1,508 matches
-
are stil. Dacă‑i bal, bal să fie. În schimb, purcelul de Rainer nu produce decât gunoi mărunt pe care tot el îl distruge, fiindcă vorbește întruna despre asta, până când cel mai mic rahat se transformă în aur, iar atunci murdăria nu‑i bună decât de aruncat. În calitate de aur, nu folosește nimănui. De ce să nu te bălăcești până la capăt în ea și să neglijezi cu bună știință transfigurarea literară? Ajunge dacă știi tu însuți că totul e un rahat, mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nimănui. De ce să nu te bălăcești până la capăt în ea și să neglijezi cu bună știință transfigurarea literară? Ajunge dacă știi tu însuți că totul e un rahat, mai trebuie s‑o știe și alții? Poate că pentru Rainer descrierea murdăriei e mai importantă decât murdăria însăși? Anost. În fața porții imense de fier - parte integrantă a unei imense averi moștenite - mama Sophiei răsare ca din pământ, precum flacăra unei lumânări aprinse brusc. O mulțime de oameni se reped de‑ndată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bălăcești până la capăt în ea și să neglijezi cu bună știință transfigurarea literară? Ajunge dacă știi tu însuți că totul e un rahat, mai trebuie s‑o știe și alții? Poate că pentru Rainer descrierea murdăriei e mai importantă decât murdăria însăși? Anost. În fața porții imense de fier - parte integrantă a unei imense averi moștenite - mama Sophiei răsare ca din pământ, precum flacăra unei lumânări aprinse brusc. O mulțime de oameni se reped de‑ndată spre ea și râcâie cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește imediat un miros neplăcut care‑și face meseria: miroase urât. Nimic nu se aruncă, totul trebuie să rămână aici și să depună mărturie despre murdăria sa și a locatarilor. Îmbrăcăminte îngălbenită, veselă spartă, jucării, aparate de gimnastică, suveniruri din colțuri îndepărtate ale țării, hârtii, lucruri moștenite, diverse aparate pentru diverse activități, și printre toate acestea viața îngălbenită, distrusă a patru persoane, doi adulți și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu cine trebuie. Hans își dorește ca odată și odată, când va fi destul de matur, să se unească cu Sophie prin căsătorie. Hans lucrează de la paisprezece ani și mâinile îi sunt bătătorite de muncă. Sub unghii i s‑au adunat murdărie și sudoare, care alcătuiesc un tot unitar, la fel cum trupul și spiritul alcătuiesc un tot unitar; de când o cunoaște pe Sophie, Hans vrea să cunoască această armonie între cele două elemente. Unghiile Sophiei nu sunt date nici măcar cu lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
naturii. Și al artei sale, desigur. Nu știa altceva, așa spusese gazda, în acea jumătate de oră cât rămăseseră, singuri, doar ei doi, pe canapeaua roșie din hol. Nu suporta altceva decât truda lui nebună, frenetică, orb la mizeria și murdăria care îl înconjurau. Singur, ca un călugăr țicnit, nu se mai temea decât de clopote, de carnea animalelor și de foc. Și de arta sa, desigur, repetase, încă o dată, într-un târziu, bărbatul de lângă dânsa... de chipul acela, adică, de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria. Nu sunt bun de nimic luni întregi. Mă recheamă iar, într-un târziu. Când a apărut ceva prea ciudat și încercările lor s-au repetat în gol. Nebunul ăla poate găsește, cumva, cheia... speră ei. Nu mai știu de unde s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cel mai tainic, unde a tot scâncit, ascunsă de ochiul supraveghetorilor. Fereastra aduce același colț aburit de cer, triunghiul de tablă verde de pe acoperișul magaziei vecine, un coș pătrat și gros, din cărămidă afumată. Sunt într-un tren. E frig, murdărie și ceață, ținta este mereu amânată, deviată, obscură, ca un blestem. Întâmplările se tot destramă, norii bubuie înfundat, sub o subțire și fragilă peliculă, încărcată la extrem, gata să se spargă. Stăpânesc doar locul de veghe din capătul culoarului. Mânerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau chiar pe locul pe care se află acum hotelul și parcul. Se vede și o parte din șoseaua cu patru benzi care trece pe lângă parc și pe sub un pod construit pentru calea ferată. Un fel de negură cuplată cu murdăria geamurilor Împiedică analiza detaliilor acestor imagini. Ansamblul se aseamănă mult cu un sat de câmpie adormit, iar singurul contraargument al acestei ipoteze ar fi hotelul și cerul plumburiu care chiar În spatele lui se luminează puțin făcând ca totul să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
