1,878 matches
-
m-am documentat în vederea acestei vizite și a unor tablete, din ghidul turistic Routard, editura Hachette și Ulisse, editat de Stephane Marceau. Îmi piere orice chef s-o fac pe cunoscătorul în domeniu. Face o pauză și continuă. Un monolog monoton. La dumneavoastră au rămas divinități și obiceiuri păgîne pe care lumea nici nu le observă. În noaptea care marchează echinocțiul de primăvară se aprind focuri... ca să ajute Soarele să renască, să treacă de momentul critic. Sau ce sînt zînele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar fi - e, într-adevăr, nefericirea crescândă a „pacientului“. Mânia e „încremenire“ în negativitate. Iar o asemenea înclinație nu depinde de provocările lumii exterioare. Relele din afară sunt doar pretextul declanșator al unui rău lăuntric. Mânia e o reacție mecanică, monotonă și inadecvată la disfuncțiile curente ale comunității și ale semenilor. E, în ciuda chel tuielii de energie pe care o presupune, un afect paralizant, steril. Românii nu schimbă nimic în bine, pentru că se enervează prea ușor și se defulează în înjurătură
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
al percuției nemiloase. Nu se spune decât ceea ce se poate striga. Râsul a fost înlocuit de sughițul măgăresc, ceremonia comunicării s-a redus la un soi de bășcălie răstită. E ca și cum coardele vocale ale tuturor ar fi devenit niște odgoane monotone, incapabile să reproducă mai mult de două-trei trepte ale sunetului. Această degenerescență e dublată de sentimentul psihotic al unora din compatrioții noștri că sunt singuri în oraș, pe stradă, la restaurant. Că pot, prin urmare, să-și pună la maximum
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sens, „canonizarea“ acestui mod de prezență universitară. După ce vezi trei, patru, cinci asemenea inși, ți se face frică. Prea seamănă, prea sunt „conformi“ modelului, prea se repetă. Cum poate fi „informalul“ atât de „regulat“, cum poate fi libertatea atât de monotonă? Dormitorul lui Goethe Goethe nu împlinise treizeci de ani, când foarte tânărul duce Karl-August i-a oferit, la curtea sa din Weimar, o demnitate ministerială. A urmat, destul de curând, și un titlu nobiliar, astfel încât era inevitabil ca funcției publice să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mine vre odată?114 Nu există mirare pentru o astfel de atitudine. Poetul este prins în propria sa curgere, aceea a semi-morții, apele prin definiție sunt cele care declanșează melancolii profunde, prin înșăși substanța lor de val revenind sacadat și monoton. Nimeni nu vorbește mai clar despre astfel de stări melacolice decât poetul însuși într-o scrisoare din 1885, scrisă și expediată din Liman (lângă Odessa), unde poetul se afla la tratament cu băi de nămol. Este o scrisoare al cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel deși nu tocmai vorbăreț de felul meu sunt condamnat la un mutism absolut. [...] Vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, care se scurg uniforme și monotone, ca bătăile unui ceasornic de perete 115. E parcă o scrisoare din temniță, atât de copleșitoare este melencolia declanșată de monotonia lacului. Privită din unghiul omului obișnuit, melancolia pare a fi "boala" poetului tânăr, cu care cochetează până la confuzie. Melancolia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nici un glonț... din câte mai avem..!”. Fața lui Baltă, era palidă și neteă ca piatra scoasă din râul de munte, șlefuită de valuri... Pe fundul văii, îngustate de munții Bistriței și Stânișoarei, Bistrița, măreață, curgea în spume cu un zgomot monoton, sclipind în bătăia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea, ca o piatră de mormânt, înstăpânea toată valea. Doar, acorduri triste în clipocitul izvoarelor de munte.. îi făcură să viseze la.. copilăria lor.. Deodată, din spate, de sus
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
reveni în minte știrea de la „Vocea Americii”. Cu gândul la mama lui, Baltă coborâ până la poalele Grințieșului, de unde începe pădurea. Luna plină lumina toată valea ca ziua. Pe fundul văii, largi Bistrița calmă, își urma cursul liniștit, cu un clipocit monoton, sclipind în bătaia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea apăsa toată valea. Poiana Teiului zăcea la poalele Stânișoarei, într-un somn adânc.. ca de mormânt. Trebuia sa ajungă la căsuța albă, străjuită de trei brazi... să-și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
