5,593 matches
-
William Blake, dar și, parțial, de „neomedievaliștii” Swinburne și Tennyson, Wilde Încearcă să stabilească un loc privilegiat pentru artist - adică pentru sine: „Nici un artist nu e vreodată morbid. Artistul poate exprima orice”. Orice nu are aici valoare calitativă, ci estetică. Moralitatea artei, pusă În paranteză de către Wilde, se relevă a fi doar o altă formă de eticism: un eticism trecut prin estetism. Chiar atunci când, din paradox În paradox, lucrurile se complică (de pildă, afirmația că „Arta este simultan suprafață și simbol
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în epopee binele și răul nu sunt închipuite în plan moral, ele nu rezultă dintr-un act (a)moral. Răul nu este asociat liberului arbitru moral sau voinței individului (...). Pare ca și cum binele și răul nici măcar nu au fost atinse de moralitate. Răul pur și simplu se întâmplă. Punct"951. (...) "Gândirea evreiască se ocupă cu maximă atenție de binele și răul moral. Esența poveștilor sale este atinsă de o dimensiune morală (...). pentru evrei istoria se desfășoară în funcție de gradul de moralitate cu care
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
atinse de moralitate. Răul pur și simplu se întâmplă. Punct"951. (...) "Gândirea evreiască se ocupă cu maximă atenție de binele și răul moral. Esența poveștilor sale este atinsă de o dimensiune morală (...). pentru evrei istoria se desfășoară în funcție de gradul de moralitate cu care se poartă actorii ei"952. Este o distincție fundamentală pe care noi, occidentalii, trebuie să o luăm în calcul de fiecare dată: moral, amoral, imoral. Decurge de aici elementul de bază al prețuirii sau lipsei de prețuire pentru
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
footnote Blanc, Maurice, Smith, David, Storrie, Tom, „Towards Grassroots Democracy. Participation and Power”, în Theoretical Approaches Towards Democracy in Organizations, Copenhagen International Sociological Association, 1996, p. 18. footnote>. Practicarea managementului resurselor umane devine o artă, o activitate în care talentul, moralitatea, înțelegerea oamenilor, tactul și încrederea reciprocă joacă un rol tot mai important. Ținând seama de aceste considerente (și de altele posibile) lucrarea de față este proiectată pe cerințele formative noi ale celor interesați în diverse aspecte ale managementului resurselor umane
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sau serviciul În sine, una dintre cele mai importante componente ale procesului de intermediere financiar-monetară. Politica de personal și managementul resurselor umane din cadrul instituțiilor financiar-monetare urmărește Încadrarea În structurile instituției a persoanelor competente din punctul de vedere al pregătirii și moralității, operațiune care include mai multe etape de realizare, respectiv: • identificarea necesităților de personal; • recrutarea personalului; • selecția personalului; • angajarea personalului; • promovarea personalului; • evaluarea personalului; • motivarea și compensarea personalului; • instruirea și perfecționarea personalului. Asigurarea instituției cu personalul necesar presupune motivarea și antrenarea
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
și Fauna bufonă (I-II, 1972-1975) a fost scrisă într-o primă formă în 1942, fiind remaniată în 1957 și din nou, atent corectată. Subintitulată Pseudozoologicon, cartea este o enciclopedie a curiozităților din lumea animalelor, dar și o suită de „moralități”, a căror adresă ultimă este umanitatea. Constrânse la o concizie maximă, „medalioanele” animaliere beneficiază de un limbaj sugestiv, colorat, și de o ironie bine disimulată, dar nu mai puțin tăioasă. Ultima carte a lui D., Esthera (1995), e un roman
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
manuscris regele notă:"Meminero me esse ifra Deum. Ludovicus “, adică"Îmi voi aminti că Dumnezeu e mai presus de mine. Ludovic". De aici putem concluziona că acest tip de compuneri erau de fapt atât exerciții lingvistice, cât și lecții de moralitate. În 1651, pe când avea numai treisprezece ani, a tradus o parte din opera lui Caesar De Bello Gallico, o lucrare motivaționala în acele timpuri pentru toți politicienii și generalii de armată. A citit Istoria Franței, a desenat hărți, a studiat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Bobei, Dumitru Corvinul, Euphraste, Traian Huniade, I. Poenaru, Dr. Titus Popa, Teofrast, I. Săgeată și sub pseudonimul colectiv Horia Trandafir. Militant fervent de stânga, C. era dublat de un umanist angajat, pentru care problema fundamentală era cultura, de vreme ce aceasta „înseamnă moralitate, în accepțiunea completă a cuvântului”. Influențat, poate, de D. Gusti, publicistul întreprinde o vastă muncă de documentare, al cărei rezultat va fi utilizat în articole de sociografie, sociologie, în broșuri și cărți cu titluri grăitoare: Sociografia românească (1928), Cum trăiesc
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
