6,060 matches
-
singur și The Poems of William Blake, 1893), dar ediția a fost incorectă, desi conținea multe referiri la cunoștințe cosmologice, secrete, la Kabbala și la Iluminați. Concluzia lor a fost că Blake se adapă la izvoare ale cunoașterii și ale mitologiei demult uitate (BCH: 19). Secolul al XX-lea a deschis o nouă eră de controverse privind imaginea și scrierile lui Blake, dar în același timp acum a crescut și interesul pentru realizarea unor ediții corecte, critice, a operelor sale. Astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
afirma că Bake nu făcea decît să imite în mod ineficient arhaismul artificial al lui Ossian și Chatterton. Denis Saurat, Blake and Milton (1920), Blake and Modern Thought (1929) și William Blake (1954), în care sînt reconstituite influențe dinspre Kabbala, mitologia hindusa și Druidism. William Blake's Circle of Destiny (1938) de Milton O. Percival dezvăluie paralele între opera lui Blake și Alchimie, Kabbala și scrierile învățaților biblici (BCH: 21). A.L. Owen, în The Famous Druids (1962), tratează influență Druidismului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se poate observa și în perechea acestuia, numele Allamanda, care la prima vedere nu pare a fi un cuvînt ritualic, deși are rezonante exotice. Totuși, dacă vom produce o banală repetiție, vom constata că acest nume conține o aluzie la mitologia și filosofia hindusa: Allamanda-Allamanda-Allamanda. Așadar, repetiția, atît de comună în ritualurile de tip religios, în cazul de față ne conduce la cuvîntul mandala, care potrivit lui Jung semnifică "serpens mercurii", balaurul care se autocreează și se autodistruge, reprezentat prin cercul ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Orc, care este furios din cauza, cum spune Böhme, focului aprins al mîniei, seamănă cu Șarpele Kundalini furios, adică trezit doar parțial din somn, atunci cînd devine conștient de starea sa de captivitate 231. Orc (nume preluat de Blake probabil din mitologia română sau din Paradisul pierdut al lui Milton 232: Orcus era zeul morții, identificat mai tîrziu cu Hades-Pluton; de la el, însuși Infernul a fost desemnat prin numele de Orcus; în norvegiană ork = putere) se zbate în lanțuri 233, dar mînia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Simboluri onirice ale procesului de individuație, Reprezentări ale mîntuirii în alchimie, Teora, București, 1998 [titlu original: Psychologie und Alchemie, Walter-Verlag AG, Zürich, 1972/1944] 34. Johannes Kepler, Prodromus Dissertationum Mathematicarum Continens Mysterium Cosmographicum, Tübingen, 1596 35. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1989 36. Arthur Koestler, Lunaticii. Evoluția concepției despre Univers de la Pitagora la Newton, Humanitas, București, 1995 [titlu original: The Sleepwalkers, 1959] 37. Arthur Koestler, The Act of Creation, Arkana, Penguin Books, London, 1989 [1964
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ed. a II-a, Editura Scripta, București, 1993 [1938, Sibiu] 65. R. Steiner, Cunoașterea inițiatica, Ed. Arhetip-Renașterea Spirituală, București, 1994 66. R. Steiner, Esoterismul Creștin, Propunere de Cosmogonie Psihologică, Ed. Univers Enciclopedic, București 67. R. Steiner, Universul Pămîntul și Omul Mitologia egipteană și civilizația contemporană, Ed. Univers Enciclopedic, București 68. Mihai A. Stroe, "Erwin Schrödinger and the Romantic Programme", în Constructions of Identity III, 2004, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006 69. Mihai A. Stroe, Oana I. Godeanu, The Phrasal Verb, Institutul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Grădina Hesperidelor erau ținute merele de aur; vezi Vossius: Hesperidele ar fi orele serii, grădină ar fi cerul, merele de aur ar fi stelele, furtul merelor de către Hercule ar fi dispariția stelelor la revărsatul zorilor). (Cf. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, pp. 55, 224, 251; și Dictionary of Classical Mythology, 1995, p. 36). 96 "Silent the Colonies remain and refuse the loud alarm. / On those vast shady hills between America & Albion's shore, / Now barr'd ouț by the Atlantic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
world, / An ancient palace, archetype of mighty Emperies, / Rears its immortal pinnacles, built în the forest of God / By Ariston, the king of beauty, for hîș stolen bride." (Cf. "America", 10, 4-10; BCW: 200). 97 Cf. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, p. 224. 98 William Blake, Cărțile profetice, Cei patru Zoa, ÎI, 8, p. 179. 99 Cf. Alexander Hellemans & Bryan Bunch, Istoria descoperirilor științifice, p. 398. 100 Ibid., p. 289. 101 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, p. 16. 102 Ibid.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în posesia urmașilor lui Linnell pînă în 1918, cînd a fost vîndut împreună cu restul colecțiilor Blake-Linnell. Ulterior manuscrisul a fost donat către British Museum, unde se află și astăzi. Numele Vala v-a fi fost preluat de Blake probabil din mitologia germanica și scandinava: germ. Wala o desemnează pe Völva norv. arh. voelva = prezicătoare cunoscută și sub numele de Völuspa, profetesa și spiritul ocrotitor al Pămîntului din Edda veche; ei îi sînt atribuite profețiile escatologice despre Ragnarökr amurgul zeilor, războiul final
