464,923 matches
-
iar unele dintre faptele sociale devin, prin atribuirea de funcții-statut obiectelor, prin ceea ce Searle numește intenționalitatea colectivă, instituții sociale, așa cum sînt dolarii americani. Ierarhia de fapte, de la cele brute, la cele instituționale, taxonomia pe care o stabilește Searle e, evident, mult mai complicată - ea presupune șapte niveluri succesive; Searle elaborează o adevărată ontologie a instituțiilor sociale. Fundamental și parțial constitutiv în trecerea către instituțiile sociale e limbajul, precondiție a socialității prin caracterul său simbolic. "Rezumatul" acesta, mult prea "esențial", nu ratează
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
stabilește Searle e, evident, mult mai complicată - ea presupune șapte niveluri succesive; Searle elaborează o adevărată ontologie a instituțiilor sociale. Fundamental și parțial constitutiv în trecerea către instituțiile sociale e limbajul, precondiție a socialității prin caracterul său simbolic. "Rezumatul" acesta, mult prea "esențial", nu ratează doar idei fundamentale ale cărții, ci și savuroase exemple, de o deosebită plasticitate. Cititorul trebuie să le descopere. John R. Searle - Realitatea ca proiect social, trad. din engleză de Andreea Deciu, prefață de Monica Spiridon; Polirom
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
detaliu esențial: Maruca era una dintre cele mai frumoase și mai curtate femei din înalta societate românească, la începutul secolului XX. Fără această precizare ar fi mai greu de găsit justificări pentru "cochetăria" extraordinară a discursului său memorialistic. Este foarte mult "fard" în Umbre și lumini, piedică serioasă pentru cititorul contemporan, din ce în ce mai puțin atent la retorici, dar o posibilă sursă de rare delicii de lectură. Textul urmează regulile "aristocratice" ale expunerii. Maruca nu vorbește doar despre ea, vorbește întotdeauna în numele unei
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
care le admiră le ia tot din familie. în copilărie își alege modele dintre cele mai curajoase boieroaice, cele care au știut să-i joace pe bărbați pe degete. Nu marile pasiuni romantice inflamează imaginația adolescentei. Bîrfele de salon sînt mult mai pline de viață, mai reale. Aflăm povestea Mariei Roznovanu, eroina unor "aventuri de înaltă clasă", anecdote cu strămoși cartofori, "boieri educați, dar orientali pînă în vîrful unghiilor". Bîrfa capătă nuanțe pozitive, situație destul de rară în literatura română, este o
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
A circului grotesc din jurul ei, fiind principala victimă a complotului regizat împotriva lui Hlestakov. Din păcate, acesta din urmă este personajul care șchioapătă. Sorin Leoveanu, interpretul lui, nu a găsit cheia potrivită, și nici regizorul, alunecînd pe o pantă comică mult prea superficială, fără consistență, născînd un protagonist alcătuit cumva la prima mînă. Hlestakov este, în piesă, nu doar un neisprăvit, un coate-goale, ci un abil, un cuceritor cu aer de inocent, un mincinos cu enorm farmec, un hipnotizator care reușește
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
ideea și semnificația ei în spectacol. Cred că regizorul Claudiu Goga își pune serios amprenta în teatrul românesc. Cu toate împlinirile sau neîmplinirile din Revizorul, o confruntare deloc simplă pentru orice creator, indiferent de vîrstă și experiență, cu atît mai mult pentru un tînăr, acest spectacol înseamnă destul și pentru Goga, și pentru trupă. Și se simte că au lucrat bine și cu drag împreună. Perfecțiunea este un ideal, greu și rar tangibil. Esențial este să tinzi spre ea. Și asta
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
și încăpător - oscilațiile unui sentiment al divinității nu scutit de surprize și dezamăgiri. în 1965, la vârsta de 17 ani, K.A. devine călugăriță romano-catolică, din nevoia presantă de a-și rezolva îndoielile pe care o educație accentuat bigotă mai mult le deșteptase. Va ieși din ordin după 7 ani, având acum o autentică educație religioasă, dar și convingerea unei inaderențe tranșante la modul de viață și de gândire monahal. în 1982 se lansează cu volumul (autobiografic) Prin poarta cea îngustă
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
de-atât, prin trasarea unor paralele la hinduism și budism (iar, în alte contexte, și la mormonism). Se urmărește astfel nu argumentarea pe marginea unei coerențe interne obiective a respectivelor religii, ci reliefarea fundamentelor practice, convingerea autoarei fiind că "este mult mai important ca o anumită idee de Dumnezeu să funcționeze decât să fie solidă din punct de vedere logic și științific." într-o bună tradiție anglo-saxonă, Karen Armstrong abordează o bibliografie stufoasă și idei dintre cele mai problematice într-un
