2,076 matches
-
lauzi cosmopolitismul, eliminând din ecuație specificul național, pledând împotriva identității, precum o fac gânditori postmoderniști ca Guy Scarpetta 143 sau Leon Wieseltier 144, urmați cu zgomot de epigonii lor din România. E vorba, în definitiv, de o gândire în antiteze monstruoase, fiind ca și cum ai lăuda omenirea ca întreg (cosmopolitism), dar ai ucide individualul, deși crezi că militezi pentru libertatea individului. Aceste slăbiciuni ale gândirii se manifestă sofistic întotdeauna, fiindcă, așa cum am atras atenția în alte pagini, e la mijloc nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de 15 ani (și încă mai este) focarul demonizării naționalismului. Nu știu dacă temutul pamfletar de la România Mare a conștientizat vreodată în ce capcană a antitezelor eșuate a fost atras și la ce rezultate contrare renașterii naționale a dus antinomia monstruoasă dintre el și "elitele" internaționaliste, care și-au făcut o glorie din batjocorirea ideii de patrie. În orice caz, în interiorul națiunilor nerătăcite și netransformate în simple populații, ca a noastră, intelighenția a fost întotdeauna naționalistă, purtătoare de cuvânt a emancipării
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în intelighenția românească, foarte apropiată de prigoana împotriva elitelor naționale din "obsedantul deceniu" 1950-1960. Cum ar zice Eminescu: "Ei brațul tău înarmă, ca să lovești în tine / Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân". E chiar tragicomedia antitezelor monstruoase, care constă totdeauna în demonizarea Celuilalt, ignorând cu seninătate că diavolul se pitește în fiecare dintre noi și că așteaptă să fie ignorat! Alții au încercat să fie mai subtili în tratarea naționalismului, distingând între trei tipuri: cel organic, herderian
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
runa / Cea obscur-a istoriei, a naturei și a tot".172). Dar gândul eminescian se "bifurcă", fiindcă tăcerea nu e doar numai cadavrul, moartea, ci și viața, căci antitezele n-au sens una fără alta, chiar și când eșuează, devenind monstruoase. Atunci când poezia e doar formă, cuvânt ce din coadă o să sune, biruitor e "cadavrul". Dar, cum spunea Francis Ponge, poezia trebuie să fie rage de l'expression, adică, în limbajul gramatologiei lui Derrida, literalitate. Imaginea literalității ființei ca tăcere o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui de a se înscrie într-o tradiție domnitoare națională, de la Burebista și Decebal până la Ștefan cel Mare și Alexandru Ioan Cuza. Astfel, nenorocita sintagmă "geniul Carpaților" a putut strivi adevăratul geniu al națiunii. Paradoxul ceaușist a fost acest hibrid monstruos între comunism și pseudonaționalism, numit și național-comunism, care a făcut din România cea mai slabă țară din "lagărul socialist", de îndată ce s-a ieșit din sistem. Sciziunea ideologică dintre "naționaliști" și "internaționaliști" s-a instalat în sânul partidului comunist imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de ordin politic și economic, un factor esențial fiind și conflictul palestiniano-isrealian, împins într-o criză sacrificială perpetuă cu largă extindere în lumea arabă. Este limpede că, în limbaj eminescian, antiteza Occident-Islam a devenit, îndeobște după 11 septembrie 2001, una monstruoasă, cu urmări greu de prevăzut. Lucrări precum cea a lui Samuel P. Huntington despre ciocnirea civlizațiilor sunt menite să atragă atenția asupra dimensiunilor reale ale pericolului. Această confruntare de nivel planetar se face nu între marile religii, cum credea Huntington
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu pierderea rădăcinilor religioase ale capitalului. Nimic în ființa-ca-ființare nu se poate sustrage diferenței ontologice. Uriașul progres al Occidentului s-a făcut cu prețul nevăzut al pierderii credinței. Intelectualii hiperraționaliști ai Europei au militat constant pentru demagificarea lumii, adâncind antiteza monstruoasă religie / știință, până la pierderea totală a sensurilor cu care se mândrește, doctrinar, postmodernismul. Antitezele monstruoase înlesnesc întotdeauna apariția unui gol, a unui vid ființial, cum a observat Eminescu. În cazul Europei, acest vid lăsat de secularizare a fost umplut de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Uriașul progres al Occidentului s-a făcut cu prețul nevăzut al pierderii credinței. Intelectualii hiperraționaliști ai Europei au militat constant pentru demagificarea lumii, adâncind antiteza monstruoasă religie / știință, până la pierderea totală a sensurilor cu care se mândrește, doctrinar, postmodernismul. Antitezele monstruoase înlesnesc întotdeauna apariția unui gol, a unui vid ființial, cum a observat Eminescu. În cazul Europei, acest vid lăsat de secularizare a fost umplut de numeroase secte religioase, dar mai cu seamă de cele două mari "religii" ateiste: comunismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înlesnească noua colonizare a Occidentului de către "barbari". Nici Samuel P. Huntington și nici alți analiști nu sunt atât de siguri că în ciocnirea dintre Occident și Orient biruința va fi de partea celui dintâi 235. Credem că rivalitatea actuală, antiteză monstruoasă, dintre Occident și Orient, ca operă a postmodernității, poate fi depășită, spre binele ambelor părți, numai printr-o mentalitate transmodernistă. O spune și un cărturar musulman, trăitor în Anglia, specialist în studii postcoloniale, descins el însuși din postmodernism 236, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
