9,547 matches
-
Pe prundiș, În apropiere de primul stâlp de la Ponte di Carraia, se adunase o mică mulțime de oameni care se uitau la ceva și discutau cu Însuflețire. Ajungând la fața locului, poetul pricepu motivul acestei agitații: prins Între paletele ultimei mori, se vedea un trup omenesc care continua să iasă la suprafață la fiecare Învârtire a roții: ca o macabră zeitate fluvială, se arăta În toată fragilitatea sa dramatică În punctul de sus al rotației, Îmbibat de apă scânteietoare, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Învieri neîmplinite. Ca și cum mortul ar fi refuzat să coboare În groapă și, În același timp, puterile infernale l-ar fi Împiedicat să se Întoarcă, oprindu-l de fiecare dată În pragul eliberării. - De ce nu s-a gândit nimeni să oprească moara? strigă Dante spre unul dintre străjeri, care, cu mâinile Încrucișate, urmărea scena. - Morarul Încearcă s-o facă: a desprins legătura de la piatră, dar roata continuă să se Învârtă slobodă. Tot Încearcă s-o oprească dinăuntru, cu un par, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu mai văzuse niciodată așa ceva: doar câteva din semnele micuțe Îi aminteau de simbolurile cu care astrologii reprezentau combinațiile din arta lor. Rămase pentru o clipă În tăcere, meditând la cele văzute. Apoi se dezmetici. - Luați o pânză, sus la moară, și Înveliți acest trup sărman, ordonă el, ridicându-se În picioare. Între timp, Își scosese din traista pe care o purta la centură tăblița cerată și, cu bețișorul, schiță iute o copie a tatuajului. Nu Întâmpină prea multe dificultăți: de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plecară. Între timp, Dante se gândea la ce avea de făcut. Așadar, călugărul nu supraviețuise după fuga prin pasajul subteran. Pentru un motiv sau altul, trebuie să fi alunecat În râu, iar acolo, Îngreunat de Îmbrăcăminte, se pomenise În vârtejul morii, rămânând Înțepenit Între paletele roții. Un sfârșit cum nu se poate mai nenorocit, pentru un om care Își câștigase existența prin iscusință și prin prestidigitații. Și totuși, lucrurile păreau să se fi petrecut Întocmai. Judecând chiar după starea cadavrului, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fascinat de tot ceea ce este dublu, observă Arrigo. Poate pentru că, prejudiciat de natură În capacitatea sa de vedere, e vie În el regretarea completitudinii pe care numai perechea o poate asigura. Marcello rămăsese tăcut, cu ochii fixați dincolo de parapet, spre moara cea mare, În a cărei roată Își isprăvise existența călugărul, exact lângă un alt pod. Dintr-o dată se dezmetici, Întorcându-se spre Dante. - Dar poate că În Însăși forma unui pod se ascunde natura sa malefică, mai curând decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stabilizeze. Între timp, continua să privească prin gemuleț, fără să izbutească a zări nimic. Își trecu mâna peste fruntea brobonită de sudoare, În timp ce senzația amară a Înfrângerii Începea să Își croiască drum În sinea lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puțin că aș fi viu. Amân o vreme deznodământul, asta e tot. Pașii mă trădează, plini cum sunt de reumatism, dar încă știu foarte bine ce vor. Să mă poarte în cerc. Ca un catâr legat de o piatră de moară, care macină grâul pierdut. Să mă aducă înapoi. M-am trezit din vina lor pe malul canalului ce scotea la iveală pe întinsul alb o plasă verde împodobită cu stele fondante. Mă afundam în zăpadă și mă gândeam la Berezina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui Elphège Crochemort, care le tăbăcea într-o moară veche de pe malul râului Guerlantei la șase kilometri în amonte de unde locuiam noi. O moară veche, pe jumătate dărăpănată, care lua apă ca un mare vapor cu o spărtură în el, dar rămânea totuși în picioare, an după an. Crochemort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui Elphège Crochemort, care le tăbăcea într-o moară veche de pe malul râului Guerlantei la șase kilometri în amonte de unde locuiam noi. O moară veche, pe jumătate dărăpănată, care lua apă ca un mare vapor cu o spărtură în el, dar rămânea totuși în picioare, an după an. Crochemort venea rareori în oraș. Dar când ajungea pe aici lăsa în urma lui o dâră urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
