4,695 matches
-
avea însă altă preocupare: Ezita. Pauza se prelungea. - Te ascult, domnișoară! Ai vreo doleanța? - Cu permisiunea dumneavoastră, aș avea o confesiune de făcut. Simțea că-i ard obrajii Lordul ridică sprâncenele și ochii mari cafenii o priveau stăruitor, așteptând. - Copiii ... murmură Alma. - Ce-i cu ei? Au făcut ceva rău? - Nu, nu, nicidecum! Eu voi face tot ce pot și ce ține de mine pentru a-i ajuta și învăța tot ce știu! Dar... - Dar? Spune, te rog! - Nu pot fără
MY LORD (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341183_a_342512]
-
așa, Antal? - MARDUK! Antal, îl apucă de mână și îl scutură puternic. - Ești nebun? adăuga el. - Să vedem cât de nebun vei fi tu, când le va veni rândul amazoanelor, zise MARDUK și, dându-și pelerina peste umăr, plecă grăbit murmurând ceva. - Antal privi îngrozit spre ușa prin care intră, iar, sclavul igigi. - Marele zeu mai dorește ceva? întrebă sclavul. Mâinile, mult prea lungi și greoaie, păreau să-i atârne neputincioase. - Nu! răspunse cu glas domolit Antal. Cum te cheamă? - Jasim
CAPITOLUL II de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341191_a_342520]
-
Joseph, să am grijă de voi. Copilul ridică perdeaua de gene și privi direct în ochii ei. Aceeași ochi profunzi ca cei din tablou doar că aceștia o studiau cu curiozitate și ușoară reținere. Zâmbetul ei deschis îl încuraja și murmură timid: - Eu sunt Leon ... nouă ani, fixă un punct inexistent din dușumea. -Frumos nume, Leon. Doar că tu ești un puiuț de leu, îl mângâie pe păr. Beth își dădu ochii peste cap plictisită. - Ai început cu dreptul domnișoară Alma
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
imaginația. Azi, puricii nu mai fâșâie și basculează abrupt și nesatisfăcător în imagine HD și sonor stereo, fără nicio tranziție sau preaviz. În dezbaterile televizate, se întâmplă să fie invitat și câte un specialist veritabil al problemei discutate. Invariabil, el murmură ca un lampion japonez aprins, îmbujorat și răpus de prime time. El e mereu întrecut în decibeli și vehemență de invitații-panaceu, care dau cu morgă verdicte definitive. În 2010 am renunțat la cablul tv. Mi-ar fi plăcut să fie
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
mereu deschisele răni ale vanității și generează incontinent judecăți care stagnează o vreme în platou ca un gaz mai greu decât aerul. În dezbaterile televizate, se întâmplă să fie invitat și câte un specialist veritabil al problemei discutate. Invariabil, el murmură ca un lampion japonez aprins, îmbujorat și răpus de prime time. El e mereu întrecut în decibeli și vehemență de invitații-panaceu, care dau cu morgă verdicte definitive. Oamenii sunt mulțumiți de cuvinte doar datorită zgomotului care le apără capetele. În
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
câțiva locuitori din zonă, cărora le-am explicat de ce protestăm. Din jumătate în jumătate de oră cineva făcea update: „Sunt 30.000 la București.” „La Cluj protestul a adunat 10.000.” „Am înțeles că și la Teleorman va fi protest", murmură alții. Știam că cei de acasă sunt și ei, fix acum, în stradă. Pentru aceleași motive ca noi. Fără bani de la Soros și fără să ne pună cineva să protestăm. Și fără să fie lovitură de stat.