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
Dürenmatt latin al zilelor noastre. Antonio Tabucchi, Capul pierdut al lui Damasceno Monteirova, traducere si postfata deMihai Minculescu, Polirom, 2001 Capul schimbat al artistului Obsesie rusească (șolohoviană, ar zice unii), de fapt, obsesie a lumii estice și orientale, guvernate mai mult de întâmplare decât de logică, "soarta unui om" are muzica ei. O melodie tragică sau stridentă, fugitiv jucăușă uneori, cu polifonie armonioasă sau nu. Cu atât mai mult, distorsiunile destinului unui artist, în "partitura" stalinistă și post-stalinistă, au sonorități "trezitoare
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
zice unii), de fapt, obsesie a lumii estice și orientale, guvernate mai mult de întâmplare decât de logică, "soarta unui om" are muzica ei. O melodie tragică sau stridentă, fugitiv jucăușă uneori, cu polifonie armonioasă sau nu. Cu atât mai mult, distorsiunile destinului unui artist, în "partitura" stalinistă și post-stalinistă, au sonorități "trezitoare la realitate". Un tânăr muzician, provenit dintr-o familie de aceeași tradiție, aflat în 1939 în pragul debutului ca pianist (concert care urma să se desfășoare, conform dogmei
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
mare scriitor spaniol, laureat al Premiului Nobel în 1989, Camilo José Cela. Curînd după debutul cu un volum de versuri aflat sub semnul lui Góngora, a fost perceput ca un stilist surprinzător de stapîn pe mijloacele artei literare, iar nu mult după aceea, cînd a publicat romanul Familia lui Pascual Duarte (1942) și Călătorie în Alcarria (1945), s-a impus, în atmosfera rigidă de după războiul civil ca un scriitor cu o incontestabilă vocație a adevărului de substanță, în stare să spargă
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
nu cunoaște motivul pentru care președintele Iliescu a preferat să-și serbeze fără fast ziua de naștere, dar dacă această decizie are legătură cu strîmtorarea în care trăiesc cei mai mulți dintre români, ea e una de bun-simț. Asta cu atît mai mult cu cît editorialiștii ziarelor centrale scriu tot mai des despre sărăcia în care se zbate cea mai mare parte a populației. O sărăcie agravată sau împinsă la limită de nota de plată la întreținere. Sau, cum scrie Dănuț Ungureanu în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
într-un spital, sub medicație puternică; nevasta l-a părăsit, iar homosexualitatea lui se pare că n-a fost un secret. Ce face filmul cu această materie de viață? O întoarce pe dos. Nevasta nu-l părăsește nici o clipă (cel mult sparge oglinda de la baie într-o criză de isterie și neputință), refuză să-l reinterneze, îl ajută să-și domine boala, să se "reintegreze în societate", și, la bătrînețe, după o viață de iubire, lăcrimează, la decernarea premiilor Nobel, cînd
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
viață de iubire, lăcrimează, la decernarea premiilor Nobel, cînd, de pe scenă, El i se adresează direct: "Numai în misterioasele ecuații ale iubirii poți găsi logică și rațiune. Tu ești rațiunea mea!"... Filmul a cosmetizat confortabil adevărul, dar ar fi fost mult mai interesant de aflat în ce și-a putut găsi, în realitate, "rațiunea", în absența nevestei, un om bolnav și părăsit; care i-a fost, de fapt, resortul de supraviețuire? Care au fost "misterioasele ecuații" din singurătatea matematicianului de cursă
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
în clar glorificarea clasei pe care o reprezintă acel "biet" personaj. Cuza spune: " El este un țăran care împreună cu frații săi muncesc cinstit din zori și până-n noapte. Și li se cuvine respect!" Corect. Dar numai ei muncesc atât de mult? Și numai ei muncesc cinstit? Numai lor li se cuvine respect? Textul nu ne spune. Copilul de 8-9 ani poate înțelege că negustorii sunt rotofei și umilesc țăranii care sunt harnici și cinstiți. Or, cam asta o gândesc mulți dintre
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
înșelat". E prea puțin pentru o judecată dreaptă. Poate că autorul o fi detaliat în originalul lucrării sale, dar în manual nu s-a mai găsit cu cale atâta efort. A rămas cuvântul negustorului contra cuvântul cumpărătorului și nimic mai mult. Iar Cuza în loc să vadă care este adevărul a luat partea celui de-al doilea pentru simplul motiv că era țăran. E absurd ca un copil să își fixeze în minte șablonul: "toți negustorii sunt grași și hoți și agresivi iar
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
