1,985 matches
-
o parte și se apropie de masă. Îl prinse pe Coltuc de umărul bont și-l scutură. Corpul beteag se răsuci la acest nou imbold și se rostogoli, ca un butuc, pe podea. Abia atunci Melania înțelese grozăvia și se năpusti spre fratele ei, chemându-l pe nume. Cum el nu răspunse decât cu restul de spumă care-i sufocase gâtlejul și care, în rostogolire, îi cursese nestingherit pe bărbie, Melania nu mai știu ce să facă decât să-i ia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și palmele, ca după o treabă bine făcută. Cel mai bun... Abia atunci Melania se trezi de-a binelea. — L-ai omorât ! — Era, oricum, mai mult mort decât viu, ridică Golea din umeri. Cum poți să omori așa ceva ? Melania se năpusti asupra lui, lovindu-l cu pumnii. Bărbatul așteptă ca furia femeii să se potolească, dar, după câteva clipe, mai degrabă plictisit, socoti că e timpul să pună capăt scenei, așa că îi trase un dos de palmă care o trânti la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mă apăr. Cei care mă atacă îmi amintesc de oamenii ăia, niște siluete care seamănă între ele, cu fețele întunecate. Aud și zgomotele de atunci, strigătele care nu mai știu dacă sunt ale noastre sau ale celor ce se năpustesc. Cred că așa răsună vaietele celor care se îneacă în timpul unui naufragiu. Eu așa simt, că acolo eram cu toții pe puntea unei corăbii care se scufunda, numai că doar unii își dădeau, pe atunci, seama de asta. Nu mă pot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chipul lui smolit, ținea de portiera camionului ruginit ca de un trofeu. Își împinse, cu degetul, borul pălăriei spre ceafă și se uită când la cei trei, strânși unul în altul la mijloc, când la Calu, așteptând semnalul să se năpustească. De năpustit însă fără niciun semnal, se năpusti Mierlă, omul-pasăre. Și nu spre ei, ci spre cer. Ca și ciocârlia, care e singura pasăre ce cântă și zboară în același timp, omulpasăre își ascuți limba între dinți, slobozind triluri suitoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
smolit, ținea de portiera camionului ruginit ca de un trofeu. Își împinse, cu degetul, borul pălăriei spre ceafă și se uită când la cei trei, strânși unul în altul la mijloc, când la Calu, așteptând semnalul să se năpustească. De năpustit însă fără niciun semnal, se năpusti Mierlă, omul-pasăre. Și nu spre ei, ci spre cer. Ca și ciocârlia, care e singura pasăre ce cântă și zboară în același timp, omulpasăre își ascuți limba între dinți, slobozind triluri suitoare. Se înălță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca de un trofeu. Își împinse, cu degetul, borul pălăriei spre ceafă și se uită când la cei trei, strânși unul în altul la mijloc, când la Calu, așteptând semnalul să se năpustească. De năpustit însă fără niciun semnal, se năpusti Mierlă, omul-pasăre. Și nu spre ei, ci spre cer. Ca și ciocârlia, care e singura pasăre ce cântă și zboară în același timp, omulpasăre își ascuți limba între dinți, slobozind triluri suitoare. Se înălță, fâlfâind din aripi, și desenă rotocoale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să vâre lama la loc, Calu îi strigă pe cei doi Puțică. Ei întinseră brațele, același pentru fiecare, adică unul brațul drept, celălalt brațul stâng, și Calu șterse lama de câte o parte pe mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
părea de neînduplecat. Lozul câștigător se tot furișa printre celelalte, mai ascuns, mai la fund sau într-o margine. Jenică se dezlănțuise. Se lăsă în patru labe cu fața lipită de podea, privind grămăjoara din toate cele patru direcții. Se năpusti, icnind, astfel încât lozurile să nu aibă timp să se regrupeze. „Te prind, mă, te prind !“, șuiera, rupând sau smulgând peticul golemului din lozurile pe jumătate rupte. Dar peticul nu conținea litera care trebuia și golemul rămânea tot amenințător și de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
speciale sunt definite dinainte, constituind o adevărată stereotipie a acestei zile. Douăsprezece plase de cca. 100 metri fiecare sunt dispuse sub formă de cerc în pădure; un vânător intră în acest cerc cu doi sau trei câini, iar vânatul se năpustește peste plase, unde este răpus cu arme albe. Cinci cercuri au fost astfel făcute în ziua respectivă, însă nimic nu este lăsat la voia întâmplării: amplasarea plaselor, locurile de popas, chiar orele sunt tradiționale, fiind vorba de teritoriul de vânătoare
