1,481 matches
-
Jazz sărea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru de pe un telefon fix pe unul mobil și invers. A doua zi i-am lăsat din nou câteva mesaje, sperând c-o să mă sune. Nu voiam să pățesc ca și cu articolul despre moștenitoarea din Palm Beach. N-aveam altceva de făcut decât să stau și să aștept lângă telefon. În loc să mă gândesc tot timpul la viața mea fără logodnic și fără întâlniri, am hotărât să adopt o atitudine pozitivă și să mă concentrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Venerează rochiile Valentino mai mult decât orice. Acum nu va mai trebui să le cumpere la prețul din magazine. (Noua carieră a lui Jazz era în siguranță, în ciuda legăturii ei cu Patrick. Gretchen Sallop-Saxton n-o va hărțui niciodată pe moștenitoarea imperiului cherestelei, ceea ce mă făcea puțin invidioasă - pe mine, în mod clar, reușise să mă zdruncine zdravăn. Oricum, Jazz avea atât de puțină nevoie de-o slujbă încât, probabil, n-ar fi văzut în amenințările doamnei Saxton decât un interludiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să fiu deloc implicată. Te rooog. Valentino o să te umple de cadouri. Sunt pe iahtul lui, în Marea Egee. Nu vii și tu? E atât de frumos aici. Dumnezeule, ce o să-i spun diseară la cină? Jazz era când o oarecare moștenitoare inocentă a afacerii cu cherestea, când un satelit necruțător al imperiului Valentino. E de-a dreptul șocant când vezi cum recurge o veche prietenă la mită. Dar n-o să mușc momeala, oricât de splendidă ar fi toaleta cu care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e la un client care se află la pat. Se aude ușa de la intrare. Toată lumea răsuflă ușurată. Pe ușă intră, însă, Lionel. E ud leoarcă și lasă urme de mâl din râul Maine peste tot pe unde calcă. Cele trei moștenitoare sunt stupefiate: n-au văzut până acum un notar intrat la apă. — Dumnezeule, Lionel, ce s-a-ntâmplat? Să nu răcești. Cum îndoliatele știau că prenumele notarului era Marcel, nu Lionel, se liniștesc, dar tot nu-și explică apariția naufragiatului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dezastrul pe care Lionel își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții sunt uzi, dar observă, în ultima clipă, că moștenitoarele și-au lăsat voaletele pe ochi, ca să nu vadă ce urmează. Speriată de numărul de striptease la care a asistat, Liliane îl întreabă: — Te rog, spune-mi, ce s a ntâmplat? — Cum ai putut să-mi faci una ca asta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mă mai pot ascunde de moarte. Am făcut-o pentru tine! Am vrut să te salvez! Nu cred în ghicitoare, cred în organizații criminale în stare să-i lichideze pe imigranții fără apărare! Lionel începe să-și strângă hainele de la moștenitoarele lăsate cu apa-n gură, pentru că, să fim serioși, prin voalete s-ar fi văzut tot. De câte ori își recuperează câte-un articol vestimentar, Lionel își cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă scuzați, doamnă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de tot, iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
puștile lent în jos, gata în orice moment să le ducă din nou la ochi. Ține-o, dacă vrea să stea! zise în dispreț Ministrul. Eu, fată, nu te mai recunosc ca fiică a mea, scuipă el înspre fosta sa moștenitoare. Și se îndreptă nepăsător spre ieșire. S-a adresat Anei, dar ea nu fusese prea afectată de știrea asta, ci mai degrabă ușurată și reuși să bâiguie: Mulțumesc, Corvium! La aceste cuvinte, Ministrul, care auzise ce mi-a șoptit Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fost șocați ar fi prea puțin. Dar Marie a ținut morțiș să nu afle nimeni. Voia să o crească pe Alice ca pe un copil normal, nu ca pe copilul lui Pete Laidler, rezultat În urma unei aventuri. Nu ca pe moștenitoarea unei averi uriașe. Simt că-mi zumzăie creierii. Un copil de patru ani - moștenitorul unei părți importante din Panther Corporation. Măiculiță ! — Deci ea moștenește tot ? spun șovăind. — Nu, nu tot, nu. Dar destul de mult. Familia lui Pete a fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
