1,580 matches
-
Galiției și din Volînia învecinată formau aproximativ 12% din populația Poloniei și reprezenta cea mai mare minoritate națională a tinerei republici. Politica guvernului de la Varșovia față de minorități a fost una agresivă, ceea ce a dus la apariția unei mișcări clandestine - Organizația Naționaliștilor Ucraineni. Regatul a fost împărțit în mai multe regiuni administrative, al căror număr a variat de-a lungul timpului. În 1914 existau 75 astfel de regiuni - powiaturi. În afară de capitala Lemberg, Cracovia era considerată capitala neoficială a vestului țării, fiind de
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
cu privire atât la conceptul de integrare rasială cât și la noțiunea de segregare, PN a fost capabil să argumenteze că o victorie a PU ar fi dus, în cele din urmă, la o guvernare a negrilor în Africa de Sud. Propaganda Naționaliștilor corela puterea politică a negrilor cu comunismul, ce era o teamă a multor sud-africani la acea perioadă. Sloganuri precum "Pericolul Negru" și "Pericolul Roșu", au jucat un rol de amplificare a neliniștii albilor. Un lucru important a fost faptul că
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
Malcolm X este un film biografic din 1992 regizat de Spike Lee despre activistul și naționalistul negru afroamerican, Malcolm X. Filmul este bazat pe "The Autobiography of Malcolm X". Denzel Washington a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul lui Malcolm X. Malcolm X, faimosul lider afroamerican, al cărui tată, preot
Malcolm X (film) () [Corola-website/Science/319732_a_321061]
-
în jurnalul suprarealist "Minotaure", 5 decembrie 1934 sub titlul "Poupée, variations sur le montage d'une mineure articulée" (Păpușă, Variații asupra Ansamblului unui Minor Articulat). A fost încarcerat în închisoarea "Câmp des Milles" la Aix-en-Provence, o tabără de zidărie pentru naționaliștii germani, din septembrie 1939 până la sfârșitul Războiului Phoney din mai 1940. După război, Ballmer trăiește pentru tot restul vieții sale la Paris. Renunța la fabricarea păpușilor, folosindu-și restul timpulului pictând tablouri cu tentă erotică, realizând gravuri, fotografii cu sexualitate
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
un an, dar în mare parte datorită Actului de rezistență Unionist. Pe masura ce războiul se prelungea, cu atat mai mult câștigau în putere membrii radicali ai partidului Fenian. Sinn Féin a fost fondat de către Arthur Griffith în 1905. El credea că naționaliștii irlandezi ar trebui să emuleze Ausgleich, specific naționaliștilor din Ungaria,care secolul XIX, sub Ferenc Deák, au ales să boicoteze parlamentul imperial din Viena și în mod unilateral au pus bazele unei legislaturi proprii în Budapesta. Griffith a preferat o
Alegeri legislative în Irlanda, 1918 () [Corola-website/Science/319741_a_321070]
-
de rezistență Unionist. Pe masura ce războiul se prelungea, cu atat mai mult câștigau în putere membrii radicali ai partidului Fenian. Sinn Féin a fost fondat de către Arthur Griffith în 1905. El credea că naționaliștii irlandezi ar trebui să emuleze Ausgleich, specific naționaliștilor din Ungaria,care secolul XIX, sub Ferenc Deák, au ales să boicoteze parlamentul imperial din Viena și în mod unilateral au pus bazele unei legislaturi proprii în Budapesta. Griffith a preferat o soluție pașnică bazată pe o 'monarhie duală' cu
Alegeri legislative în Irlanda, 1918 () [Corola-website/Science/319741_a_321070]
-
8,3%. Rezumatul alegerilor pentru Duma Rusă din data de 2 Decembrie 2007 Rezultatele sunt în mare parte asemănătoare cu cele de la ” Alegeri legislative în Rusia, 2003”.Partidul de guvernământ Rusia Unită (de centru), Partidul Comunist al Federației Ruse și naționaliștii LDPR (de stânga) au trecut pragul din nou; Rusia Justă a ocupat locul lui Rondina, absorbind mulți din membrii săi și electoratul acestuia. Rusia Unită și-a păstrat poziția de lider obținând din nou o supermajoritate (mai mult de 2
Alegeri legislative în Rusia, 2007 () [Corola-website/Science/319795_a_321124]
-
ucrainene. Mai târziu, după „Convenția Națională Pan-Ucrainene” din 17 martie - 21 aprilie 1917, Țentralna Rada s-a transformat în parlamentul revoluționar al Ucrainei. Enciclopedia Sovietică consideră că aceast Parlament este o instituție contrarevoluționară, care a slujit interesele burgheziei și naționaliștilor ucranineni în perioada 1917 - 1918. a condus mișcarea națională ucraineană și, cu ajutorul celor patru Proclamații a străbătut drumul de la autonomie la suveranitate. În timpul scurtei sale existențe, din 1917 până în 1918, , aflată sub conducerea istoricului și etnografului Mihailo Grușevski, a fost
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
(în ) (n. 1852 - d. 1902) a fost un jurnalist, finanțator și activist politic ucrainean, recunoscut ca fiind unul dintre primii activiști naționaliști ucraineni din Bucovina. În 1884 a contribuit la victoria parlamentară a naționaliștilor ucraineni asupra rusofililor. În 1885, a fondat "Casa Poporului" (în ) din Cernăuți și gazeta "Bukovina" (în ). El a colaborat cu articole la ziarele Dilo ("Діло") și Bukovina ("Буковина"). În 1890 a fost ales ca deputat în Dieta Bucovinei.