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
învățătorul Nicu Huștiu și-a instalat conacul. Iată cum descrie Eugen Șendrea lupta cu tătarii de pe Valea Berheciului: „Cât a trăit Ștefan cel Mare și Sfânt, numai de dușmani a avut parte. Când intrau turcii în țară la sud, leșii năpusteau dinspre miazănoapte, prin pădurile și mlaștinile Moldovei la răsărit năvăleau tătarii. Era în anul 1476, pe la 11 iunie, spre asfințitul soarelui. Pe valea Berheciului, în ținutul Tecuciului, mai sus de satul Vultureni, se așezaseră acolo tătarii ca la dânșii acasă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ceva de spus (în scris). Dintr odată, mari talente fără nume, nu putem semnala pentru că scrisul nu e la poruncă iar valoarea se obține prin exercițiu oratoric, ideatic, jurnalistic, scriitoricesc. Desigur avem cunoștință că și în alte județe s-au năpustit "în presă" chemați și nechemați. O bibliografie din Caraș-Severin înregistrează sute de ziare, "ziare", foi, foițe, notițe, cu tot felul de nume, fără vreun fel de reprezentativitate națională așa cum și Dicționarul profesorului Ioan Baban despre mișcarea literară locală include și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ori pe 35 săptămână, apoi 14 ore zilnic și obținerea Licenței 001/ TV/ 1993, era stimularea publică ! Tineretul și o parte dintre intelectualii orașului Vaslui și din județ (mai ales din Bârlad, Constantin Nițuc și primarul Aurel Găvan) s-au năpustit să-și vadă nu numai figurile ci și aspirațiile, problemele, realizările reflectate pe micul ecran. La prima selecție pentru tiptop mini-top a copiilor de la grădinițe, au fost numai concurenți, 304 copii. Dar și participarea afectivă cu tătici, bunici, frați etc.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
renumerați atâta timp, au început să se retragă mai toți, pe 13 aprilie 1991 rămânând doar eu și Daniel Marin (fiul), pe 14 începând ca operatoare Luminița Lăzărescu (Lidia Lascăr) care nu pusese 39 mâinile pe butoane ? Că s-au năpustit și "prieteni" și dușmani să sfâșie noul post privat ?" "Studioul TV Vaslui va transmite", semnalează Adevărul (atunci condus de un profesionist cu mare caracter) pe 18 decembrie 1990 iar după prima emisie din 24 decembrie 1990 ora 7:30 s-
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Orașul roman este privit de pe spinarea unui măgar înhămat la o căruță cu mărfuri, așezat asimetric în partea dreaptă jos a unei străzi aglomerate (Ibidem, p. 29). În cătunul slavilor, într-un decor spectaculos, acoperit de zăpadă, câțiva bărbați se năpustesc asupra unor lupi ce atacă un om căzut la pământ (Ibidem, p. 44). Modul ingenios în care este construită scena construcției lor contribuie din plin la sugestia "efectului de real". 266 Ibidem, pp. 58-59. Este una din puținele compoziții ample
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pragmatici (rupturile de determinism cauzal acțional și/sau verbal infra ix): ix) " Pentru a testa dacă nebunii nu s-au însănătoșit cumva și ar putea părăsi spitalul, doctorul desenează o ușă pe un perete alb și toți clienții stabilimentului se năpustesc spre ușă cu excepția lui Bulă care explică senin comportamentul său "normal": "Cum ar putea să iasă dacă cheia e la mine?" Din cele prezentate pînă acum reiese pregnant faptul că gluma dispune de un inventar de structuri și teme greu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
această lume, dar nu sunt din lume. Sufletul invizibil este închis într-un trup vizibil și creștinii sunt văzuți că locuiesc în lume, dar adevăratul lor cult adus lui Dumnezeu rămâne invizibil. Trupul, deși nu a primit nici o nedreptate, se năpustește cu ură și luptă împotriva sufletului, pentru că acesta îl împiedică să se bucure de plăcerile senzuale; tot așa, și lumea îi urăște pe creștini, deși nu a primit nici o insultă, numai pentru că aceștia se opun răului. Chiar dacă este urât, sufletul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ei au jefuit și au distrus multe orașe. Când i-au împins din urmă hunii, ei au plecat înspre miazăzi și apus. După ce au prădat și ars țara, hunii s-au așezat în Ungaria de azi. De acolo s-au năpustit și au jefuit, de multe ori, pământul nostru. Vreme de optzeci de ani, lumea a tremurat de spaima lor. Dinspre miazănoapte, au venit slavii. Se deosebeau de ceilalți migratori pentru că erau mai statornici și se ocupau și cu agricultura. Cei mai mulți