chiar aceea a lui Eminescu, fără s-o cunoască pe ce a poetului: "contradicția este viața".303 Am demonstrat că antitezele lui Eminescu nu sunt cele clasice, ale lui Hegel, care se succed spre sinteză (când se succed, ele devin "monstruoase", spune poetul), ci antiteze în echilibru. În "trialog", Basarab Nicolescu se exprimă eminescian: "contradicția este echilibru" iar nu opoziție, ceea ce Lupașcu aprobă cu "excelent"304. Congenerii români cu filosofia lui Ștefan Lupașcu mai sunt identificați, de către Petru Ioan, în Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
miturile-cheie ale iubirii concepute în Occident prin cel al lui Don Juan și cel al lui Tristan și al Isoldei. Acestea două sunt îngemănate în făptura lui Tomas, care încearcă să le împace, căci, în realitate, ele constituie o antiteză monstruoasă. Tomas crede a rezolva problema libertății și a toleranței în sistemele totalitare, cum îi era pe atunci patria, dar drama istorică a primăverii de la Praga, care i-a silit pe intelectualii cehi să emigreze, a adus descoperirea că și postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
libertății și a toleranței în sistemele totalitare, cum îi era pe atunci patria, dar drama istorică a primăverii de la Praga, care i-a silit pe intelectualii cehi să emigreze, a adus descoperirea că și postmodernismul occidental trăia în aceleași extreme monstruoase ale ființei. Primăvara de la Praga, cu deschiderile reformatoare ale lui Dubcek, se declanșează în luminișul mitului oedipian. E o afirmație cu totul surprinzătoare, dar ea atestă că în lume mișcările sunt arhetipale, sub semnul destinului, al eternei reîntoarceri a identicului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a capitalismului consider] aceast] idee inutil], aproape neinteligibil], jenant] și cred c] singură interpretare viabil] a ideilor lui Marx este cea care poate fi reg]sit] în textele sale. Antimoralismul marxist nu se asociaz] prea ușor ideii r]spândite c] monstruoasele atrocit]ți care au șocat secolul XX (și pentru care marxiștii nu consider] c] au vreo responsabilitate) au fost cauzate de catastrofele morale instrumentate de c]tre politicieni, partide și indivizi. Ideea în sine este destul de dubioas] - tipic] tendinței umane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este singurul remediu posibil pentru abuzurile de care a suferit marxismul și îndr]znesc s] spun c] nu este nici cel mai bun remediu. Fanaticii ne conving în fiecare zi c] pan] și cele mai pure intenții nu împiedic] crime monstruoase, cu excepția cazului în care inteligență dubleaz] entuziasmul moral. Un remediu mai bun ar însemna ca intelectul uman s] fie l]sat s] decid] dac] mijloacele noastre își vor atinge scopul și dac] scopul nostru corespunde într-adev]r dorințelor noastre. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
chiar și animalele de pe lângă casă. Bisericile de lemn din munți atrag și ele atenția lui Jókai, prin arta lor naivă și ciudată În ochii scriitorului maghiar. Acesta descrie, vizibil impresionat, pereții pictați cu imaginea unor „sfinți diformi”, pe care „fantezia monstruoasă a unor artiști țărani i-a Îmbrăcat În mantii roșii și În cizme cu pinteni”. Din aceeași imagistică terifiantă reține alegoria Morții, purtând În mâinile sale un rege, un cerșetor și un preot, sau sfinții printre care se află „și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și stabilitate. Irlanda Își păstrează Însă vechea imagine În paginile presei ardelene, după cum o arată, În mod semnificativ, ultimele știri de aici, din martie 1848, Încrucișate cu relatările despre revoluția europeană: „Anglia e păcată, afară de Irlandia, unde iarăși Începură adunările monstruoase pentru Repeal”; „În Anglia e liniște, În Irlandia Însă ferbe cumplit”. Trecerea În revistă, În ordine cronologică, a textelor referitoare la Irlanda apărute În presa ardeleană, dar mai ales stabilirea frecvenței lor tematice, vizibilizată prin intermediul tabelelor statistice, dezvăluie sensul și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dr. Slătineanu marchează, punctul maximum al artei medalistice Lavrillier, nu numai prin calitățile portretistice semnalate de noi, ci și prin subtila simbolistică a mesajului reversului. Capul reprezentării feminine de pe revers (fig. 114rv) este capul Meduzei, una dintre cele trei fiice monstruoase ale lui Phareys și Ceto, ucisă de Perseus care, adunându-i sângele, îl folosea ca leac tămăduitor sau ca otravă. Gorgonele, cum sunt numite în mitologie cele trei fiice, aveau șerpi încolăciți în jurul gâtului, iar privirea lor împietrea pe orice