Ivan Tîminskîi () [Corola-website/Science/319346_a_320675]
-
lupte printre alții și împotriva lui Mahno și a „Armatei Negre” Ucrainene. Hatmanul a fost în cele din urmă rechemat în Germania, după prăbușirea frontului de vest. În martie 1918, Armata Neagră a reușit să înfrângă forțele inamice - germanii, austriecii, naționaliștii ucraineni și „albii” ruși. După aceste succese, Mahno și-a asumat în afară de rolul militar și pe cel de organizator anarhist. La primul „Congres al Grupurilor Anarhiste”, ("Nabat"), Nestor Mahno a fost inițiatorul unei politici în cinci puncte: suspendarea tuturor partidelor
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
patru reprezentanți, în iulie 1917 a mai intrat și Nicolae Titulescu. În iunie 1918, Take Ionescu a sosit la Paris, unde a condus Consiliul Național al Unității Române. După înfăptuirea Unirii acest partid (numit când Conservator-Democrat, când Democrat, când Conservator Naționalist sau Conservator Unionist) a intrat în criză datorită noii stări de spirit a populației, care cerea reforme radicale, dar și a faptului că Take Ionescu a rămas Paris, până în octombrie 1919, iar ceilalți fruntași nu s-au ocupat de relansarea
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
sud, oi în nord". Dacă perioada în care Ugaki a fost guvernator-general poate fi caracterizată ca fiind una mixtă (un oarecare progres economic și optimism pentru industrialiștii coreeni, combinat cu deziluzie și deprimare pentru intelectualii apolitici, dar mai ales pentru naționaliști), perioada sub guvernatorul-general Jirō Minami (august 1936- mai 1942), fost ministru de război, a fost una autoritară- cu asimilare și mobilizare forțată- și deprimare permanentă care va continua pâna la eliberarea din 1945. Asimilarea forțată a avut loc atât pe
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
în 1944, din care 1,2 milioane fuseseră trimise să lucreze în Japonia. Mișcarea de eliberare națională din exil a devenit oarecum letargică după 1926, și era fracționată în comuniști (care colaborau cu comuniștii chinezi) și naționaliști (care colaborau cu naționaliștii chinezi conduși de Chiang Kai-Shek). Rezistența împotriva ocupației japoneze a luat forme atât diplomatice (conduse mai ales de Syngman Rhee) cât și lupte de gherilă în Manciuria (unde a participat printre alții și Kim Ir-sen, viitorul conducător al Coreei de
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
Lwów, Stanisławów și Tarnopol), iar în Volânia a fost creat un singur voievodat. Majoritatea ucraineană a suferit dominația autorităților poloneze, iar conflictele interetnice au cunoscut o escaladare deosebită în deceniul al patrulea, în mare parte datorită acțiunilor teroriste ale Organizației Naționaliștilor Ucraineni. Tensiunile au fost sporite și de sosirea în regiune a mii de „osadniki” (coloniști polonezi), care au fost împropietăriți în special în zonele rurale ale Volâniei. Administrația poloneză din aceste provincii a încetat în 1939, când, după succesul atacului
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
de dominați draconică sovietică, i-au primit pe invadatori ca pe niște eliberatori. Activiștii naționaliști ucraineni au considerat că momentul este propice pentru instaurarea unui stat ucrainean independent. La începutul războiului, germanii i-au încurajat într-o oarecare măsură pe naționaliștii ucrainei, făcând promisiuni pentru proclamarea unei „Ucraine Mari”, în încercarea de a folosi sentimentele antisovietice, antipoloneze și antievreiești. A fost înființată o poliție auxiliară ucraineană și o unitate ucraineană în cadrul Waffen SS. Până în cele din urmă, după perioada inițială de
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
Curentul ucrainofil a devenit dominant în secolul al XXI-lea. Această școală istorică a devenit dominantă în sistemul național de învățământ, în cel al forțelor de securitate, se reflectă în simbolurile și noile monumente naționale, și este considerat drept unul naționalist de cărtre istoricii occidentali. Școala est-slavică este un compromis eclectic între curentele ucrainofil și cel rusofil, are o bază simbolistică și ideologică mai slabă și este preferat de fostele elite politice ucrainene de centru. În anii din urmă s-au
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
asemenea pan-islamică, acest al doilea aspect nu este cel principal, din două motive. În primul rând, naționaliștii islamici pan-arabi consideră că trăsătura dominantă a islamului este cea arabă. În al doilea rând, curentul pan-islamist este acceptat de naționaliștii islamici pan-arabi doar din prisma unui obiectiv religios îndepărtat și nu a unui scop precis pe termen scurt. Dan Stoenescu argumentează că naționalismul islamic pan-arab este un fenomen nou în lumea arabă și reprezintă cea mai nouă manifestare