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prezicătoare cunoscută și sub numele de Völuspa, profetesa și spiritul ocrotitor al Pămîntului din Edda veche; ei îi sînt atribuite profețiile escatologice despre Ragnarökr amurgul zeilor, războiul final dintre bine și rău (rökr = întuneric). (Cf. și Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, 1989, p. 626.). Wagner a utilizat numele ei (pronunțat "Valla") pentru zeița Pămîntului Erda. Cartea lui Vala recitata de Eno sau de Vala însăși este, similar, o profeție ce cuprinde unele adevăruri despre căderea omului că ființă cosmică (Albionul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Gray" / Lines for the illustrations to Gray's Poems, scrise pe la 1800). În acest timp Blake își dezvoltă viziunea din Vala. Din acest text se observă, de exemplu, cum bine observa Raine, ca Blake trebuie să fi fost fascinat de mitologia stranie (de obîrșie scandinavă-islandeză) din poeme ale lui Gray precum "The Descent of Odin. An Ode. From the Norse Tongue" (bazat pe un poem scandinav autentic, intitulat Vegtams Kvitha), marcant prin puternică descriere a nornelor (Nornir, zeițele scandinave ale destinului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în procesul artistic, fenomen caracteristic pentru toate împrumuturile și influențele acceptate de Blake și asimilate în opera să, chiar și în cazul influentelor majore cum au fost Biblia, Platon, Plotin, Milton, Böhme, Paracelsus, Swedenborg, Agrippa, Ovidiu, Ossian, Chatterton, Herodot, Gibbon, mitologia hindusa, Druidismul, Misteriile Eleusine, Alchimia, Kabbala, Newton și știința engleză, poezia engleză, etc. Denis Saurat afirmă în acest sens în lucrarea să Blake and Modern Thought (1929), referindu-se la natură enciclopedica a aspirațiilor sale, ca "nu există nici o absurditate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
I, 149) Verbul to emerge are sensul de "a ieși din ceva lichid" (cf. lat. e = afară din; mergere = a scufundă). Este probabil vorba de ieșirea din apele primordiale ce a dus la crearea spațiilor necesare căderii, ieșirea din ceea ce mitologia germanica a numit ginnunga gap. Iată ce spune Jakob Grimm despre această concepție: "Înainte de crearea cerului și pămîntului există o uriașă prăpastie, gap (hiat, căscare), numită cu emfaza gap ginnunga (hau al hăurilor) similar "haosului" grecesc. căci după cum caos desemnează
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
liber). (Cf. The New Encyclopaedia Britannica, 1992). Blake se referă pentru prima oară la polip în The Book of Los (4, 57): compară plămînii lui Los cu un "Polip alb" (white Polypus), ceea ce ne sugerează tipul meduzoid de polip. În mitologia lui Blake predomina formă "coloniala" de polip, semnificînd societatea omenească din lumea materială și religia să, i.e. opusul Frăției Omului (Brotherhood of Man) din Eden (cf. S. Foster Damon, 1973, pp. 332-333). În plus, Blake arată în Milton (29, 30-31
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Caii sînt animalele exemplare ale lui Urizen. Avînd în vedere că în multe dintre ilustrațiile sale caii sînt reprezentați cu cap de om, Blake a ales calul că animal exemplar al lui Urizen probabil datorită asocierii acestuia cu ființele din mitologia greacă numite centauri, în care Ken Wilber vedea un simbol al unirii dintre rațiune și animalitate. Urizen fiind, la un nivel de interpretare, rațiunea umană, alegerea calului că animal arhetipal pentru el arată că rațiunea are rădăcini în animalitate, de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de stele, prin care este luminată beznă ce controla toată sfera fizică. Razele de lumină sînt astfel armă exemplara, arhetipala, a sferei spirituale care începe războiul cu domeniul întunericului. 154 (V, 235) ai Luminii Aprigi Căi: Se știe că în mitologia greacă zeul Soarelui, Helios, străbătea în fiecare zi cerul în carul sau de foc tras de patru căi nărăvași, si anume Pyroeis, Eous, Ethon și Phlegon; noaptea Helios își găsea odihnă în răcoarea din ocean. Caii Luminii lui Blake sînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în Munci și zile Hesiod consideră "epoca de fier" (i.e. perioadă din prezent decăzuta fizic și moral) ca fiind cea mai rea era a omenirii, munca în acest context fiind o pedeapsă impusă de zei (cf. