar de vieții nu-i găsesc vină, simt prin aer, parfum de nostalgie. Mă las cuprinsă de vechi amintiri, pe atunci nu știiam ce ani vor veni, le simt atingerea-n simple năluciri, dar sper că farmecul
COPILĂRIA, LEAGĂNUL VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370613_a_371942]
-
aflat că are un invitat de seamă. De la intrarea în biserică simt cum pacea își face sălaș în inima mea, sub imperiul interiorului frumos pictat și al muzicii bizantine care vine dinspre strană. O bucurie aparte îmi inundă sufletul, o dată cu mireasma specifică a esenței de mirt pe care o respir. Sfânta slujbă a liturghiei a început de câteva minute. Ascult și văd cu mare încântare întreaga desfășurare, după care urmează predica preotului iconom stavrofor Gheorghe Neagoe, care începe cu precizarea stabilirii
DRAGOSTEA CREȘTINĂ, DRAGOSTE JERTFELNICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370598_a_371927]
-
tresărirea verdele nu mai respiră pe tâmple în sufletul aplecat spre aduceri aminte atâtea clipe absente de mine răsar din aroma unei primăveri uitate sub scoarța călcată de corbi drumul își poartă șerpuirea tot mai adânc împietrire de vis turnat mireasmă dulce-amară în cupa amânărilor neîmpliniri renunțări speranțe tulbură vinul negru al regretelor uitat cândva în tinerețea trupului unde adeseori îndoielile se întorc târzii la cumpăna dintre ieri și mâine cenușă păsările albe rănesc apusul peste o ultimă tomnatică floare câte
VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370625_a_371954]
-
prag de înserare, „dar divin“, cu „cosmice“ «păsări măiastre / cu aripi întinse, zburând către stele» (ibid.), dar și sub „edenicul măr“ dintre copilărie / adolescență și maturitatea „femeii balzaciene“: «Te-ai dus, copilărie, cu mărul tău văratic, / În sânul meu renasc mireasma și dulceața // [...] // Mă simt copil și tremur, simțind pe cerul gurii / Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu...» (Mărul văratic, p. 101); etc. Lăsându-se la o parte „contractul“ eroinei lirice cu aleatoriul realității „eruptiv-pretutindenare“, ori „trăirile“ permanente ale protagonistei poematice sub
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
îmbrăcată într-un curcubeu de culori, Pe cap porți o coroniță, din crengi de salcâm, În picioare încalți însuși pământul, Și în mână ți o inimă din cristal. Obrajii îți sunt tresăriți de râuri de iubire, Iar în urma ta, lași mireasmă de parfum și fericire. Te desenez iubit-o, pură ca primăvara, Sinceră ca cerul și caldă că vara. Te aud cum vorbești în șoapte, Luminând până târziu în noapte. Învață-mă să îți vorbesc! Învață-mă să-ți caut mângâierea
IUBIRE DESENATA de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370657_a_371986]
-
Stare” sunet mistuitor de clopot: Iubirea: dangătul îmbrățișării noastre” , sărutul iubirii aducând ” Pacea”: ne îmbrățișăm cu pleoape/ în oglinzi de ape,/ ne îmbrățișăm cu tâmple,/ cer frumos să se întâmple...” sau se transformă într-un ”Cântec”: ...zorii răsar călări pe miresme,/ strivită între noi, dragostea e năucită,/ viața, ca o sărbătoare la pândă, visează/ primirea soarelui”...(pag. 6). Și ca întotdeauna privește ca orice îndrăgostit ”Ca un vârtej, viața” (pag. 8) : ”viața mea ca un vârtej/ te-a cuprins iubito și
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
natura se dezmorțește după o iarnă cruntă, și se trezește din nou la viață, într-o explozie de culori feerice, iar florile de tot felul, de pe câmpurile și dealurile satului, îl îmbracă cu o mantie strălucitoare, ce răspândește în aer miresme sublime și amețitoare, iar păsările se trezesc și ele ciripind vesele, sau certându-se zgomotos cu suratele pentru un fir de pai, ce una la smuls din iarbă mai repede decât cealaltă, ca să-și construiască cuibul. Și totuși în acea
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
cu inflexiuni roze pe conturul petalelor. Dar ce parfum degajau și câtă muzicalitate în jurul lor creată de albinele cu piciorușele pline cu polen care zumzăiau, plimbându-se din floare în floare. Nu-mi venea să mai plec, îmbătat de atâta mireasmă plăcută și o deosebită frumusețe, dar cum eram un om liber, dornic să-și folosească timpul după bunul plac și mai ales curios din fire în ceea ce privește frumosul, am pornit să descopăr și alte locuri ce puteau merita văzute aici, în
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
toată lumea să se ducă în toate părțile,am adus sacrificii zeilor; am făcut o libație pe vârful muntelui, am așezat șapte și iar șapte cățui, și în scobitura lor am pus crini de baltă, cedru și mirt. Zeii au simțit mireasma desfătătoare, și s-au strâns ca muștele în jurul jertfelnicului. De îndată ce a sosit Marea Zeiță', a ridicat minunatele giuvaieruri pe care Anu i le făcuse la dorința ei, și a strigat: - "O, zei, care sunteți aici, pe cât de încredințată sunt că
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
întoarce la anii mei tineri!" După douăzeci de îndoite leghe, îmbucară câte ceva; la treizeci de îndoite leghe mai departe, poposiră. Ghilgameș, zărind un izvor cu apă proaspătă, cobori în el și se scaldă în apele lui, când un șarpe, adulmecând mireasma buruienii, pe ascuns, apucă buruiana și pe dată-și aruncă solzii cei vechi...” Nefericit și fără nici o speranță, după ce ratează și ultima încercare, Ghilgameș se întoarce la Uruck, unde îngenunchează înaintea zeilor, cerându-le o ultimă întâlnire cu Enkidu: "O
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Când razele lumina-și curg, A jale clopote suspină În ochi întunecat de-amurg. Se spulberă fără păcat, Ca ploi de stele-n miez de iarnă, Culese de un vânt turbat Ce smulge-a primăverii haină. Cuprind văzduhul cu aleanuri Miresmele pierdute-n fum; Rămasă-n golul dintre ramuri Se-ascunde-o palmă de parfum. Șoapte, pe portativul vremii, Ca printre degete privesc... În nepăsarea crudă-a serii Concertul ploii rânduiesc. Referință Bibliografică: UVERTURA PLOII DE APRIL / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN
UVERTURA PLOII DE APRIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369695_a_371024]