1,621 matches
-
mergem la mănăstirea Sfântul Ioan Gură de aur, pronumită Zlataust? - E chiar foarte potrivit, pentru că schimbăm decorul. Din plin rai primăvăratec de aici, din Copou, intrăm în inima târgului...Te aștept acolo. Vocea dusă de zefirul flușturatec pâlpâia în văzduhul năpădit de gâze și zvon de păsări. Spiritul domnesc plecase deja...N-am zăbovit nici eu prea mult în preajma „mănăstirii dintre vii”. Mersul îmi era spornic și răsuflarea ușoară... Chipul de piatră al bisericii Sfântul Ioan Gură de Aur se arată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să-ți dozezi timpul și afectele, că nu mai deosebești între esențial și accesoriu, că, în sfârșit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianța toxică a momentului și a veacului. Suntem năpădiți de probleme secunde. Avem preocupări de mâna a doua, avem conducători de mâna a doua, trăim sub presiunea multiplă a necesității. Ni se oferă texte mediocre, show-uri de prost gust, condiții de viață umilitoare. Am ajuns să nu mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mișcările formațiilor de luptă ale Securității care nu ședeau deloc pe gânduri cînd puteau prinde în cătarea automatelor lor de fabricație sovietică, orice dușman declarat al regimului totalitar comunist. Idealul lor era blocarea înaintării puterilor malefice ale ciupercii roșii ce năpădea Europa. Lupta lui Remus se desfășura în condiția : «până la lichidarea totală a unuia dintre beligeranți» în multele sale drumuri în beneficiul camarazilor, deseori a simțit priviri furișe care-l urmăreau, dar prea rar a avut ocazia să se privească ochi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
excepție, precum înființarea, la Cucorăni, a unei biblioteci care deținea cărți de teologie, științifice, literare, etc.34 Nici aspectele economico-sociale nu sunt ignorate: în iunie 1894, preotul din Ipotești, adresându-se onoratului părinte 35, ia atitudine fermă împotriva străinilor care năpădiseră sătucul, acaparând facerea pâinii, a colacilor și a covrigilor în condiții neigienice. La numai cinci ani de la moartea poetului, autorul plângerii încheie citându-l pe Eminescu: De la Nistru pân'la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scapă câte o ironie (de neocolit, fiindcă tema însăși nu numai că o justifică, dar o și îngăduie). Ocrotită de lozinca "La vremuri noi, tot noi!", o adevărată armată de "formatori de opinie" ",cozeuri și frondeuri cu onoarea subvenționată", a năpădit sticla ecranelor afirmă Gavrilescu. N-aș avea nimic de comentat și cu atât mai puțin de condamnat, dacă intelectualul public X combate în temeiul unei convingeri, unei credințe statornice, indiferent care ar fi aceea. Este, însă, extrem de dezagreabil să vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vitrinele magazinelor. Presupunerea că noi am fi actorii spectacolului pe care Îl așteaptă de-atâta amar de vreme păru să le sporească Încrederea și să le dezlege limbile. - A ajuns Revoluția și la noi, spuse unul rotofei, cu fața Îmbujorată năpădită de o bură de tuleie. Nu se putea dom’ne! Și cehii și nemții și bulgarii, și numai românii să nu se mai trezească odată, dar Hansi o ținea pe-a lui, vroia neapărat să știe dacă au tras În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iar tot ce o stârnise fusese desigur leul În plus pe care-l dăduse Înainte să vadă prețul ziarului. Vărul meu vitreg părea să fi ostenit explicând, așa Încât un tovarăș de-al lui, o figură de Isus ratat, suptă și năpădită de tuleiele unei bărbi cânepii, porni cu avânt sporit să lămurească femeia cum că ei nu se aleg cu nimic din leul acela, fiindcă-i costă trenul de-i usucă și care ar fi nerodul ăla care să se Înhame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nemernice și să le fie țărâna În gura și-n ochii, eh, de cinci sau șase veri n-am mai văzut ce se-ntâmplă pe-aicea pe plajele astea. Mă ridicasem Într-un cot pândind pentru o clipă o schimbare, năpădit de o dorință tulbure. Marea de un roșu murdar se zbătea Între zidurile coșcovite ale cazematei. O fi fost furtună aseară, dar nu-i nici o scamă de nor pe cer. I-au vânat ca pe iepuri, da, au dat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