maică-sa, atâta a bătut-o Ani la cap, că s-a dat femeia peste cap și am primit o garsonieră, ce-i mai important ca o casă?, mă întreba ea, tu!, îi răspundeam, eu?, și dacă eu mor?, ei, mori?, cum să mori?, o casă e importantă, că și animalul are cuibul lui, da-da, o casă îți trebuie, vreau eu să-ți facă mama rost de casă, să fie de la mine și de la mama. Aveam casa mea, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trece prin ochii lui apa de la canalul din curte. Viața, mamă, viața... Te iau cu mine când plec. Da’ nu merg, mamă, nu pot. Te duci singur la spectacol și eșsti cel mai bun. — Du-te la oștire, pentru țară mori, râde Octavă, ca un copil, în fața mamei. — Așa te-am învățat eu. Și nu grăbi... Filmezi tu spectacolul și-mi pui și mie caseta, gata, asta e. Într-o zi, odată, ziceai că mai ai multe de făcut. Mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai bună chirie ce se putea obține În prezent n-ar fi acoperit, decât impozitele din acel an și finanțarea unor Îmbunătățiri strict necesare. De fapt, avocatul lăsa să se Înțeleagă că Întreaga proprietate nu era decât o piatră de moară pe umerii lui Amory. Cu toate acestea, chiar dacă știa că nu va produce nici un cent venit În următorii trei ani, Amory s-a hotârât, cu un ușor sentimentalism, să nu o vândă - cel puțin deocamdată. Ziua În care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce poți. Trebuie să lași combinezonul să alunece încet în jos și încearcă să te acoperi cu mâna, dar mâna - ca, de altfel, totul la femeia asta - nimerește alături și se vede totul. Domnul Witkowski turuie din nou ca o moară stricată, ceea ce nu înseamnă, din păcate, decât argint; doamna Witkowski îi răspunde cu tăcerea care‑i de aur. Domnul Witkowski cunoaște proverbul ăsta din copilărie și, în plus, din barăcile deținuților de la Auschwitz. Mai știe și că cinstea durează cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mergem mai departe. Episodul 43 Cosmic School (II) Coborâră din turn și-o luară pe una dintre aleile principale ale vastului așezământ școlar, frumos străjuită de o parte și de alta cu panouri și afișe cu maxime, îndemnuri, apeluri, memento mori-uri etc. Roboții noștri citiră câteva în treacăt: „Nu uitați: 4 273 ori 391 fac 3 211 963!”, „Feriți raza de acțiune a macaralei!”’, „Un pas mic pentru om e un pas înainte pentru omenire”, „Adunând mai mulți meteoriți, sporiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
al minții. Dar ceasul adevărat al poeziei trebuie să bată cât mai aproape de acest semn. " EVOLUȚIA POEZIEI LIRICE" DUPĂ E. LOVINESCU Reaua piază aținea drumul Cavalerului Tristei Figuri. Mai urgisit decât dânsul, din calea mea se spulberă până și consistența Morii. Mi-e dat să mă bat azi cu singur Vântul - și nici atât. Ce nume decent pentru Vîntul-căzut, Vîntul-baltă? Aerul care se surpă, incoherent, tăiat ca laptele: neantul fără virginitate, haosul fără șanse? Câți pricep valoarea de simplă convențiune a unui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prin calcul și zărite, mai apoi, de astronomii săi? Tablourile sunt veridice dar nu vorbesc închipuirii, nu tind către mit. Pe Gauss al anilor intenși se cuvine să-l vedem străbătând, în mantaua lui de ploaie, pustiul Lüneburgului, găzduit pe la morile de vânt, trăind viața păstorilor din partea locului; dormind vara somnul lor de plumb, prin ierburi, și visând de curbura pământului. Acest tablou al vigorii bărbăției sale răscumpără pe celălalt: al oboselii, improductivității și bătrâneții, când după-amiezile era nelipsit de la muzeul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
moartea este „o virtute”, M. Cozma afirmă că „Numai moartea poate sfida timpul, pentru că desprinde de pe pământ clipa; o rupe și o lasă să plutească imponderabil în conștiința primului venit”, iar răspunsul magistrului este că „moartea e o virtute când mori nu ca un erou, ci erou”, dar că „În ce mă privește, nu voi cocheta cu moartea, și nici nu mă voi împăca cu datul morții, nici cu veșnicia ei...Numai moartea poate sfida timpul? O, nu! Timpul poate fi
