10,170 matches
-
persoane să facă afirmații cu privire la procese aflate în curs de soluționare. “Libertatea presei nu poate fi folosită în scopuri potrivnice orânduirii socialiste, ordinii de drept statornicite prin Constituție și celelalte legi, drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice, moralei socialiste. În apărarea intereselor societății și persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de exprimare prin presă se interzice publicarea și difuzarea prin presă a materialelor care: b) conțin atacuri împotriva orânduirii socialiste, principiilor politicii interne și externe a Partidului Comunist
Legea presei a lui Ceaușescu, reactivată în noul Cod Penal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63632_a_64957]
-
sine contează, ci lumea din care face parte tabloul, aceea a frăției prerafaelite care crea o enclavă a celui mai rafinat gust artistic într-o Anglie extrem de conservatoare. Licențele erotice ale prerafaeliților aduceau în discuție și un plaisirism superior. Nu morala searbădă este cea care dictează opțiunile, ci sensibilitatea permeabilă la lumea artei. Lone Scherfig repune în drepturi universul burghez și farmecul său discret, fără a discredita lumea tumultoasă a boemei, făcându-le să intre în coliziune pentru a da șansa
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
se așează din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic... Dacă aruncăm o privire prin vizuina, putem vedea un petic de blană de vulpe, cateva coaste de lup, precum și o ciosvârta de urs. Alături, un leu cu burtă plină, doarme. Morală: Nu conteaza tema pe care o ai la diplomă, contează numai pe cine ai că îndrumător! Lucrare scrisă într-o clasă de fete, cu subiectul: "Abordați într-o manieră concisa, următoarele trei teme: religie, sexualitate, mister" Doar următoarea lucrare a
Bancul zilei: Cum își dojenește o mamă fiul by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63828_a_65153]
-
într-un plantă, reluînd calea expierii antume, dar sub chip umilitor. În al treilea rînd, moartea unui filozof trebuie să fie un îndemn pentru cei vii. Căci, deși mizerabilă prin decrepirea biologică, ea se cere a fi remarcabilă sub forma moralei desprinse din ea. Un gînditor grec moare cu gîndul la cei care, privindu-i sfîrșitul, vor trage o concluzie de folos personal. Nu că moare îl frămîntă, ci cu ce vor rămîne cei care l-au văzut murind. Această ambiție
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
este întrupat în O scrisoare pierdută, este eminamente satiric și definește în eternitate lumea politică românească și spiritul său iremediabil corupt. «Absența totală de principii, înșelătoriile vulgare, corupția voioasă a moravurilor și șantajele abile sînt elementele constitutive ale politicii și moralei guvernanților României așa cum sînt ele zugrăvite în Scrisoarea pierdută", susține Lev Troțki. Pentru cealaltă, interpretarea lui N. Steinhardt, caragialismul este de natură esențial religioasă și «Decodează» ortodoxismul nețărmurit al spiritului românesc. Piesa lui Caragiale, ca de altfel întreaga lui operă
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
trecut, a biciuit moravurile politice românești, la fel cum a făcut Gogol în Rusia, în Revizorul, cu cele ale birocrației rusești. Absența totală de principii, înșelătoriile vulgare, corupția voioasă a moravurilor și șantajele abile sînt elementele constitutive ale politicii și moralei guvernanților României așa cum sînt ele zugrăvite în Scrisoarea pierdută - scrie Troțki după ce reproduce începutul editorialului scris de Simeon P. In același stil economic și auster se face apoi o descriere a personajelor principale din comedia lui Caragiale, în optica lui
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
o mare influență, mai întîi asupra intelectualilor români, apoi asupra muncitorilor înaintați. Critica literară întemeiată pe viața socială a fost domeniul principal în care Gherea a format conștiința de avangardă a intelectualilor români. Pornind de la chestiuni de estetică și de morală individuală, conducea la socialismul științific. Majoritatea oamenilor politici din România, din aproape toate partidele, au trecut în tinerețea lor printr-o scurtă școală de marxism sub conducerea lui Gherea. Ceea ce nu i-a împiedicat de altfel, în anii lor de
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
Cațavencu și Farfuridi. Triumful final al acestor specimene politice a fost însă celebrat cu partidul takiștilor: oameni fără trecut și nici viitor, dar cu pofte mari, ei pretinseră să fie recunoscuți de Stat." Mai mult, Caragiale însuși, „impetuosul cenzor al moralei takiștilor", cum îl numește Troțki pe autorul Scrisorii pierdute, s-a alăturat „pe neașteptate" acestora. O raliere care l-a făcut pe Carp, „bătrînul șef al conservatorilor, un înrăit reacționar romantic, dar un om de onoare în felul lui", să
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