este absolută. Din păcate, limbile orale rămân la un stadiu primitiv și dispar repede. Reverie acvatică Plouă. Zalmoxis trebuie să fi primit mesajul. Ceea ce mă izolează plăcut și mă îndeamnă întotdeauna la meditație este ploaia; o ploaie măruntă ce picură monoton, fără întrerupere, uneori zile întregi. Monotonia ploii mă ține treaz în solemnitatea acestei prime toamne tomitane petrecute aici. Simt cum curgerea apei ar putea să redeștepte acele fibre ancestrale ale originilor mele acvatice. Pesemne că, într-o reîncarnare anterioară, oi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele, micile mele gesturi fac și ele parte din marea mișcare a lumii. Vitalitate sexuală Întins pe iarbă stau și ascult ore întregi cântecul senzual al greierilor; gușile lor albe li se măresc și li se micșorează ritmic, iar zumzetul monoton pe care-l emit e incredibil de excitant. Vitalitatea lor e una hotărât sexuală, poate chiar la limita toleranței. Contiguitate perpetuă Lucrurile concrete... îmi place enorm să le ating. Numai un asemenea contact mă face să fiu încrezător în mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
voi să-l publice ca să facă cunoscut adevărul despre ultima mea călătorie. Astfel toți vor putea cunoaște ambiția mea de a-l întrece pe Ulise. Cântecul bradului În așteptarea clipei decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. Îl reproduc din memorie și fiecare vers îmi reactualizează destinul propriu și mă face să plâng în hohote: - Bradule, bradule, Cin’ ți-a poruncit De mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu intonație caracteristică, ușor exagerată, încât copiii să sesizeze fluctuațiile melodice enunțiative, interogative sau imperative. Ulterior se dezvoltă modele intonative mai complexe. Scopul exersării este de a evidenția diferențele în nuanțele semantice date de intonație și de a evita stereotipia monotonă care se formează în exprimarea disfazicului odată cu corectarea fluenței. Dezvoltarea accentului se face prin exerciții de audiție - pronunție a unor propoziții în care accentele se succed regulat, imprimând enunțului un caracter ușor ritmat, fără a se altera totuși fondul intonației
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
sub forma prelungirii tuturor vocalelor sau numai a primei vocale din cadrul unui cuvânt sau a unei sintagme, cât și în reproducerea celor citite, de regulă cu voce șoptită. Se evită în schimb utilizarea exagerată a metodei existând riscul apariției vorbirii monotone („tărăgănate'). Procedeul continuității tonului vocal are scopul să atenueze pronunțarea disfazică a sunetelor din cuvinte prin înlocuirea lor cu pronunția sunetelor a sau m prelungit, imitând accentul și intonația propoziției, încât vorbirea să capete un caracter melodic, apropiat de cerințele
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
atribuie hainelor caracteristici fizice, de personalitate, estetice sau bio-psiho-culturale. În limbajul popular românesc și în limbajul comun, epitetele atribuite cuvântului "haină", inventariate de Marian Bucă (1997, 125) "bogate, boțite, caraghioase, ciudate, civilizate, cuviincioase, demodate, elegante, făloase, împopoțonate, luxoase, mândre, mohorâte, monotone, nepotrivite, nostime, obișnuite, sărăcăcioase, scumpe, sobre, solemne" -, ilustrează faptul că veșmintele sunt percepute în funcție de dimensiunile psihologice și contextuale. O altă limită a acestor cercetări constă în ignorarea factorilor sociali. Atitudinile noastre față de obiectele sociale și față de alți oameni depind și
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
să siliască, nici să încarce, nici să sărăciască sufletul copilului cu bogățiile lui firești. Așadar: nici memorizări mecanice, nici texte nestrăbătute în clasă, nici noțiuni nelimpezite dinnainte prin exemple, nici teme prea numeroase, nici salturi, nici legături artificieale, nici uniformitate monotonă, nici predare discursivă nici papagalizare, nici excursuri întinse teoretice” (Papadopol, 1925: 167). Fl. Ilioasa consideră că „principiile metodice” vizează fondul învățământului și forma acestuia. Fondul învățământului corespunde acelor concepte transversale pe care le-am discutat mai sus, iar forma este
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
asemănă¬toare înțelegea actul cultural și un bizantin care era instruit în cadrele unei culturi clasice grecești, ce punea preț pe gândirea activă. Numai că terenul pe care era căutat dina¬mismul, chiar și evoluția (într-o altă dimensiune decât monotona înțelegere modernă ca trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex), nu era cel al speculației conceptuale, artistice ori de alt fel, ci planul a ceea ce am putea numi viață, însă într-un sens care în Răsărit ține de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ritualurile circumciziei. Textul deosebit de simplu, arareori depășește opt cuvinte..., iar muzica este de fapt o melodie descrescând În intensitate, ea pornește de la o notă de sus și coboară treptat până la un fel de mârâit. Cu toate că multe dintre aceste cântece par monotone urechii neobișnuite a albilor, cântecele cele mari, cum le numesc băștinașii, cântate În