asociat cu trăsături ca mobilitatea, independența, promiscuitatea, ignoranța și refuzul de a accepta îndatoriri sociale, de a munci și de a se supune la logica expansiunii „nevoilor”. Concomitent, managementul sărăciei a fost chemat pentru a interveni în educație, sănătate, igienă, moralitate și ocupare și instituirea bunelor obiceiuri ale asocierii, economisirii și reducerii natalității. Rezultatul a fost o panoplie de intervenții, care au dus la crearea unui nou domeniu - socialul. Ca domeniu de cunoaștere și intervenție, socialul a devenit proeminent în secolul
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
deoarece ai băut din sticlă?... Nu sânt eu tatăl copilului tău? " O, mister! Ajuns la vârsta de 13 ani copilul pieri. Părinții lui, nemângâiați, urmară a bea, dar nu mai văzură reînnoindu-se teribilele aparițiuni cari le nelinișteau somnul. IV MORALITATE Astfel sergentul fu pedepsit pentru necredința lui și cusătorița pentru zgârcenia ei. V CE SE FĂCUSE MONSTRUL VERDE Nu s-a putut ști niciodată. {EminescuOpVIII 593} O ALEGORIE VECHE ȘI PURUREA NOUĂ [Criticon, III, 4, de Balthasar Gracian] [ARGUMENT] La
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
împărțirea unei asemenea științe trebuie să avem mai cu samă în vedere că nu pot proveni în ea noțiuni cari conțin în ele ceva empiric, ci ca cunoștința apriorică să fie cu desăvârșire curată. De aceea, deși principiele supreme ale moralității și noțiunile fundamentale ale acelorași cunoștințe sânt apriorice, totuși ele nu se țin de filozofia transcendentală, pentru că-n contextul ei ar trebui să se presupuie noțiunile plăcerei ș-a neplăcerei, arbitriului ș. a. m. m. cari-s cu toate de origine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmare sau metafizică a naturei, sau a moravurilor. Cea dentăi conține toate principiele curate ale rațiunei din noțiuni (cu excluderea matematicei) asupra cunoștinței teoretice a tuturor lucrurilor, cea de a doua conține principiile cari hotărăsc și necesitează apriori purtarea practică. Moralitatea este singura legiuită ordine a acțiunilor care poate fi dedusă cu totul apriori din principie. De aceea metafizica moravurilor e adică și proprie morală pură, căreia nu i se pune de temei antropologia (și nici o condiție empirică). Metafizica rațiunei speculative
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
soiuri ale vieții spirituale și ale dezvoltării inteligenței, și îndeosebi cu a științei. - După aceea noțiunea culturei mai însamnă și un mod anumit al acțiunii, conduitei și-a manierelor; cu deosebire cerem de la un om cult împlinirea celora ce pretinde moralitatea de la om; cultura e privită ca un izvor deosebit al moralității și ca motiv propriu al simțămintelor (convicțiunilor), totodată însă ea cere multe în privirea împlinirei chemării noastre omenești cari sânt străine sau indiferente pentru etica și religiozitatea pură. Acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a științei. - După aceea noțiunea culturei mai însamnă și un mod anumit al acțiunii, conduitei și-a manierelor; cu deosebire cerem de la un om cult împlinirea celora ce pretinde moralitatea de la om; cultura e privită ca un izvor deosebit al moralității și ca motiv propriu al simțămintelor (convicțiunilor), totodată însă ea cere multe în privirea împlinirei chemării noastre omenești cari sânt străine sau indiferente pentru etica și religiozitatea pură. Acest al doilea element al culturei se va putea caracteriza mai bine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțămintelor (convicțiunilor), totodată însă ea cere multe în privirea împlinirei chemării noastre omenești cari sânt străine sau indiferente pentru etica și religiozitatea pură. Acest al doilea element al culturei se va putea caracteriza mai bine prin despărțirea lui de elementul moralității. În fine cultura mai conține încă un raport și o îmbinare deosebit de intimă cu frumusețea; la fiecare om cult nu presupunem numai o resimțire tare și agilă a frumuseței, ci și o reprezentare relativă a acesteia, se cere cel puțin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avea să-ndreptăm privirea noastră asupra culturei în legătura ei cu simțul frumosului. Întreg studiul nostru se împarte și orânduiește astfel încît vom avea de dezvoltat: Cu privire la inteligență, antiteza între cultură și știință; Cu privire la activitatea practică, antiteza între cultură și moralitate; în fine, cu privire la estetica vieții, legătura între cultură și simțul frumosului. Antiteza dintre cultură și știință se prezintă mai hotărât și mai clar în de osebirea scopurilor lor. Începutul studiului nostru din acest punt de vedere e justificat Numai cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tocmai așa precum omul se unește nemijlocit cu omenirea, vede, împlinește și pricepe scopul și chemarea sa în ea mai mult decât în comunitatea mai îngustă a familiei, comunei și statului cu cari el stă oarecum în referință