2,502 matches
-
colo în spre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel totdeauna, când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea! {EminescuOpI 11} SPERANȚA Cum mângâie dulce, alină ușor Speranța pe toți muritorii! Tristeță, durere și lacrimi, amor, Azilul își află în sînu-i de dor Și pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munți rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
timpuri mai bune. Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină, Speranța cea dulce de plată în cer, Și face de uită de-a morții dureri, Pleoapele-n pace le-nchină. Cum mângâie dulce, alină ușor Speranța pe toți muritorii! Tristeță, durere și lacrimi, amor, Azilul își află în sînu-i de dor Și pier, cum de boare pier norii. {EminescuOpI 13} MISTERELE NOPȚII Când din stele auroase Noaptea vine-ncetișor Cu-a ei umbre suspinînde, Cu-a ei silfe șopotinde, Cu-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a căror bărbați ei speră C-ajungînd cândva miniștri le-a deschide carieră. - De ce nu voiu pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? {EminescuOpI 138} {EminescuOpI 139} {EminescuOpI 140} Azi, când patimilor proprii muritorii toți sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o beșică e de spumă, într-un secol de nimic. Incorda-voiu a mea liră să cânt dragostea? Un lanț Ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de plăcere care nu ține cont de haosul din jur și de proliferare. În anii care au urmat, haosul se referea la Încălzirea globală, iar proliferarea la armele nucleare. Și așa a luat naștere faima lui. Prețurile au crescut. Simplul muritor a devenit un simbol. Câțiva ani mai târziu, până și școlile și bisericile aveau afișe și vederi cu reproduceri după cele mai celebre teme ale sale, iar galeriile În regim de franciză din centrele turistice metropolitane au obținut un câștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îngânate. Peste vocea lui s-a adăugat glasul Înalt și pițigăiat al lui Bootie dând tonul refrenului: Mare este Domnul! Mare este Domnul! Loot a strigat că Fratele Alb Mai Mic nu se afla printre ei. Băiatul era un biet muritor, dar nu Îl Învinovățeau pentru asta. Nu Îi Învinovățeau nici pe Nați, care Îi influențaseră să creadă asta, pentru că ei erau doar jucăuși. Dar acum venise vremea să Îl caute pe adevăratul Frate Mai Mic În „Împărăția câmpurilor de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ați aprins focul mîniei Mele, care va arde totdeauna." 5. Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima de la Domnul! 6. Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea, locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pămînt sărat și fără locuitori. 7. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Sion cu cîntări de biruință, și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi. 12. Eu, Eu vă mîngîi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba, 13. și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pămîntul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Dumnezeu, omul, care în cumplita-i pornire spre înavuțire, va inventa statul, impozitele, taxele, amenzile, munca la negru, mita, șperțul și ciubucul, va da naștere la băsești, boci, udre, videni, berceni și alte lifte din acestea ordinare, care ronțăie viața muritorilor de rând și înjumătățesc sintagma francezului Paul Valéry. Deci stimați cititori, sper că vedeți cum a început calvarul nostru de azi. Dar să știți, o spun doar pentru liniștea dumneavoastră, că în lumea asta mare pe undeva tot se mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vieții cu moartea. Acolo, în adâncul deșertului, moartea se lasă văzută ca atare, nemijlocit. Te întâmpină ea însăși, în persoană, asemeni unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși. Când pune la încercare viața unui muritor, nu îngăduie o lungă așteptare și nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de oameni. Ne amintim cuvintele lui Borges în legătură cu labirintul înălțat în regatul Babiloniei. Confuzia despre care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor de-a accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința omenească nu mai recunoaște
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pe care false? Dacă zeul ni le trimite pe cele adevărate, cele false de unde provin? Dacă și acestea au origine divină, rezultă că nimic nu e mai capricios decât divinitatea. Căci ce poate fi mai nesocotit decât să agiți spiritele muritorilor prin viziuni false și amăgitoare? Dacă imaginile adevărate au o proveniență divină, iar cele înșelătoare și zadarnice țin de natura umană, carei criteriul de a distinge visul divin de cel natural? Nui mai bine să spui că toate visele sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vieții cu moartea. Acolo, în adâncul deșertului, moartea se lasă văzută ca atare, nemijlocit. Te întâmpină ea însăși, în persoană, asemeni unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși. Când pune la încercare viața unui muritor, nu îngăduie o lungă așteptare și nu lasă nici o urmă. Nu știm de fapt ce s-a întâmplat acolo, în pustietate. Scriitorul ne spune că regele părăsit ar fi murit de foame și de sete. Însă imediat suspendă orice reflecție