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
-i pătrunse în carne. Cu uriașă putere, voievodul apucă atunci sulița, cu amândouă mâinile, să-i oprească pătrunderea prea adânc în trup. Căută cu privirea un ajutor, între căpitanii care luptau în urmă-i. Dar zeci de otomani s-au năpustit, fioroși, asupra lui Mihai-Vodă. împresurându-l din toate părțile. Gândeau că, în sfârșit, i-au răpus și urlau de bucurie. Însă n-a fost pe voia dușmanilor. Înțelegând primejdia, frații Preda și Stroe Buzescu au sărit, într-o clipită, în
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
pe Tudor îl vedea doar ca prin ceață, atât îi erau ochii de umflați și de roșii. Totuși, a luat seama că boierul a tras două pistoale de la brâu și le-a îndreptat asupra lui Tudor. Mută, Tinca s-a năpustit asupra boierului, drept în clipa când cocoașele pistoalelor atingeau capsele. Un glonț a șuierat pe la urechea Vladimirescului. Altul a atins umărul stâng al Tincăi și-a nimerit în creanga unui copac, turtindu-se acolo. În liniștea care s-a statornicit
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
și-i lingușind mînia, Prin spate m-a trîntit și, jos, m-a insultat, Dîndu-și atîtea aere de om Plin de curaj, ca regele-l laudă C-a atacat un om care ceda, Si ațițat d-isprava lui mortală, Se năpusti asupră-mi iar. KENT: Pe lînga fanfaronii ăștia lași Aiax e-un măscărici! CORNWALL: Să fie-aduși butucii! Mișel bătrîn și îndărătnic, fanfaron, Te învățăm noi! KENT: Șir, I am too old to learn. Call not your stocks for me, I
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
commission; Sit you too. BUFONUL: Nu, e un cavaler, care are ca fiu un nobil; fiindcă este un cavaler nebun acela care-și vede fiul nobil înainte de-a fi el. LEAR: O mie cu frigări roșite-n foc Se năpustească șuierînd pe ei! EDGAR: Spurcatul vrăjmaș mă musca de spate. BUFONUL: E nebun cin' se-ncrede în blîndețea unui lup, în sănătatea unui cal, în dragostea unui fiu sau în jurămîntul unei tîrfe. LEAR: Așa va fi, le dau în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
love thou show'dst the King, Ucis de-un slujitor, pe cînd scotea Celălalt ochi lui Gloucester. ALBANY: Ochi lui Gloucester! SOLUL: Un slujitor ce-avea, pătruns de milă, Se-mpotrivi la fapt, trăgîndu-și spadă Contra stăpînului ce, -nfuriat, Se năpusti și mort îl doborî, Dar nu far' lovitură grea ce-apoi Îl smulse vieții. ALBANY: Nseamnă că deasupra, Voi juzi, sînteți, ce crimele de jos Pe data pedepsiți. Dar, o, biet Gloucester, Pierdu și cellalt ochi? SOLUL: Pe amîndoi, milord
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
revenim orientarea generală a culturii române după 1989. Orientare e un cuvânt mare, trebuie să spunem "dezorientare". Cum spuneam, e o dezorientare normală până la un punct, pentru că lumea largă, până la "Revoluție" filtrată cultural-ideologic de cenzură și aproape inaccesibilă fizic, se năpustește din toate părțile peste România. Bietul cetățean român, oricât de sârguincios, inteligent și inspirat, are de "procesat", un volum colosal de informație extrem de eterogenă. Nu numai individul, nici sistemele culturale nu pot face asta într-un termen atât de scurt
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de N. Manolescu. Autoarea consideră că sistemul își permite luxul publicării, crezând că se poate folosi de o cenzură ulterioară, capabilă să înlocuiască lipsa celei premergătoare. "Conta, cu alte cuvinte, pe cronicari, pentru ca, simțind de unde bate vântul, ei să se năpustească asupra Buneivestiri cu o unanimitate prea supusă. De aceea numai din momentul când Nicolae Manolescu a înfrânt acest consemn tacit s-a dezlănțuit furia Comitetului Central prin gura lui Titus Popovici. De atunci, nu mai pot apărea despre Bunavestire decât
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
când în când, era brăzdată de niște lumini difuze ce scoteau în evidență culoarea de catran a cerului în zona respectivă. După toate semnele ce veneau din exterior, se părea că se stârnise și un vânt în rafale, care se năpustea, după un anumit algoritm, în special asupra arborilor. Vine o ploaie pe cinste, de toată frumusețea, iar noi ne îndreptăm direct spre ea! Spre nord, cerul e negru ca tăciunele... Cred că la Focșani plouă zdravăn! îi avertiză Bidaru pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]