faptică. Toată moralitatea omului singular, referească-se ea la raporturi individuale sau publice, își are întemeierea în natura și chemarea sa ca om, așadar în lucrul cel mai general, în omenire - în umanitate. Astfel și cultura e înainte de O cercetare mai departe a acestei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra marginelor ei individuale și cum că în această trecere peste mărgini are un scop mai întins decât cel personal, și adică: în perpetuarea transmisă a culturei. Cu deosebire se poate susținea aceasta despre cultura aceea care se referă la moralitatea și frumuseța unui om, la viața si purtarea cea cultă; aicea influința unei împrejurimi culte nu e numai esențială, ci neînlocuibilă. Simțul estetic în genere și probarea lui în viața proprie îndeosebi cere o îngrijire atât de durabilă și practică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a unei muzici bune e un mijloc mai bun pentru cultivarea simțului de artă. În genere o educațiune adevărat estetică, care să cerce dezvoltarea sufletului în privirea frumosului cu aceeași tărie cu care această dezvoltare se urmărește puțin în privirea moralității * și numai în cea a inteligenței, aceea nu va fi de ajuns pe calea graduală a exercițiului, ci numai prin o instrucțiune regulată și prin explicarea opurilor de artă. Cu toate astea muzica este totuși încă aceea dintre arți care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cum că motivul oroarei fapte este: sau moralul sau plăcutul. El a trebuit așadar, pentru ca să afle totuși un al treilea, să îmbine două lucruri contradictorii și adică: cum că instinctul, care ca atare caută numai plăcutul, nu e îndreptat asupra moralității și nu cunoaște regula morală, totuși alege moralul, și că simțul moral s-a asigurat de mai nainte de acest instinct, ceea ce presupune cum că totuși moralul este principiul conducător. În faptă există un al treilea, care, în distingere de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
instinct, ceea ce presupune cum că totuși moralul este principiul conducător. În faptă există un al treilea, care, în distingere de cele două, poate să fie motiv al înclinațiunii, și adică frumosul. Ideile și legile frumosului sânt deosebite de acelea ale moralității, însă în judecata recunoscătoare sau reprobatoare a unei fapte ele pot să coincidă: sufletul frumos urmează legilor frumuseței; și acuma ni* este [mai] de priceput decât mai înainte de ce ea poartă acest nume și de ce Schiller însuși poate vorbi despre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al societății". Nu putem să încheiem această considerațiune fără ca să observăm, repetând că, deși aprobăm această din urmă sentiță a onor. C. P. Pockels totuși mult lipsește până întru a vedea în discuțiunea publică asupra frumosului o despăgubire pentru o moralitate mai strictă. Dreptu-i cumcă constituie o parte integrantă a culturei și că propriu[l] mod de trai este privit din punct de vedere al frumuseței și e îndreptat după regulele și legile acesteia; dreptu-i cumcă cultura în genere, cât și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra frumosului, e o parte a (problemei) datoriei omului și a destinațiunii vieții sale; însă totuși numai o parte! Dacă sufletul e cult odată în toată privința, atuncea trebuie să-nceapă a urma chemării lui proprii și înalte, aceleia a moralității. Într-o chemare practică și morală numai zace adevărata împlinire a vieții omenești, cultura însă nu e decât prepararea și după aceea ornamentul acesteia. Deși e adevărat ceea ce susține un scriitor vechi, că "dac-am putea privi bunătatea morală în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mult diluate. Întrucât tendințele de folosire a armamentului clasic în acțiunile precedente ating apogeul, crește probabilitatea trecerii la terorismul prin atacuri în masă, teroriștii se pot întoarce mai mult către aceste arme, care se vor potrivi mai bine obiceiurilor și moralității lor. În lucrarea ,,Noul Terorism", Walter Laqumer subliniază disponibilitatea pentru arme foarte puternice de distrugere în masă, ca și curent major de acoperire periculoasă a lumii industrializate. Dincolo de varietatea armelor nucleare de distrugere în masă, armele biologice și chimice reprezintă
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
păcii Impunerea voinței prin forță, prin violență și șantaj sau prin crearea faptului împlinit Legalitatea Adaptarea acțiunilor la legile, obiceiurile și principiile războiului; perfecționarea acestor legi Nu există limitări. Își asumă dreptul acțiunii și reacției pentru nimicirea sau distrugerea inamicului. Moralitatea Nu acționează împotriva civililor, protejează ființa umană și respectă drepturile prizonierilor de război Se iau ostateci, se atacă populația civilă, se folosește metoda faptului împlinit și cea a șantajului Protecția valorilor Este un obiectiv prioritar Distrugerea valorilor prin orice mijloace
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]