multe excepții: evoluții semantice diferite au făcut ca unei regularități formale să nu-i corespundă întotdeauna același raport între semnificații. Cel puțin în sensurile lor principale și uzuale, bun și nebun, apărat și neapărat, smintit și nesmintit s-au distanțat mult (ultimele două perechi și prin specializare morfologică), astfel încît nu mai realizează un raport simplu de tipul clar/ neclar, plătit/ neplătit etc. Extinderea analogică a unor construcții sintactice sau tipare de derivare de la unul din termenii în raport de antonimie
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
dar apariția simultană a acestor două cărți poate primi cu ușurință o asemenea interpretare și dacă interpretarea e corectă, atunci nu putem decît să fim fericiți că în dezordinea actuală din România în care fiecare pare să publice cît mai mult și cît mai la întîmplare, cineva își gîndește cu minuție aparițiile în sistem. Cele două volume sînt produsul unor preocupări care în sens comun sînt considerate divergente. Caragiale și Caragiale este un studiu academic, cu tot aerul său de frondă
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
titluri dintre care majoritatea studii exclusiv despre Caragiale. Și cum sistemul de evidență la care am avut acces săptămîna trecută în biblioteca înghețată a Facultății de Litere nu e tocmai infailibil, ne putem închipui că cifra depășește 40. Se scria mult, se scria aplicat și o discuție pe marginea receptării lui Caragiale în a doua jumătate a secolului XX ar fi probabil deosebit de interesantă. Titlurile și autorii sînt cît se poate de diverse, am încercat de pildă să văd ce scria
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
insistă pe recuzita literaturii de gen. Sînt de făcut comparații cu Crohmălniceanu din Istorii insolite sau cu ficțiunile speculative ale lui Cristian Tudor Popescu, deși față de cei doi Florin Manolescu își trădează cu grație formația umanistă. Există în povestirile sale mult umor livresc și aluzie literară. Dar și o mare cantitate de aluzie să-i spunem reală, la o realitate concretă. Un personaj dintr-un secol XX turcit, în care București se scrie Bükreș, iar atmosfera e apăsătoare ca în 1984
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
Miliția sectorului 1 e păzită ca o cazemată în timp de război. Nobel contra Nobel e o poveste de un comic delirant, bazat pe complexul național al uneltirii, al conspirației marilor puteri împotriva țărișoarei și al obsesiei noastre cu premiul mult rîvnit. Pur și simplu extraordinară e povestea O conferință de pomină, personajele sînt incredibil de minuțios urmărite, atmosfera de epocă berlineză de început de secol XX e reconstituită cu artă, Jacques Bigot seamănă cu Delavrancea din scrisorile lui Caragiale. Cei
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
știm este că încă existăm și vrem să continuăm, să aflăm ce e pe pagina următoare. Cu ce scop faceți aceste incursiuni în trecut? Spuneați într-un interviu că aspirați să fiți istoricul Londrei. Aș zice că vreți chiar mai mult. încercați să includeți în text istoria toată, sentimentul istoricului, nu numai pe cea a Londrei. Ați accepta să fiți privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
în text istoria toată, sentimentul istoricului, nu numai pe cea a Londrei. Ați accepta să fiți privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e? Poate e cam mult spus filozof al istoriei. Vreau într-adevăr să creez acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă interesează de asemenea aspectul determinării topografice, consecință a căreia un anume spațiu modelează ori generează tipare
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
aș dori să ne spui câteva cuvinte despre America, despre surprizele pe care ți le oferă, despre contrastele ei... Atunci când călătoresc în America, dintr-o zonă în alta, e ca și cum aș călători dintr-o țară în alta. Ba chiar mai mult, când trec dintr-un stat în alt stat, am uneori senzația că părăsesc un continent, Europa, să zicem, și pătrund în Africa. Contrastele dintre regiuni sunt foarte mari. Și oamenii, nu vorbesc de înfățișare, ci de mentalități, obiceiuri, au un
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
un comportament diferit în funcție de zona în care habitează. Uneori, în SUA poți să faci nu numai o călătorie în spațiu, ci poți călători și în timp și din secolul XX sau din secolul XXI să nimerești în secolul XIX sau mult mai jos, în plin Ev Mediu sau în comuna primitivă. Aceste chestiuni, desigur, un european nu le poate înțelege. El percepe America în felul lui. Dar America este complexă. De pildă, eu sunt sudist, dar locuiesc în nord. Diferența dintre
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]