șteargă pe mâini și pe față. Poate doar o dâră de fum albăstrui care plutește pe șosea În urma autobuzului care s-a auzit trecând cu câteva secunde mai Înainte. Un cearșaf aproximativ curat a găsit destul de ușor, Însă senzația de murdărie generalizată din cameră l-a făcut să se strâmbe. La picioarele lui, pe linoleumul slinos, se mai află câteva zeci de cearșafuri murdare, toate cu ștampila L.M.F. aplicată cu tuș violet sau negru pe câte un colț sau chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de lumină care intrau printr-o ferăstruică de sus din zid. — Michael, spuse el, luându-mi mâna întinsă. Îmi faci o onoare. Aș fi dorit însă ca a doua noastră întâlnire să nu aibă loc într-o asemenea mizerie și murdărie. Vina, mă tem, îmi aparține în întregime. — În întregime? — Probabil ghicești ce m-a aduc aici. Am... să-i zicem o bănuială. — Sigur că ai, Michael. Un om cu discernământul, cu intuiția ta. Știi la ce păcate e supus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cum mi s-a oferit această slujbă. Prin femeia aceea, Alice Hastings, pe care am cunoscut-o întâmplător în tren. — Cred că vei descoperi că a fost un aranjament. Findlay scosese de undeva o scobitoare și își scotea cu ea murdăria de sub unghia policarului. Dar n-o văzusem în viața mea. Și ai mai văzut-o de atunci? — Nu, n-am mai văzut-o, cel puțin atât cât să merite să vorbesc despre asta. Cam ciudat, nu? În cât timp? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
perete e un raft metalic, așa cum se găsesc prin garaje sau pivnițe, pentru borcane de ulei ars. Kerch privește în toate părțile, aiurit. Patul din care tocmai a sărit e un mindir mucegăit, învelit cu pături lucioase de uz și murdărie. Unde se află? Ce i se întâmplă? Dar soarele nu-i răspunde, se revarsă mai departe în cameră, o înghite, îi șterge orice murdărie, o face să dispară. Și Harry Kerch se trezește din nou, sare din pat și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din care tocmai a sărit e un mindir mucegăit, învelit cu pături lucioase de uz și murdărie. Unde se află? Ce i se întâmplă? Dar soarele nu-i răspunde, se revarsă mai departe în cameră, o înghite, îi șterge orice murdărie, o face să dispară. Și Harry Kerch se trezește din nou, sare din pat și dintr-o singură mișcare dă la o parte perdelele de la ferestre și soarele roz-arămiu de la răsărit curge în odaie, dar când privește în jur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amarul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că poate cîndva se va rușina de ceea ce face. Cînd se lasă seara mă înapoiez
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și pielea Îi era jupuită. Era zgâriat pe mâini și sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se spălă pe mâini. Le spălă cu grijă, În apa rece, până scăpă de murdăria de sub unghii. Se ghemui și-și spălă și genunchiul. Scârba aia de frânar. Da’ las’, că-l prinde el odată. O să-l țină minte. Tare frumos se mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mult mai mare decât mine, te-ai fi putut dărui în voie atâtor iubiri... Ezitai o clipă, pe gânduri. Maitreyi mă ghici. ― Nu, nu dragostele tale, fetele pe care le-ai ținut în brațe. Să nu-mi spui de ele. Murdărie, nu dragoste, au fost acelea... Începu să pîîngă în hohote. Pe coridor trecu șoferul, care se opri o clipă, mirat de plâns, apoi plecă mai departe, cu pași lini. (Și el era unul care ne spiona, am observat mai târziu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înalte despre vin și muzică. Și am ce citi... De pildă: “Muzica și vinul sânt literatura simțurilor și a inimii” - cum spunea Leibnitz. Apoi Mahler, afirmă că: “Muzica și vinul sânt pârâul cristalin în care mă spăl zilnic de nemărginita murdărie a acestei lumi”. Rămân surprins de cele spuse de baronul de Roy, care afirmă că: “Vinul de Murfatlar se înscrie printre marii muzicieni din orchestra mondială a vinului”. Nu-mi scapă nici cele spuse de Mihail Sadoveanu: “Vinul alături de natură