M-am dus într-un citybreak la Londra și am ajuns, pe ploaie, la un protest contra grațierii. Român din UK: „Vreau să am la ce să mă-ntorc acasă” () [Corola-blog/BlogPost/337910_a_339239]
-
E 21 iunie. Soarele grecesc bate puternic în borurile pălăriei mele și pe umerii de sub cămașa deja încinsă de căldură. În timp ce se bălăcește în piscina pentru pici, cea mică murmură un cântecel în engleză. Nu știe încă să vorbească, „rupe” doar, însă faptul că își ascultă sora mai mare cântând, o ajută să reproducă aproape orice: „Rai’, rai’, go ’way, co’ ’gain anoo’ day...” Un cuplu de britanici în etate
„De ce-ați vrut să vă rupeți de noi?” Pe șezlong, în Grecia, cu britanicii din tabăra „Leave” () [Corola-blog/BlogPost/337914_a_339243]
-
tot mai profundă. Ești o mare mângâiere când privesc spre asfințit, simt astrala-ți strălucire, vreau să te fac fericit! IDILĂ Privirea ta mă țintuia avidă-n așteptare, am tresărit și am răspuns la marea ta ardoare. Iubito, încet ai murmurat, ești marea provocare... Un câmp magnetic ne unea în al iubirii vals și-n clipa care a urmat m-ai invitat la dans; treceam în urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasă, lent m-am ridicat, cu-n zambet
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
la vise în drum În vremuri atât de perfide ... zâmbesc Căci visele-s vise...dispar ca un fum... ÎNROBIȚI DE VISE Trăim sub zăpezi ce-s de doruri ucise Și stânci care tânguie doine în noapte Cu suflete triste ce murmură șoapte Suntem înrobiții acelorași vise. Așteptăm primăveri să renască în noi Iar viața să zburde-n crâmpeie de gând Ghiocei să ne scalde în albul flămând Și liniști adânci să coboare din ploi... Râvnim bucurie și mai cernem tristeți În
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
briză ce-mi usuci orgoliile, primăvară-mbrățișând grădina cu magnoliile. Încerc să mai cânt Încerc să mai cânt, atât cât se poate; De cer nu am frică și nici de cuvânt. O beznă rece înăbușă ochii Apasându-mă în primitorul pământ. Ascult murmurând salcâmii în floare, Cânt înfrigurat pe talazul de astre, Pe țărmul morții mi-aștept nenorocul Și vârsta mea blândă născută-n dezastre. Vino, să ne spunem iară pe nume, Ieșind din depărtarea neînțeleasă. Pe umeri tu porți o dragoste moartă
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
nr. 1660 din 18 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Veniți la Târgul Muntelui în zori, Când soarele din tulnic dă năvală, Veniți, voi fete mândre și feciori, Acolo sus, sub cer de catedrală. Când aurul mai curge din poveste Tot murmurând prin cele cinci izvoare, Veniți la Târg cu lăzile de zestre, La Crucea Iancului, cea iertătoare Și Numelui cel Sfânt binețe dați-i, E Aerul același pentru toți, Drumeți din patru zări și alte spații Veniți la Târgul fetelor de
CHEMAREA MUNTELUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344006_a_345335]
-
fel ca fiecare atom din ființa ei. Se lăsa purtată pe aripile neantului, dar simțea cum o efervescență îi pătrundea în cele mai tainice unghere al simțirii, oferindu-i pulsări extatice formidabile. „Dumnezeule, mă îmbrățișează nimicul, iar eu am totul...”, murmură într-un suspin prelung. Într-o clipită, retina îi fu cu putere izbită de imaginea grinzilor de lemn ce ieșeau îndrăzneț din albul tavanului. O durere cumplită îi măcina tâmplele și articulațiile, iar corpul îi era țintuit sub o greutate
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
blonde îi încadrau ovalul albicios, la fel cum razele îmbrățișează suflarea. Era atât de frumos... atât de nimicitor... atât de aproape.... O contempla impasibil, doar o licărire ardentă a ochilor de un turcoaz înverzit îi trăda simțirea. - Iseliiin... am venit..., murmură prelung vocea profundă a bărbatului, apropiindu-se și mai mult de ceafa ei. - Eu sunt Elena, nu Iselin! Spuse rătăcită cu ochii în adâncimea chipului cu plete aurii din spatele său, reflectat în oglindă. Ea știa că venise vremea să afle
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
Stai!!! Stai, îți spun! Se întoarse ca trăznită de fulger spre tânăra care încă dormea sub baldachin. Nu mai înțeleg nimic... Dacă eu sunt aici, și tot eu sunt acolo...atunci... cine sunt eu? - Tu ești Esența! „Mdaa..., acea Esență”, murmură în sinea ei...luminându-se dintr-o dată totul... - Iar tu... ci... cine ești tu? Îl întrebă năucită, dar în același timp, aproape sigură de ceea ce avea să-i răspundă. - Eu? Eu sunt sufletul tău! Urmează-mă! (MENTIUNE la Concursul international
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET XLVII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului Las necuvintele să murmure-n ploaie, Cu ochi imaginari tu-mi ești beție Chiar de răsar stafii cu trupuri moi pe foaie, Din nașteri revărsate-n abulie. Aștepți să mă ridic din evul ieri, Din ce am fost noi în mod contemplativ, Dar piatra
SONET XLVII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342791_a_344120]
-