convorbire cu dânșii și îmi spuseră că le puteam da un ajutor neasemănat de mare, dacă îmi puneam în joc toate puterile. Adăugau că lumea va fi gata să mă asculte și să mă urmeze, dat fiind că eram principesa moștenitoare"538. 3. I. Cantacuzino la conducerea campaniei antiholerice Discuția aceasta avusese loc într-o conjunctură mai promițătoare. Într-adevăr, atunci când disperarea luase proporții cu totul de nesuferit s-a produs un reviriment: numirea ca igienist-consultant, atașat pe lângă Marele Cartier General
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la Londra, cel mai bun prieten al lui, Richard, era deja de doi ani aici și reușise să se infiltreze printre frumusețile din Chelsea, așa că l-a primit pe Ben cu brațele deschise și petreceri din belșug. Ben a cunoscut moștenitoare, mici aristocrate, bogătașe europence, mici celebrități. A mers la sindrofii și a întâlnit persoane despre care doar citise în rarele ocazii când răsfoise revista vreunei iubite, și a stat lângă ele, vorbindu-le de la egal la egal. Cei mai mulți oameni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care a știut să-și calculeze grațiile, șoaptele, gesturile, pașii, până a pătruns în palatul regal, și regele a împins România pe marginea prăpastiei, iar în cele din urmă, această Elena Wolf (germ. Lup) -Lupescu i-a devenit soție și moștenitoarea unei averi comprimată în conturi și averi adunate hulpav din truda poporului. Acest „rege”, pe lângă faptul că s-a strecurat în țară pe ușa din spate a istoriei (1930), a promovat, schimbat, transformat, împărțit, natjocorit și suspendat dictatorial partidele existente
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
șoptea la Roma), se așeză lângă el în grădinile imperiale și-i spuse cu un glas atât de plin de ură, încât parcă nu era al ei: — De multe ori m-am întrebat de ce ai ales-o pe Drusilla ca moștenitoare a ta. Nu înțeleg ce avea ea în plus față de mine. Numirea unui moștenitor era o îndatorire dinastică, iar el fu neplăcut surprins. Ea însă vorbea rar, cam prostește. Înțelese și răspunse nepăsător: — Din cauza vârstei... Femeia nu mai adăugă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
steag sau, de ce nu, un penis. Probabil că urmele acestea fuseseră făcute în contextul unei drame imaginare puse în practică de diversele companii care foloseau mașina, de actorii care jucau roluri de detectivi și criminali mărunți, de agenți secreți și moștenitoare puse pe fugă. Volanul ros purta în manșonul lui urmele unsuroase a sute de mâini ținute acolo în pozițiile dictate de regizori și cameramani. Înaintând în traficul de seară de pe Western Avenue, mi-am imaginat cum ar fi să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din țară. Iar coroana a rămas în mâinile zmeilor. Când Marcus și-a pus coroana pe cap, cerul s-a întunecat, pământul s-a uscat, iarba și florile sau ofilit, iar sătenii au devenit sclavi. Micuța Izabel a fost singura moștenitoare a tronului, dar ea și mama sa nu au mai pus piciorul în regat 12 ani de zile,12 ani de întuneric. Până într-o bună zi când mama Izabelei a fost găsită în pădurea de la marginea țării de către Mex
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
simbol al familiei imperiale de Hohenstaufen. Cardinalul Își redeschise brusc ochii, pe buze cu un zâmbet crispat și disprețuitor. — Această ipoteză nenorocită e rodul minții dumitale strălucite? Acestea sunt rezultatele cercetărilor domniei tale? Și ce pagubă i s-ar trage moștenitoarei triumfătoare a lui Hristos dintr-o Înșiruire de morți deja Înfrânți și eliminați din veac? Tonul acela sarcastic avu efectul unei plesnituri de bici. Fără să mai reflecteze, priorul abandonă orice prudență. — Înfrânți, dar nu eliminați. Poate că meșterul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu eliminați. Poate că meșterul nu voia să celebreze doar generațiile trecute, ci și pe cea prezentă. — Ce vrei să spui? Despre care generație vorbești? Ești nebun? — O uiți pe cea de a cincea fiică a lui Manfredi, Beatrice. Ultima moștenitoare a lui Frederic al II-lea. Chipul prințului Bisericii părea din piatră. Se ridică dintr-o dată cât era de Înalt, măsurându-l de sus din priviri. Dante se așeză mai comod În jilț, potrivindu-și cutele hainei. Glasul lui Acquasparta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la Roma și asta voia să dezvăluie. Cardinalul Își pierduse orice stăpânire de sine. — Nu există nici o Beatrice, Îți spun! bâigui. — Poate că așa e, dar puterea legendelor Învinge puterea realității. Dacă imperialii se pregătesc să prezinte o Beatrice ca moștenitoare legitimă a coroanei imperiale, poate că Bonifaciu ar da peste câteva obstacole În drumul către dominarea Italiei. — E o minciună... Dante simțea că deschisese o breșă În siguranța interlocutorului și continuă implacabil: — După Înfrângerea și moartea lui Manfredi la Benevento