Naționalismul Islamic Pan-Arab () [Corola-website/Science/316155_a_317484]
-
40 l-a susținut necondiționat pe mareșalul Ion Antonescu. Din inițiativa sa, între 1926 și 1930 a fost construit Palatul Universul, sediul redacției și tipografiei ziarului Universul. În 1933, în România a fost înființată „Liga antirevizionistă”, condusă de Stelian Popescu, naționalist cu audiență în România, care combătea pretențiile Ungariei asupra Transilvaniei, în scris și în manifestări publice. Activitatea "Ligii antirevizioniste" lui Carol al II-lea, care a interzis-o pe 7 martie 1939. În 1944 Stelian Popescu s-a refugiat în
Stelian Popescu (ziarist) () [Corola-website/Science/320018_a_321347]
-
Războiul de independență al Turciei (în turcă:"Kurtuluș Savașı" ori "İstiklâl Harbi"); 19 mai 1919 - 29 octombrie 1923) este astfel numit deoarece naționaliștii turci s-au temut în acea perioadă ca țara lor, învinsă în Primul război mondial, să nu-și piardă independența, fiind împărțită între imperiile coloniale ale învingătorilor. După înfrângerea suferită de Imperiul Otoman la sfârșitul primei conflagrații mondiale, activitatea naționaliștilor
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
dorința de a-i îndepărta pe ofițerii cei mai stimați în armata de capitala imperiului. Există martori care afirmă că sultanul ar fi afirmat că aliații nu ar putea fi învinși fără ca turcii să dispună de o armată organizată, iar naționaliștii dispuneau de două corpuri de armată mutate în mai 1919 în Ankara și Erzurum. Prin intermediul a diferite manevre birocratice, Mustafa Kemal a devenit inspector general al forțelor otomane din Anatolia, fiind însărcinat să supravegheze procesul de dizolvare și lăsare la
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
legiferării hotărârilor Congresului de la Erzurum și al celui de la Sivas. Britanicii au remarcat în scurtă vreme că situația politică din Turcia se îndreaptă într-o direcție care nu le este favorabilă. Guvernul otoman nu intreprindea nicio acțiune pentru reprimiarea mișcării naționaliștilor. Pe 28 ianuarie, deputații otomani s-au întâlnit într-o ședință clandestină. Au fost făcute mai multe propuneri, printre care și cele de alegere a lui Mustafa Kemal în funcția de președinte al Camerei, (cerere amânată până când situația din țară
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Parlamentul Otoman a redactat „Misak-ı Millî” (Pactul Național), pe care l-a publicat pe 12 februarie. Acest pact conținea șase principii printre care autodeterminarea, siguranța Constantinopolului, regimul libertății Strâmtorilor și abolirea sistemului capitulațiilor. Pactul Național a adoptat principiile și cererile naționaliștilor, intrând astfel în conflict cu Aliații și planurile lor. Mișcarea Națională, care reușise să convingă Parlamentul Otoman să proclame Pactul Național, a determinat guvernul britanic să acționeze în forță. Guvernul britanic a luat hotărârea să readucă Turcia sub controlul lui
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
străine. Din acest motiv, sultanul a devenit doar o marionetă a aliaților. Noul guvern turc, sperând să submineze autoritatea Mișcării Naționale, a conceput o „fatwa” (decret religios) prin care se afirma că drep-credincioșii nu ar trebui se solidarizeze cu rebelii (naționaliștii). În afară de acest decret religios, tribunalele aflate sub control guvernamental i-au condamna la moarte „in absentia” pe Mustafa Kemal și pe alți lideri de frunte ai naționaliștilor. În schimb, muftiul Ankarei, Rifat Börekçi, a emis o contra-fatwa, prin care declara
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
prin care se afirma că drep-credincioșii nu ar trebui se solidarizeze cu rebelii (naționaliștii). În afară de acest decret religios, tribunalele aflate sub control guvernamental i-au condamna la moarte „in absentia” pe Mustafa Kemal și pe alți lideri de frunte ai naționaliștilor. În schimb, muftiul Ankarei, Rifat Börekçi, a emis o contra-fatwa, prin care declara că autoritățile din capitala imperiului se află sub controlul Antantei și, deci, decretele lor sunt lipsite de putere. Acest decret stabilea și că mișcarea naționalistă are ca
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
acestuia, nu guvernului de la Istanbul. Argumentele lui Kemal au câștigat un larg suport printre oficiali. Pentru toată lumea devenise evident că parlamentul se afla sub controlul aliaților, deci fără putere reală de decizie independentă. Măsurile dure luate de conducerea otomană împotriva naționaliștilor a marcat începutul unei noi faze, distincte. Mustafa Kemal a trimis o notă guvernatorilor regionali și comandanților militari prin care le cerea să organizeze alegerea de delegați pentru Marea Adunare Națională, care avea să fie convocată la Ankara. Mustafa Kemal
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]