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
alții să răspundă. Cum a fost posibil? Așa. Excedat de modificări de ultimă oră (doar ne numeam " Ora"), lynotipistul, fire cam nevricoasă, s-a răcorit. A bătut pe clape, triadic: căcat căcat căcat. Corectoarea a acoperit bine cărcatul* . În loc să scoată murdăria din pagină ori măcar să atragă atenția "capului limpede" care eram că rîndul cu sminteala rămăsese pitit sub pastă neagră. Toate astea se întîmplau într-o tipografie în plumb, unde se opera altfel decît acuma. Direcția Presei (încă nu fusese "abolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mea sexuală este de nota 10, nu văd niciun motiv pentru care ar dori să cadă în brațele altcuiva?! Va trebui să avem neapărat o discuție pe tema asta, stimată parteneră de viață cu fund apetisant! Își privi mâinile. Avea murdărie sub unghii, două erau rupte, simțea o durere surdă la degetul mare. Intră în baie și învârti robinetul dușului. După ce aruncă hainele de pe el - nu se sinchisi să le pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Împăratul a luat iarăși cuvîntul și a zis Haldeilor: Mi-a scăpat din minte lucrul acela: dacă nu-mi veți face cunoscut visul și tîlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți, și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. 6. Dar dacă-mi veți spune visul și tîlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri, și mare cinste. De aceea, spuneți-mi visul și tălmăcirea lui." 7. Ei au răspuns a doua oară: "Să spună împăratul robilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
porunca pe care o dau: orice om, din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, va fi făcut bucăți, și casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El." 30. După aceea, împăratul a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste, în ținutul Babilonului. $4 1. "Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Într-alta, fără nici o geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai simțit până acum această duhoare olfactivă În nenumăratele mele preumblări pe aceste străzi argăsite și n-am văzut luxurianța vegetației și Înflorirea deșănțată a murdăriei; pe lângă garduri mișună haite furișate de câini sau de oameni la pândă. Mirosul greu de mortăciune, intrată de mai multe zile În putrefacție, mă paralizează; muște mari, roșcate bâzâie soioase peste tot. De după câte o perdea, pătată violent de culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bun caz, naivi. Oameni-reptile. Totuși, nu sunt de acuzat; sunt atât de Înghesuiți În societatea asta care-i dezagregă, Încât anomaliile sunt inerente. Ne-ar trebui Încă vreo câteva planete să ne Întindem, cât mai e timp, rufele spălate de murdărie la uscat. Și să ne Întindem mădularele chircite de atâta aglomerație. Și să ne iubim nu la repezeală, Înghesuiți Între patru pereți ai nu știu cărui amic binevoitor. De-aia suntem atât de urâți: suntem bolnavi. Prea puțin timp avem, prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
multe acareturi și o ogradă cât o grădină. Îl găsiră ajutând de zor la descărcatul unui car de dovleci. Era în potcap, cu o rasă cafenie soioasă, suflecată în față peste genunchi. Avea o barbă mare albă, cam înnegrită de murdărie. Se ținea verde, deși trecut de șaptezeci și văduv de douăzeci de ani. Doar că nu mai vedea bine. Astfel și acuma, nu recunoscu îndată pe Dragoș și numai când îi auzi glasul, izbucni cu vioiciune: ― Bată-te să te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]