apropiam iarăși buzele Într-un geamăt și-un muget orgasmic atotcuprinzător. Poporul se Înveselea, un sânge proaspăt curgea năvalnic prin vinele lui, Împingându-mă pe străzile care ies spre casa maiorului Zlate. Am pătruns ca Într-o subterană În curtea năpădită de vița de vie Întinzându-se până pe acoperișul casei, acoperind-o și ținând-o permanent la adăpost de lumina verii. Am Încercat ușa. Era Încuiată. Am bătut În ochiul de fereastră cu drugi de fier din fundul curții, iar fereastra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că n-aș avea la ce să mă tem că și-ar revendica lucrurile și-ar pica din nou pe capul meu și-al Nelei. Laur pășea țanțoș pe lângă un tip mărunțel și uscățiv, căruia mă prezentă Într-o engleză năpădită de poticneli ceremonioase, după ce-mi spusese că-i american și stau Împreună la hotel Muntenia din Neptun. Agățat de brațul bătrânelului ăla bine Întreținut, văr-miu părea s-o rupă binișor În engleză și mă gândeam că dintotdeauna parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scurt, de intrare în gară, mă smulse din visare... „Gata, am ajuns!”, mi-am zis pe nerăsuflate, frecându-mi ochii. Locomotiva s-a oprit, mai pufni o dată înecând peronul cu aburi... și se liniști. Eram acasă.. acasă... Bucuria care mă năpădi nu-mi încăpea în piept. Așteptarea îngrămădită în suflet... atinsese prea plinul... Dar, brusc, un simțământ nelămurit mi se cuibări în suflet.. O strângere de inimă începu să mă chinuie, și, nu înțelegeam de ce... Gara ne-a primit ca o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Chipul hâd al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul gării, cu mormane de moluz și gunoaie, ziduri dărăpănate, fără acoperiș, cu ferestre căscate larg, cu hornuri singuratice... Alei năpădite de bălării duceau spre maidane unde înainte fuseseră case arătoase cu grădini frumoase, acum în paragină. Erau primele răni ce ni se înfățișau ochilor, din orașul distrus de război aproape în întregime. Ici-colo, se mai vedea o dugheană, ori o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
glas tremurat, plângând ca un copil. Am rămas, doar noi..!”, își zise în gând, Baltă, uitându-se discret către Cârțu... pe care îl îmbrățișă, și-l dezmierdă din ochi, cu o iubire fără margini. O nemăsurată părere de rău îi năpădi inima... „ - De ce l-am atras și pe dânsul, după mine...în iadul ăsta.. de ce..!” își reproșa din adâncul sufletului. În timp ce Baltă și Cârțu mergeau alături tăcuți,.. Ion îi citi gândul.. simțea cum i se sfâșia sufletul prietenului său de regrete
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
datorie fața de țară, Gheorghiță !.. murmură Cârțu cu glasul îngroșat și grav. Să murim pentru ea !”. Și, trăgând cu coada ochiului spre căpitan, continuă.. „.. O dată moare omu’n viață !.. Să moară pentru țară.!” Ascultându-l, o bucurie fără margini îi năpădi inima lui Baltă, îi veni să-l îmbrățișeze și să-l sărute. Amândoi știau că sfârșitul e aproape... și-l acceptau.. „ - Așa este Ioane... așa este !.. Îți mulțumesc !”, murmură Căpitanul Baltă, abia auzit.” .. Și, nu vom pregeta, până la capăt !... Să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
locul ei, luându-l o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Cea dintâi întâlnire cu durerea fizică, mai sfâșietoare și mai adevărată, o simți înfiptă în inimă și, i se păru fără sfârșit. Deveni absent.. O mulțime de gânduri îl năpădiră.. mai ales, „anchetarea” uncheșului.. a tatălui său și a Mădălinei... ce însemna suferința lui, pe lângă sacrificiul lor.. Nu durerea ci, umilința îi devasta sufletul. Simți cum i se împotmolește mintea în învălmășeala aceea de gânduri. Totul s-a petrecut ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai trist și mai prelung. „Oare, pentru cine..?!”, se întrebă din nou, cu mintea învălmășită. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii... și, fiori cu spini otraviți îi trecură prin tot trupul.Un dor nestăvilit, de casă, de mama lui, îi năpădi sufletul. De acolo, de sub Grințieș, încercă să deslușească, peste vale pe coasta Stânișoarei, poate o vede trebăluind prin ogradă. O ceață argintie plutea peste Poiana Teiului... Era o zi caldă, poate prea caldă pentru sfârșit de august. Soarele dogorea de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de pe perete, cu zâmbetu i larg, cinic și perfid, parcă ar fi spus.. „Și, ăsta-i, doar începutul.!” De lângă el, Ana Pauker, cu un zâmbet enigmatic și viclean, ne-a amintit de colegul nostru.. Florin Constantinescu. O ură neputincioasă îmi năpădi sufletul. Cineva a îngânat cu glas tremurat... „De-ar fi Moldova’n..”, apoi, încă unul, și încă unul.. și, toți ne-am pomenit murmurând, cântecul în surdină, cu o durere în suflet infinită... ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