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
enunț este fals iar al doilea este adevărat; Convenția de la Paris garanta libertatea individual, proprietatea și egalitatea drepturilor politice pentru moldoveni și munteni de orice rit creștin; guvernarea autoritară a lui Cuza a făcut ca opoziția să se grupeze în monstruoasa coaliție. 20) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
feliază aerul din mânuțe în stânga și în dreapta, cu un vag surâs pe figură. Finalul însă era mult mai groaznic. Mulțimea care vine de la meci se revarsă peste podeț și malul râului ca un puhoi de pitecantropi scăpați la lărgime. Figuri monstruoase, prostificate, animate de rânjete animalice, dobitoci râzăreți care- i aruncă lui Vuică, năucit de lovitura mortală la cap - „De ce bei, bă ? Ce-ai servit, Cotești, Odobești ? Era sifonu’ tare ? Nu mai bea, bă, că ai să mori !”. Acesta este, indubitabil
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Estului, când chiar în România vremea dezbaterilor filosofice din anii ’60 și ’70 trecuse. Veniseră cei trei F - Foamea, Frigul, Frica. Este ucis inginerul „Babu” Ursu în beciurile Miliției pentru că ținuse un jurnal „dușmănos”, supravegherea populației de către Securitate atinge cote monstruoase, oamenii mor pentru că nu au medicamente, pentru că în blocurile socialiste neîncălzite e mai rău decât în peșterile preistoriei, laptele praf „Rarău” pentru copii este traficat asemenea cocainei. Femeile care își provoacă avort mor cu procurorul la cap. Importuri tehnice esențiale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
există și de culoare albă, roz sau neagră. Figurează printre cele cinci "pietre" sacre ale tibetanilor fiind utilizat din cele mai vechi timpuri ca podoabă, pentru folosință religioasă, dar și ca remediu medical. Demult, în mările Greciei trăia o creatura monstruoasă, cu părul din șerpi veninoși, atât de urată încât înfricoșa pe oricine iar daca aveai ghinionul să te privească în ochi te transformai pe dată în piatră. Nici un muritor nu avea curajul să o înfrunte ci doar Perseu, fiul lui
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de dorit. Iar generația intermediară, al cărei reprezentat tipic era conu Petrache BÎrseanu din Boroseni și care formau majoritatea societății de pe vremuri, - vorbea un jargon moldo-rus, care ofensa deopotrivă urechea unui român și urechea unui rus, - jargon alcătuit dintr-un monstruos amestec de cuvinte rusești și românești, În doze variabile, cu singura deosebire că atunci cînd Își Închipuiau că vorbesc rusește, acel lexic era Împodobit cu flexiuni rusești, iar În cazul contrar cu cele românești. De altfel și rușii pripășiți În
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
lui sunt nenumărate (a se citi cameleonice - n.n.), măcar că ele se manifestează prin numerii Românului (numerele acestui ziar liberal - n.n.) și măcar că dlui își face prin ele un numerar. Tema racului revine obsesiv la Hasdeu atunci când acesta se referă la Monstruoasa coaliție, pe seama căreia construiește silogisme acide de genul: Boierii (conservatorii - n.n.) sunt retrograzi. Retrograzi sunt racii. Boierii sunt raci. sau Liberalii (radicali n.n.) sunt stacojii. Stacojii sunt racii fierți. Liberalii sunt raci fierți.
UMOR HASDEEAN. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1729]
-
lui Alexandru Ioan Cuza, în 1866), poema Ștefan Tomșa Vodă și vornicul Ion Moțoc în prinsoare la Leopole (1564), situată în siajul creației bolintineene, are nu numai meritul de a fi intuit, cu trei ani înainte de cunoscuta acțiune uzurpatoare a monstruoasei coaliții), destinul tragic al domnitorului primei Uniri, sacrificat pentru ideea prințului străin, care apărea atunci majorității politicienilor și intelectualilor (nu însă și lui Hasdeu), ci și calități literare incontenstabile. În plus, expresivitatea și bunul simț cu care sunt evocate, într-
INTERFERENȚE ISTORICE ŞI LITERARE ÎN POEMA HASDEEANĂ ŞTEFAN TOMŞA VODĂ ŞI VORNICUL ION MOȚOC ÎN PRINSOARE LA LEOPOLE (1564). In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1728]
-
și nici metastaze; nu determină, de regulă, decât o simptomatologie locală; nu recidivează după extirpare. 2. Tumorile maligne au următoarele caracteristici: nu se aseamănă, nici macroscopic și nici microscopic, cu țesutul de origine, având o cito arhitectură și o celularitate monstruoasă și mitoze frecvente; au o evoluție rapidă; nu sunt delimitate, invadând și distrugând țesuturile vecine; determină adenopatii și metastaze; determină o simptomatologie generală; recidivează după extirpare. Denumirile tumorilor în funcție de țesutul de origine sunt prezentate în continuare (tabelul 17.1). 17
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]