poetica legendei, nu pe criterii istoriografice (origine, datare, filiațiuni etc.). Sistematizarea sa este cu atât mai binevenită, cu cât popularitatea sfintei în mediul românesc este în creștere, facilitată de criza morală a societății și, mai ales, de caracterul „extrem" al moralei legendei: dacă până și o prostituată poate ajunge, prin credință, speranță și dragoste și prin puterea rugăciunii, la sfințenie, înseamnă că redempțiunea este oricând posibilă... Studiul monografic este completat, cum spuneam, de o ediție de texte, conținând 5 variante românești
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
exemplu, istoria instituțiilor de Securitate? Ca romancier, n-ar trebui să vă pasioneze viața a[a-zicând brută mai mult decât opiniile [i teoriile? Nu simțiți, în definitiv, nevoia să mai scrieți o poveste simplă, „banală", fără filosofie [i fără morală? B.N: Dacă Un tigru de hârtie ar fi fost un roman de autoficțiune sau „sută la sută documentar", ar fi însemnat să reproduc rapoartele ofițerilor de Securitate și notele informative ale colaboratorilor. Viața brută din Dosarul de Securitate era
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
răzbunătoare a celor care plătesc polițe și împart indulgențe pe criterii de servitute și oportunism, așteptînd în schimb penitență bleagă din partea celor care refuză să gîndească la comandă, în fața lor se cere seninătatea unui spirit lipsit de naivitate. Mai mult, morala care descinde din cazul lui Paulescu e următoarea: un spirit liber care se opune curentului nu are cum să nu piardă pe termen scurt, dar deopotrivă nu are cum să nu cîștige pe termen lung, premisa calculului fiind idealistă: cîștigă
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
depănare anemică de însemnări seci, a căror finalitate, în ochii cititorului, e nulă. O frunză pe care au bătut-o vînturile nu se apucă să-și evoce peregrinările decît dacă rătăcirile au prins cheagul unui sens sau măcar crusta unei morale. Dimpotrivă, senzația pe care ți-o dă volumul este de catalog cuprinzînd nu atît relatările unui martor care a participat la niște evenimente la înălțimea cărora nu s-a putut ridica, ci consemnarea unor episoade care au fost tot atît
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
după ce fusese torturat. Între măruntele acte de cruzime care fac parte din educația strictă a copiilor comunității, există acte de cruzime care implică un derapaj periculos. Avem o întreagă partitură a violenței și dincolo de gesturile vindicative ale copiilor, există o morală foarte strictă care rezonează cu rigorismul eticist și conservatorismul Grunderzeit-ului, cu o cultură patriarhală, cu profunde rădăcini religioase, a cărei expresie elocventă o constituie Pastorul (Burghart KlauBner), respectat de întreaga comunitate. Copiii săi sunt supuși unei discipline severe care lasă
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
treptat ele au fost abandonate în favoarea agendei electorale a părții opuse. De aceea, pe un neoconservator îl recunoști după ușurința cu care, vorbind despre democrația globală, statul de drept și drepturile omului, ocolește cu delicatețe temele dreptei: națiune, biserică, familie, morala creștină, tradiție. Mai mult, el folosește drepturile omului drept cheie de deschidere a lacătului național, altfel spus drept șperaclu cu care distruge organicitățile etnice. Pe neoconservator îl recunoști după energia cu care avertizează asupra valorilor tribale care continuă să tulbure
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
cupă, după, s-au șters, în mers, la pupă, să rupă, submers". Și mai frapantă este această potrivire în celebrul sonet care începe cu „Sespurs ongles(...)' și în care unele cuvinte - după cum aflăm din Glose - au semnificații și materiale și morale (de exemplu mobilele credenza și console pot trimite la credință și la verbul a consola), iar inițiatul traducător distinge încifrări complicate. Unele reminiscențe din poeme anterioare își schimbă configurația, „prestigioasa siglă x, simbol algebric și prin excelență stavroforă" (adică purtătoare
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
mostră de relativism istoric aplicat la perioada începutului de secol XX. Căci a fi critic e a fi relativ. Potrivit autorului, judecata istoriei e relativă la contextul și la motivațiile personajelor, iar nu la valorile morale sau patriotice ale omenirii. Morala nu are ce căuta în istorie, cum nu are ce căuta în politică. La fel, patriotismul nu poate fi o condiție a discursului istoric, întrucît patria te silește a privi trecutul dintr-un singur punct de vedere, cel al nației
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