momentele cele mai importante ale ritualului inițierii, sunt Însuflețite și avântate”266. În crestătura unei scoici de sidef se cântă un anumit cântec, de acela care știe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la marginea unui șanț din stepă. Cel mai sărac și mai prost echipat adăpost. Murdărie și lut. Nu se poate face nimic din ele. De- 81 abia daca se găsește vreun lemn pentru buncăre. Suntem înconjurați de un peisaj trist, monoton și melancolic. Vreme de iarnă cu grade variate de frig. Zăpada, ploaie deasă, îngheț, apoi dezgheț brusc. Noaptea șoarecii iți trec peste față.” Progresivă infestare a hainelor a început în zilele haotice ale încercuirii, când erau în continuă mișcare. “Pacostea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
săpată la marginea unui șanț din stepă. Cel mai sărac și mai prost echipat adăpost. Murdărie și lut. Nu se poate face nimic din ele. De abia daca se găsește vreun lemn pentru buncăre. Suntem înconjurați de un peisaj trist, monoton și melancolic. Vreme de iarnă cu grade variate de frig. Zăpada, ploaie deasă, îngheț, apoi dezgheț brusc. Noaptea șoarecii iți trec peste față.” Progresivă infestare a hainelor a început în zilele haotice ale încercuirii, când erau în continuă mișcare. “Pacostea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Pederaski..., mă-nnebunesc!” (s.n.). Sensibilă la frumusețea naturii, madam Georgescu e cu siguranță mai impresionată de prezența tânărului locotenent Mișu, care-i o ispititoare promisiune. Petrecerea improvizată, al cărei suflet e galantul locotenent, rămâne reper afectiv pentru femeia cu viață monotonă conjugal. Nu la fel se Întâmplă pentru cele două dame, madam Ionescu și madam Niculescu, a căror petrecere la Sinaia, În compania soților, sfârșește brusc: „... o ploaie turbată pornește. S-a dus petrecerea! S-a stricat cheful!” (Gazometru). Nici călătoria
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Criza economică și efectele sale. Borcănelele cu ulei miraculos. Asaltul auditiv al difuzoarelor din parc. Melancolie și îndoieli înainte de Crăciun. Ajung pe teren în jurul orei 14.30. Meteo : sunt cam patru grade Celsius, umed, ploaie ușoară, dar o pâclă persistentă, monotonă, care „trage” și este destul de greu de suportat. Sunt însoțit de fiul meu, Matei- Alexandru, 4 ani și 8 luni. Pelerinajul, mai ales acum, în decembrie, este o luptă împotriva frigului, așa că l-am îmbrăcat destul de gros, seamănă cu un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
2012, că „vinde ulei de salată pe post de mir de la Ierusalim”. Stă în genunchi, aplecat, înconjurat însă de mai multe persoane, femei în vârstă. Mă apropii și-l aud pe „Părintele Arsenie”, după cum se recomandă, spunând cu voce joasă, monotonă : „Oameni buni, de păcate te lepezi cum te lepezi de o haină, după ce ai venit de la lucru. Ai lăsat-o în cuier, gata, intri în casă nouă, casă curată !”. Cei mai mulți pelerini trec râzând pe lângă el, făcând semne sugestive, cu mâna
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
solemn închinat soarelui era nevoie de șaizeci și cinci de instrumente și optzeci de cântăreți. Piesa cea mai importantă a orchestrei este un instrument făcut dintr-un craniu uman, curățat. Ca un gâtlej artificial al unui monstru supranatural, ce scoate un sunet monoton surd, obsedant iar pe maxilarul inferior este o inscripție ce arată că registrul său acoperă nu numai sunetele celorlalte instrumentre din orchestră dar și vocea umană. Toate acestea atestă complexitatea de neegalat a ritualurilor timpurilor de dinainte de Egipt și India
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dar chiar și în preajmă pot, înrâuri comportamentul vieții noastre. O nălucire ce bântuie pe Solaris pare a fi o realitate de coșmar, când fiecare imagine, pentru personajele conștiente de trăirea reală a visului, se poate tulbura și deveni o monotonă tăcere în așteptărea furtunii. Omul poate deveni pentru totdeauna prizonier al dorinței. Dorința poate fi oare astfel interpretată ca nefiind normală? Dorința ca existență la țărmul dintre ocean și pământ e granița de oscilație între vise. (Oceanul în care te
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
arsă/ ...cu dureroasa atingere prin mădularele trupului" și operațiile abstracte ale activității nervoase "străbat creierul cu sfâșietoare lumină". Gândurile "se aud", "liniștea-i suptă-n vârtej uniform/ și vin sentimentele-o știu/ după foșnetul ierbii, verzui și târziu/ după pocnetul monoton din cristale". Rar apar referiri despre gust la Nichita Stănescu acru, sărat, dulce-amar, cuprinzând toate formele simțului într-o metamorfoză a spiritului ce străpunge, care este străpuns "O știu după scoicile-nfipte în pietrele lungi, după gustul surâsului tău, ca de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]