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și confuzia sunt lucruri ce țin numai de Dumnezeu, și nu de oameni.“ Confuzia despre care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor dea accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. „Allaby sa gândit că maurul era nebun și că labirintul absurd era un simbol și o dovadă limpede a acestei nebunii.“ Ceea ce a voit maurul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe care false? Dacă zeul ni le trimite pe cele adevărate, cele false de unde provin? Dacă și acestea au origine divină, rezultă că nimic nu e mai capricios decât divinitatea. Căci ce poate fi mai nesocotit decât să agiți spiritele muritorilor prin viziuni false și amăgitoare? Dacă imaginile adevărate au o proveniență divină, iar cele înșelătoare și zadarnice țin de natura umană, carei criteriul de a distinge visul divin de cel natural? Nui mai bine să spui că toate visele sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sau Tellus Mater din religiile mediteraneene, care dă naștere tuturor ființelor. Voi cânta Pământul - se spune în imnul homeric Pământului (1 și urm.) -, mamă universală cu temelii trainice, străbună care hrănește la sân tot ceea ce există... Tu poți da viață muritorilor, și tot tu le-o poți lua..." În Choeforele (127-128), Eschil slăvește la rândul lui Pământul care "zămislește toate ființele, le hrănește și le primește apoi din nou sămânța roditoare". Profetul Smohalla nu ne spune cum anume s-au născut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de mamă l-a privit întâia dată. Piele lui albă și moale, ca petala unei flori, O uimea și-o întrebare și-o punea adeseori: Aura-i înaurită, fața, mâna și piciorul Ce-o bucură-ntâi pe mama, Dumnezeu sau ... muritorul? EI NU SIMT CE SIMT EU Unii râd de plânsul meu, Alții blestemă mereu, Dar nu simt ce simt doar eu Când la copii le e greu! Ieri juram: că verii mei Nu -s alții mai buni ca ei! Astăzi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
vrea să pot spune la toți de bine, Câtă iubire freamătă-n mine, Cu emoții să spun, cu vorbe fierbinți, Cu lacrimi ascunse, cu patimi cuminți, Că-mi este dor de toți, vă voi iubi de sus ... Nu pot, sunt muritor de rând, dar ca supus Îl rog pe Domnul, Bunul Dumnezeu Ca să vă spună toate - acestea-n locul meu! SCLIPIRI SENTIMENTALE Ica Grasu vine din Tanacul Vasluiului, loc mirific, cu frumuseți naturale splendide și cu oameni plini de iubire față de
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
această energie are și alte aplicații potențiale în legătură cu care suntem în curs de a întocmi un raport. Jefferson Dayles se strecură la loc în pat și stătu în întuneric cu ochii închiși, gândind: Este vechea poveste: prea complicat pentru mintea muritorilor". Pe când depunea jurământul pentru noul mandat, Jefferson Dayles se gândea: "Trei ani, nu mai mult. Trei ani pentru a-l găsi." După aceea putea fi prea târziu. Prea târziu, prea târziu - de-a lungul acelei zile importante aceste cuvinte i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
se acoperă și se ascund de Dumnezeu. Acesta îi amenințase că vor muri în ziua în care vor mușca din măr. De fapt ei au mai trăit multe zile după aceea. Numai că și-au pierdut condiția paradisiacă, au devenit muritori în acea zi descoperind că sunt goi și că prin goliciunea lor se opun unicității Creatorului. Oricât ar spori numărul spre infinit, el ascunde, încă de la început, o mulțime vidă. Între privirea artistică și celelalte moduri fundamentale ale privirii există
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
contraversate decât celelalte - periculoase, ce Învrăjbesc oamenii să se omoare. Motivul...? Credința unora e cea adevărată, iar restul urmează a fi omorâți Întrucât aceștia sunt păgâni, nu mai poate continua la nesfârșit...! Am zis și repet: la ora actuală, noi muritorii avem nevoie să credem,adică se ne amăgim, sperând la o altă viață după moarte, iar pentru acest motiv, e nevoie de o singură religie, una credibilă, care să nu poate fi manipulată de te miri cine...! Adevăr grăiesc...? „Întradevăr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din ordinul său, i-a fost frică și a murit ca un prost, probabil dizolvat cu acid sulfuric ori altă combinație chimicâ, Încât nu a avut parte nici măcar să fie Îngropat cu cele patru scânduri ce se cuvine oricârui sărac muritor. Atunci, Îmi dai voie să te Întreb...?” „Bine, te ascult...dar, te rog n-o mai lungi...” „Acestor criminali ai omenirii, cine le-a dat dreptul să ne omoare! Un nebun, având În anturajul său câțiva dereglați mintal, să dispună
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după felul cum se vorbea la persoana Întâia și, mai cu seamă, masa supra saturată cu resturi de mâncare și numărul sticlelor golite În timp ce țigările americane creea atmosfera celor care Își pot permite să converseze intim. Totuși, cine erau acesti muritori ce-și permiteau onoarea să fie oaspeții acestui local...? Vom vedea imediat...! Cel care părea a fi Șeful, desfăcu o cutie plină cu alune - produs care nu-l puteai afla În comerț - după care Își aprinse o țigară, savurând plăcerea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sunt surprins: dece Încă nu te-au azvârlit afară superiorii tăi...? Agațăte cu amândouă mâinile de haina militară, În caz contrar cum ți-ai putea câștiga pâinea...? Poate muncind În construcții dar cunoscându-se ce poamă ai fost, vei ajunge muritor de foame...! Și-ți mai atrag atenția: cu mine să te porți frumos vorbindu-mi civilizat, În caz contrar te dau dracului cât ești de colonel, ai Înțeles...? Mie nu mie frică de tine, mă jigodie Împuțită...!” Îl mai privi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
omule rezonabil, nu mai trimete oamenii la pușcărie...!” Lct.Col.Tudose Ion se sdrădui să fie calm. „Acest schimb de cuvinte a Întărit imaginea valorii tale care deja Încep s’o apreciez. Am avut În cercetări penale o grămadă de muritori de rând care dacă am ridicat puțin vocea le ei, nu mai pridideau acuzându-se singuri...!” Tu Însă m’ai jignit profund, iar iertarea mea nu se va Întrezări niciodată...! Ai insultat un ofițer superior care te poate aresta imediat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]