să încep să vorbesc pentru că negreșit îi fac pe toți să râdă”, „Nu sunt în stare să fac un gest decent, nu am simțul măsurii”. Da, soarele tembel, pornit, care-i luminează pe toți, fără discernământ, urmându-și menirea dincolo de morală, într-un no man’s land, adăpostit de mesageri proscriși departe de bine și rău, de bună seamă, nu are de unde să aibă simțul măsurii, inclusiv această „armă” făcând parte, în lectura eremitului de la Weimar, din ceea ce numim interpretare, perspectivă
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Motru, care a considerat că jubilația vitalistă reprezintă filosofia de viață a lui Caragiale - este tentantă și pentru că pare neverosimilă, și pentru că există indicii că autorul Momentelor știa mai mult decât lăsa să se vadă că știe” (p. 13). Indecidabil. Morala întregii cărți e condensată aici. În Filosofia lui Caragiale, Marta Petreu nu mai instrumentează (ca în alte eseuri ale sale) o demonstrație, ci o investigație. Își propune, de pildă, să afle câte nume de filosofi apar invocate în opera lui
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
Totul cădea exact cum trebuia să cadă. Nu era totuși locul să mă refer în prea multe cuvinte la aceste detalii. O fac acum, profitând de lectura proaspătă a volumului-interviu realizat de Radu Paraschivescu, Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian. Morala acestor dialoguri, o spun de la început, rezidă în limbaj. Nici vorbă de concluzii înțelepte sau, mai rău, înțelepțite. De astfel de lucruri, Antoaneta Ralian are oroare. Și bine că are! Căci, privind în urmă, la alte asemenea volume, se poate
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
discuție. Dar care, în loc să vorbească despre poezie, absolut fascinant, prefera să dea, acolo, altora, indicații dezamăgitor de terne. Cum pentru performanță, în poezie, în proză, în critică literară, e nevoie de geniu (sau, cel puțin, de talent), nu văd de ce morala ar fi numaidecât exonerată de acest imperativ. De ce adică n-ar exista un geniu al moralei unit cu un talent al captării sensurilor vieții. Îmi place să cred că există. Ambele. Chiar dacă în puține, foarte puține exemplare. Câțiva le au
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
de terne. Cum pentru performanță, în poezie, în proză, în critică literară, e nevoie de geniu (sau, cel puțin, de talent), nu văd de ce morala ar fi numaidecât exonerată de acest imperativ. De ce adică n-ar exista un geniu al moralei unit cu un talent al captării sensurilor vieții. Îmi place să cred că există. Ambele. Chiar dacă în puține, foarte puține exemplare. Câțiva le au. Ceilalți le etalează. Nu neapărat din vina lor. Adeseori intervievatorii sunt cei care-i împing în
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
numără destui care s-au opus din răsputeri ca legea să fie adoptată la timp din teama eficienței ei la data respectivă. Despre o eficiență morală, puțini vorbesc, ca și cum n-ar conta. Iată că alte popoare sunt de părere că morala contează. Un istoric și un regizor francez au făcut un film documentar (difuzat pe France 3, miercuri 14 martie) intitulat „A denunța în timpul Ocupației”, care a avut un uriaș ecou. Au fost despuiate arhivele - declarații, fotografii, liste de nume, arestări
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
ANI; conflictul de interese până la gradul II inclusiv; stabilirea printr-o hotărâre judecătorească definitivă a calității de lucrător, colaborator, sau asimiliat acestuia cu Securitate. Vicepreședintele PDL a mai precizat că o altă abatere disciplinară gravă o reprezintă încălcarea normelor de morală publice și a dat exemplu, comportamentele nefirești pe care le-ar putea avea un membru PDL aflat în exercitarea unor funcții publice în spațiul public, cum ar fi dansatul pe mese sau o altercație fizică cu un interlocutor. Această formulare
Macovei: Codul etic al PDL prevede, în cazul condamnărilor sau a deciziei de colaborator al Securităţii, excluderea din partid () [Corola-journal/Journalistic/47123_a_48448]
-
a morții pe traseul destinal. Regizorul se joacă atât de bine în registrul frivolității, al lejerității și al unei văratice bucurii de viață încât notele grave strecurate pe portativ devin abia târziu sesizabile. Nu există un comentariu, nu există o morală explicită, moartea este acolo, în miezul incandescent al tinereții, este o chemare care șoptește din când în când numele unuia dintre noi, fără ca nimeni altcineva să-i audă șoapta. Recviemul intonat ironic de unul dintre cei cinci tineri într-un
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
de muncitor zilier cu aspect de desperados, un fante gelat cu ifose și o întreagă cohortă de nou sosiți, până ce camera cu șase paturi devine neîncăpătoare. Regizoarea s-a bazat și pe umorul de situație în felul unui scheci pentru că morala se întrezărește cu ușurință. În patria simbolică a romanității, mica Românie se înghesuie într-o cameră de hotel care cuprinde aproape toate stările și toate opțiunile destinale. Jucând pe cartea absurdului, regizoarea a creat un efect de ironie superioară dintr-
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]