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > EFODUL TIMPULUI Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din arhitrava bolților cu nopți perene Efodul timpului preface totul în lumină Sub morile abisului se contopesc morene Ghețari de veacuri dormitând sub zarea lină. Treceam oftând după secunda timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile frunze de hârtie Ori păsări albe fără formă, fără chip. Efodul
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
REGIA - SEMNE ȘI MIRACOLE Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ... “Soarele ... trăiește într-o lume fără umbră, din care coboară în pădurea verde a Daciei, trecând poarta solară” ( Mihai Eminescu- Memento mori) Depozite de valori și de scriere străveche, Plăcuțele de la Sinaia rămân pagini de aur în adevăratele “arhive regale” ale geto-dacilor. Stau mărturie ca și comorile de la Sarmizegetuza. Ideea doctorului Napoleon Săvescu,(SUA), președinte al Daciei Revival International, de a prezenta
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ecvestră Pentru un cal aș da întreg regatul! Un roib arab - un bidiviu de rasă, Nu Rosinanta slabă, ciolănoasă; Vreau să colind de-a lungul și de-a latul, Nu după mori de vânt, doamne frumoase, Nici spre Ierusalim Eliberatul - Nu-s aventurierul însetatul De fapte iluzorii glorioase. Călătorie fără țel, întinsă, Vrea roibul să mă poarte în buiestru Pe aripi de visare necuprinsă. Îmi place exercițiul ecvestru - Ținuta grațioasă și distinsă-
ECVESTRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361387_a_362716]
-
Așteptându-și dușmanul. Pe dealui lui Vodă! Din spatele zidului de pământ. Își ridicau cușmele la comandă, Atfel ca dușmanul, Să-și arunce săgețile. Pe Dealul lui Vodă! Cine avea cușma găurită, Era un ostaș mort. Dar ei nu voiau sa moară, Își păstrau cușmele negăurite! Referință Bibliografică: Dealul lui Vodă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DEALUL LUI VODĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361475_a_362804]
-
ușor poate interpreta greșit o relație. - Pe mine nu m-ar deranja chiar dacă ar fi adevărat. - Ce băiat bun ești, tovarășe profesor? Eu sunt fată de la țară, cunosc bine această lume și nu am chef să le dau „apă la moară” sătencelor. - De acord cu tine. Mai ales că am observat fără să vreau cum soțul șefei tale te privește întrebător. Poate era intrigat să nu fi plecat subit de la petrecere fără să-ți iei la revedere mai ales de la colegii
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
10 ani) „Biserica nu iubește plăcerea, că plăcerea îți aduce să spui mereu că mai vrei, pe când mulțumirea îți aduce să spui că-ți ajunge." (9 ani) „Îngerii nu ne spun cum e în Rai, de unde sunt ei, ca atunci când mori e ca un fel de ziua ta și primești cadou Raiul și ei nu pot spune dinainte cum arată cadoul pe care îl primești pentru că îți strică toată ziua." (10 ani) „Nu e bine să stai cu păcatul în tine
JURĂMÂNTUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363851_a_365180]
-
procedat străbunii în veacuri lungi de împilare, imperii trei ei îngropând doar prin speranță și răbdare. Cum doar săracii-s răbdători și cu speranța de ne-nfrânt în creștineasca izbăvire, ei sarea sunt pe-acest pământ. Chiar dacă astăzi dezbinarea piatră de moară-i pentru țară, ea totuși poate să-și revină la forma sa de-odinioară doar printr-o renormalizare în suflete și înafară, ca din codași s-ajungem fruntea. Un vis frumos să fie oare?... Corul ticăloșilor: Viață lungă îți dorim
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]
-
căzuse, subiect lesne abordabil și arhicunoscut, nuvela Moara cu noroc a lui Slavici. - Și cum îl chema pe cârciumarul acela de voia să facă avere?... întreba răbdător, cu glasul său tărăgănat Todoran. Individa, pauză. - Și cine a venit acolo la Moară să-i facă zile amare cârciumarului?... Individa, bâtă. Todoran s-a uitat cu profundă dezamăgire la mine, ridicând din umeri. Adică, ce să facă cu dânsa, parcă voia să mă întrebe. Dar termină cu ea, domnule! îmi venea să-i
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]