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adevăr ipoteza sa corespundea adevărului și masca de aramă de pe fața Antiliei era doar un truc iscusit pentru a-i ascunde trăsăturile nobile, Înainte se izbucnirea revoltei? Ea Însăși pronunțase numele Beatricei. Al ei. Cine ar fi căutat vreodată o moștenitoare a Hohenstaufenilor sub acoperișul unei taverne, ori Între pereții unui lupanar? Ce era dator să facă? Să dea fuga la Palat și să denunțe urzeala ghibelinilor? Să revină cu soldații, să Înconjoare Paradisul, să o arunce pe Antilia În lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se grăbi să recompună rețeaua de ipoteze Într-o urzeală rațională, care În sfârșit Își găsea o confirmare. Exista un singur motiv pentru care Bonifaciu putea dori să pună mâna pe o dansatoare umilă. Beatrice, ascunsă sub masa de carmin: moștenitoarea legitimă a tronului imperial. Orice altă ipoteză se risipea dinaintea acceptării implicite a acestui fapt. Prin urmare, asta voise Ambrogio să dezvăluie În viitoarea aulă a Studium-ului? Așa trebuia să fie. — Care este acuzația? Întrebă. — Fapte de vrăjitorie și Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mea. Eram sigură că Rebeca le va adora pe mamele mele; până la urmă, erau nepoatele ei și nurori totodată. Pe mine mă și vedeam favorita ei, animăluțul ei preferat. De ce n-aș fi fost, în fond nu eram eu singura moștenitoare de parte femeiască a fiului ei preferat? A doua zi dimineață am plecat, dar n-am mers mult. Tata și-a înfipt toiagul în pământ lângă un fir de apă sub un stejar tânăr și ne-a anunțat că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
foarte mult. Dar n-are rost să speriem copiii cu tristețile vieții. A fost liniște un timp și când Rebeca a vorbit din nou, deși tot despre mine, a fost ca și când eu deja nu mai eram acolo. - Dina nu este moștenitoarea, totuși. Acum văd că nimeni nu va fi. Mamre va fi uitat. Cortul nu va dăinui mai mult ca mine. A ridicat din umeri, ca și cum n-ar fi fost ceva foarte important. - Cei mari nu au nevoie de nimic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
relativ obscur scriitor francez, Henri Rivière, pe care o citise În La Revue des Deux Mondes cu douăzeci și cinci de ani În urmă și o transferase În decorul unui conac englezesc de țară. Tânărul erou era Îndrăgostit de pupila tatălui său, moștenitoarea unei averi. Fosta amantă a tatălui, dna Vibert, Își făcea apariția pe neașteptate, aducându-i cu ea pe fiul lor nelegitim și pe un tutore cu intenții perfide. Doamna Vibert Încerca să o Împingă pe pupilă În brațele fiului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sentimentelor ei de faptul că Își știa prietenul Îndrăgostit de ea. Era limpede că aveau să se căsătorească până la sfârșit, de aceea speculațiile priveau modul În care prietenul, destul de simpatic, urma să fie recompensat pentru pierderea văduvei. — Eu pariez pe moștenitoare, ce s-a spus la sfârșit, zise cineva. Altcineva era de părere că Fanny, slujnica, avea să se dovedească a fi o a doua moștenitoare și, În consecință, eligibilă pentru căsătoria cu un gentleman. Femeile mâncau portocale și prăjituri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În care prietenul, destul de simpatic, urma să fie recompensat pentru pierderea văduvei. — Eu pariez pe moștenitoare, ce s-a spus la sfârșit, zise cineva. Altcineva era de părere că Fanny, slujnica, avea să se dovedească a fi o a doua moștenitoare și, În consecință, eligibilă pentru căsătoria cu un gentleman. Femeile mâncau portocale și prăjituri pe care le aduseseră cu ele În pungi de hârtie cafenie, trecându-și sticle cu suc de ghimbir. Majoritatea bărbaților ieșiră În căutare de băuturi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]