numai o fostă colegă de liceu mai dansa. Brusc își aminti de petrecerea de la sfârșitul liceului. Doamne! Așa tremura trupul acelei foste colege...Și tot așa se unduia, când încolăcindu-se pe trupul lui, când zvâcnind în refuzul atingerii. Ooo, murmură uluit, dansezi ca Irina...Tâmplele începură să i se zbată, urechile să-i vâjâie, se înroși... Nu cumva?.. Îmi amintești de... --Da! Eu sunt! șopti ea, mi-ai simțit trupul. 18-Iubire disperată Cu vocea sugrumată, reuși să șoptească: --Tu, Irina
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
numai s-o vadă pe copilă Îndrăgostit de vremi trecute din perioada juvenilă , Într-un colț dosnic al tavernei picta preocupat,discret Sperând să cucerească piața cu viitorul său portret . Bărbatul ce dansa cu fata mereu,în fiecare seară Și murmurând odat’cu dânsa,acorduri line de vioară O strângea-n brațe și pe spate o apleca, într-un delir Din buzunarul de la haină îi dăruia un trandafir . Trecut-au ani de-atunci,nu iartă timpul este nemilos Tangoul vechi la
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342939_a_344268]
-
sărit amândoi din barcă, să ne răcorim în mijlocul mării. Era ultima baie în mare pe acea zi. După mai multe ture în jurul bărcii, a venit din nou la mine, m-a cuprins pe după gât și m-a sărutat cu pasiune, murmurându-mi în ureche: - Mulțumesc, iubire! Cuvintele acestea mi-au rămas întipărite în minte, pentru mult timp... Am simțit în ele dragostea și căldura inimii ei... Emoționat, i-am mulțumit și eu, la rândul meu, cu recunoștință, rugând-o să se
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
V-a urmărit mereu acest univers tainic, invadat de blajinătate, învăluit într-o atmosferă de Eden, de bunătate divină, de bucurie beatificatoare, mirosind a dumbrăvi și busuioc. Grigore Vieru E atâta tăcere/ În casa mumei,/ Că se-aude în jur murmurând/ Plânsetul humei. Divinizez pământul care se urcă până-n vârful frunzelor, numai el, numai biata asta mână de lut urcă atât de departe în Univers, până în vârful frunzelor. Nimeni n-a zburat încă mai sus de frunză, mai sus de firul
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
V-a urmărit mereu acest univers tainic, invadat de blajinătate, învăluit într-o atmosferă de Eden, de bunătate divină, de bucurie beatificatoare, mirosind a dumbrăvi și busuioc. Grigore Vieru E atâta tăcere/ În casa mumei,/ Că se-aude în jur murmurând/ Plânsetul humei. Divinizez pământul care se urcă până-n vârful frunzelor, numai el, numai biata asta mână de lut urcă atât de departe în Univers, până în vârful frunzelor. Nimeni n-a zburat încă mai sus de frunză, mai sus de firul
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
mele și bijuteriile soției le găsiți la avocatul Pelle Gyorgy”... Numai atunci, călăii au încetat să o mai bată pe fetiță... (cade cu genunchii pe podea) - Doamne , cum poți îngădui una ca asta ! (începe să scrie în jurnal cu febrilitate murmurând) - Totul ne este interzis, iar lucrul cel mai groaznic este că toate pedepsele sunt, de fapt, una singură: moartea! (Se stinge lumina) -------------oOo------------- TABLOUL 10 În aceeași cameră de ghetou din Oradea. -------------oOo------------- - Eva Heyman: Azi este 30 mai 1944
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
noastre... (Afară, din curtea interioară a ghetoului se aud strigăte de durere urmate de cuvintele: „Na, te vén gazember, most megmondod az igazat?” «Ei, ticălos bătrân, acum îmi spui adevărul?». Eva se repede la geam și fotografiază cu nesaț. Apoi murmură parcă citind din jurnal) - Doi jandarmi bat cu sete un evreu ca să le spună unde a ascuns aurul... În spațiile depozitului fabricii de bere „Dreher” au fost create spații de anchetare a evreilor care sunt bătuți să spună unde au
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
acte, la ora asta, omule? - La „C”, unde am lăsat mașina... Ah, vă rog să mă iertați! În comuna „B”, de când am cumpărat casa asta, că nu mai suportam să locuiesc unde s-a... - ... Mda, deci asta este explicația! a murmurat comisarul contrariat, după o pauză de câteva clipe în care a derulat în gând toate ipotezele pe care le crease cu privire la desfășurarea evenimentului și a șters o parte din ele cu repeziciune. După un schimb semnificativ de priviri cu procurorul
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
nu le mai trăise și nici nu cunoscuse intensitatea trăirilor interioare declanșate de acestea. Mâna bărbatului se ascunse între pulpele fetei și începu să-i maseze fântânița complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de șir, iar mâna i se înfipse peste cea a agresorului, apăsând-o și mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconștient, din dorința de a simți și mai profundă această presiune. Simți cum pe sub bikini a
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
străbuna credință, Mereu ai luptat pentru al tău crez unitar și pașnic, Dar, totuși, zi și noapte ești înrobită și credința-ți atârnă ca pedeapsă. Unde-i, Doamne, dreptatea Ta? Vărsatu-s-au sudori martirice, Umbre crucificate pe nedrept, Arme ce-au murmurat cea din urmă demnitate, Ca noi astăzi să sperăm a trăi liberi la sânul mamei, Să putem grăi-n limba noastră eminească... Dar, vedeți voi, națiunea încă geme, încă strigă! Ea n-a scăpat de jugul celor ce-o mulg
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]