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, p. 187). Similar, Kaliyuga ("epoca de fier " în miturile hinduse) este guvernată de răutate și opresiune (care în dialectica universală a lui Blale conduc cu necesitate la nașterea revoluției, i.e. Orc). Cartea de arama a lui Urizen, pe de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apare în Geneză, 28, 3: "Dumnezeu Cel Atotputernic". 293 (VIII, 417) cum viața nu se poate stinge, Viața se revarsă: Una dintre cele mai puternice afirmații ale vietii la Blake, în spiritul romantic rebel caracteristic. 294 (VIII, 442) Lamia: În mitologia greco-romană, monstru fabulos cu cap și piept de femeie și trup de șarpe (de tip vampir) care ispitește pe tineri și pe copii pentru a le suge sîngele (gr. lámia = femeie mîncătoare de oameni). Cuvîntul "Lamia" este versiunea sugerată de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1996. BERGSON, H., La philosophie, Librairie Larousse, Paris, 1915. BERGSON, H., L'Évolution créatrice, Félix Alcan, Paris, 1929. BERGSON, H., Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, traducere de Diana Morărașu, Editura Institutul European, Iași, 1992. BERTRAM, E., Nietzsche. Încercare de mitologie, traducere de Ion Nastasia și Maria Nastasia, Editura Humanitas, București, 1998. BIBERI, Ion , Essai sur la condition humaine, Editura Litera, Bucarest, 1973. BIBERI, Ion, Individualitate și destin, vol. II, Fundația "Regele Mihai I", București, 1945. BLAGA, Lucian, Aspecte antropologice, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
moralei, Amurgul idolilor, București, Editura Humanitas, 1994, p. 129. 253 Nietzsche, Dincolo de bine și de rău, p. 195. 254 Ibidem, p. 200. 255 G. Deleuze, Op. cit., p. 194. 256 C. Rădulescu-Motru, Op. cit., p. 513. 257 Ernst Bertram, Nietzsche. Încercare de mitologie, București, Editura Humanitas, 1998, p. 298. 258 Termenul "explicație" ("explicare") așa cum va fi el folosit în acest capitol exprimă modalitatea prin care este formulat temeiul existenței umane și este angajat discursul în scopul elucidării problemei omului. Prin urmare, semantica sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cea de a doua opera compusă de Verdi după o piesă de Friedrich Schiller, prima fiind după cum se știe Giovanna d‘Arco. Primele surse literare folosite în operele italiene au fost cele provenind din istoria antică a Greciei sau din Mitologie. Au mai fost utilizate și creații 174 italiene clasice precum cele ale lui Ariosto sau Tasso. Abia în secolul 19 compozitorii și libretiștii au început să adapteze pentru subiectele operelor lucrări din literatura contemporană sau quasi contemporană, incepand cu românele
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a gândi, de a deveni, al unui semen din preajmă. Modelele pot fi directe, identificabile imediat În realitatea proximă În care suntem integrați (profesorul meu, prietenul meu etc.), dar pot fi și indirecte, mediate de diferite ipostaze culturale (literatură, film, mitologii - mai vechi sau mai noi etc.). Modelele pot fi atât reale, naturale, cât și ireale, construite. Ele sunt purtătoare de valori, dar și de false valori. Le putem Întâlni din Întâmplare, fără căutări Îndârjite, mergând spre ele, din inițiativa proprie
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
devaliza conturi bancare. Tehnicul are nu numai o dimensiune obiectuală, ci și una profund antropologică, producând o rezonanță socială, umană, spirituală. Orice nou artefact de acest gen este „prefațat” de o anumită „profeție” și produce, prin efectele sale, o adevărată „mitologie”, chiar „escatologie”. E Întâmpinat cu nerăbdare, cu Încântare, dar și cu frisoane. Integrarea lui În mod practic conduce la o reechilibare a sistemului de reprezentări, la o recalibrare a raportului dintre om și univers, la o redefinire a persoanei În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sau înveșmântat în straie de iarnă, poetul, retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, deslușind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute (Serile la Mircești). Gerul, iarna sunt personificate, ca în mitologia populară. Un imn e înălțat îndeletnicirilor agreste, săvârșite de țărani radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă idila care îi ațâță suferă de prea mult dichis, alintându-se în artificiozități. Acest lirism descriptiv, bucolic
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
se diversifică ofrandele mortuare, iar funeraliile capătă proporțiile unei „apoteoze sociale”. Mircea Eliade nota, în urma relatărilor făcute de A., a cărei carte istoricul religiilor dorea s-o prefațeze, că în satele românești din zona Olteniei s-a articulat „o nouă mitologie a morții și un nou sistem al riturilor funerare, greu de închipuit cu o jumătate de secol în urmă”, ceea ce reprezintă „o nouă creație spirituală a poporului”. SCRIERI: Soare sec, București, 1968, ed. (Soleil aride), tr. Claude B. Levenson, Paris
ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]