plină de frământări, m-am trezit devreme și, mai intâi, m-am uitat afară să aflu cum e vremea... Cerul era limpede, se prevestea o zi de toamnă frumoasă. Am avut o noapte zbuciumată, într-o toropeală lungă și obositoare, năpădit de vise.. niște vise ciudate... Gândul, că după șaizeci de ani mă voi revedea în școala noastră, cu colegi, unii poate pe care nu i-am mai văzut aproape, deo viață... că voi retrăi viața de internat, că o vom
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
poveste tristă, un apus de viață.. Și, în gând mi se opri amarul. „ - De ce mă las ca orbul, în voia gândurilor..?!.. Parcă aș citi alfabetul de la coadă înspre cap... să ajung la începutul existenței mele..!”. Un val de tristețe îmi năpădi sufletul. „Mi-ar face bine să pot plânge !.. măcar un pic. Parcă mi-a legat cineva lacrimile... Ori, au secat ca apa din fântână în timp de secetă !”. „De-aș putea plânge, fie și cu un singur ochi !.. Oare, cine
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mare măsură. Până la prânz, ochii mei sunt totdeauna lacomi să măsoare albăstrimea apei. Apoi, când vine după-amiaza și umbra se lasă tot mai compactă pe valuri, simt că mă cuprinde o suferință fizică: e ca și cum întunericul din abisuri m-ar năpădi treptat și o misterioasă ofensivă corpusculară ar porni dinspre apă ca să-mi răpească și puterile scăzute ce mi-au mai rămas. Lumea adâncurilor, cu tot misterul ei, mă încântă nespus, chiar dacă n-am izbutit să deosebesc cu precizie diferitele variații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care intră în teasc cu tălpile goale și țopăi mimând același dans euforic de bacantă. Viermi la pândă Când e prea cald, observ îngrozit cum fojgăie viermii în mormanul de pești morți aruncați pe țărm. Când voi muri mă vor năpădi și pe mine. Putrezirea cărnii e firească, mă învață cu blândețe Aia. Știu că Pământul-Mumă îmi va încredința trupul viermilor care nu mă vor cruța: să purifice materia degradată e chiar datoria lor. Și totuși nu sunt deloc liniștit. Oricât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scrie totul și atunci a decis să se lipsească de prezența mea în Urbe. Boii Domnului Azi, fără să bag de seamă, întorcându-mă acasă, am călcat într-o balegă de vacă. Prinsese o crustă uscată pe deasupra, dar înăuntru era năpădită de o mulțime de insecte roșii care m-au făcut să mă gândesc la scarabei, gândacii sacri ai egiptenilor. La drept vorbind, se deosebesc: aceștia sunt mult mai mici și colorați. Localnicii îi numesc „boii Domnului” și îi venerează, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de Aia, misterioasă iubită și mântuitoare, și în plus preoteasă a lui Zalmoxis. Adică a zeului vechilor geți, românii, tăcuți și austeri ca Mincu însuși. „Orașul tot, cu cele șapte coline, era aidoma unei lave arzânde. Aerul din Roma era năpădit de un miros înecăcios de sex ș...ț. Simt un parfum îmbălsămat: sunt flori de glicină. Aia mi-a adus o crenguță de la crâng ...” În această carte, pe care Umberto Eco, pe ultima copertă, nu știe „dacă s-o definească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
raport religionar al poporului român, ca nicăieri aiurea - și care a fost și temelia și garanția succeselor lui politice și teritoriale naționale - se impunea reglementarea pe baze destul de tolerante a organizațiilor diferitelor secte și asociații religioase care după război au năpădit și peste țara noastră. Statul nu poate fi indiferent față de pornirile de a i se fărâmița unitatea sufletească a neamului de predicatori - de regulă străini - neromâni, care predică desarmarea, sunt contra monarhiei și a altor așezăminte fundamentale ale țării noastre
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
repede. Vuga se Întâlnește la altitudini mai Înalte, la șes locul ei este luat de baka (Ficus obliqua), un smochin parazitar. Ajunge la maturitate pe „cadavrul” copacului gazdă, și se transformă Într-un copac Înalt, deasupra celorlalți. Poteca Îngustă era năpădită de ierburi și rădăcini de copac, aerul era umed și Încălzit Deodată se auzi murmurul unui pârâiaș și un firicel de apă se prăvălea Într-o cascadă argintie. 601 Ieșim treptat din această stare euforică și revenim la Levuka. După-amiaza
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]