2,749 matches
-
întotdeauna când trebuia să-și transmită sonor gândurile, Al. Poamă nu părea a se grăbi cu nimic, întreaga lui înfățișare fiind a unui țăran sănătos și lucid, tentat să-și ascundă înțelepciunea și ascuțișurile ironiei în dosul unei măști de naivitate. Îl trăda însă privirea. Dincolo de sclipirile ochilor, pentru cei ce vor fi știind să vadă, în ființa prozatorului se buluceau, dramatic, lumi aflate la antipod și sentimente minate de contraste izbitoare. Nu atât conflictele șocante dintre protagoniști învolburează prozele elaborate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cine este ea, numai asta vreau să știu. Din faptul că o îmbrac mereu cu altă haină, după cum o urăsc sau mi-e milă, nu pot trage o concluzie. Mărturisesc, cu multă neplăcere am recitit notele mele. Îmi displăcea și naivitatea unor reflexii, și mai ales aspectul meu foarte dezagreabil. E aproape o scuză pentru ce va fi făcut ea mai târziu. Dar intenția mea este să reconstruiesc oameni întregi, și nu figuri convenționale. Întotdeauna m-au enervat acei critici care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
parantezele care se fac asupra epocii, a vieții, a întîmplărilor. Din rândurile Ioanei se poate construi temperamentul ei: bănuielile, afirmațiile grăbite, dar totdeauna pline de sugestii, patima în ură și în dragoste, încercarea zădarnică de a fi înțeleaptă sau mărinimoasă, naivitățile încîntătoare; apoi mâinile și remușcările. Dar acum nu mă interesa să o construiesc, ci voiam numai să știu: "Mă înșală sau nu?" Și în urmă, când am început să o detailez și să întrebuințez pentru asta toate mijloacele mele de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și cu toate vaietele. Ca să exprimi grandoarea mării, utilizezi bicisnice construcții omenești! Dintr-o scrisoare de a Ioanei: "Îmi spui că mi-ai trimis trei scrisori și n-am primit decât două; nu mai înțeleg nimic!" Ce minunate sunt unele naivități! În singurătate, o pisică devine foarte importantă și îți reverși asupra ei toate puterile tale de afecție. În orice caz, Ahmed este un personagiu. L-am găsit la familia Axente, mic de tot, și asist la transformarea lui de fiecare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tot, sunt sigură! - Nici gând, așa e firea lui chinuită, dar l-am calmat eu! l-am explicat ce ridicole sunt gesturile acestea! Vasăzică, a crezut cu tot dinadinsul că m-a putut liniști astfel! Ioana a observat, pretinde, toată naivitatea lui. Dar ce a făcut? Ce măsuri a luat? L-a îndepărtat măcar pentru o zi? E natural ca el să-și închipuie astfel de lucruri. N-am nici o îndoială că acum, după ce Ioana l-a părăsit, este aproape consolat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apă ca să înoate. - Înotul este pasiunea ei! E o mică zăpăcită și e în stare de o asemenea nebunie! Plimbarea noastră de noapte înspre port e o plimbare de tineri îndrăgostiți care nu au nici o experiență, se amuză de toate naivitățile, cred în jurămintele eterne. Complectă refacere interioară, fără nici o spaimă pentru viitor. S-a terminat tot chinul. Îmi este egal tot ce s-a întîmplat, căci știu ca în clipa aceasta Ioana tremură pentru mine și ar fi în stare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
câteva manifestații muncitorești - urmate, firește, de incidente - ca să demonstreze impopularitatea Juntei militare. El speră, așa cum au sperat mulți naivi, că serviciile care le face democrației vor fi răsplătite, îngăduindu-i-se să rămână la putere. Avea să plătească scump această naivitate, și încă foarte repede. În urma manifestațiilor muncitorești, pe care Guvernul le acoperea, garnizoana militară a orașului Santarem se răscoală, mărturisind printr-o proclamație că mișcarea e în afara partidelor politice și că cere un guvern care să asigure țara că demagogia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nouă" decembristă, atacă și înving pretutindeni trupele insurgente, demoralizate de lipsa unității în comandament. Monarhia din Nord e înăbușită la 13 februarie 1919, după o existență de 25 de zile. "Republica Veche" e din nou victorioasă, ajutată de astă-dată de naivitatea și entuziasmul sidoniștilor "Republicii Noi". Iar cel dintâi lucru pe care îl face "Republica Veche", sută în sută democrată, condusă ca și până în 1917 de "furnica albă" - este să lichideze sidonismul. Zadarnic trădase Tamagnini Barbosa, zadarnic apărase el democrația de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
invită pe Duarte la Lisabona, Relvas dîndu-și cuvântul de onoare că va fi liber să se întoarcă în mijlocul trupelor sale, în cazul când discuțiile nu vor ajunge la nici un rezultat. S-ar spune că sidoniștii se caracterizează printr-o nesfârșită naivitate și totală lipsă de spirit politic. Acești oameni - poate datorită educației lor militare - cred în cuvântul de onoare al unui Președinte de Consiliu, cred în "Republica Nouă", în jurământul prestat etc. Duarte este imediat arestat la Lisabona, condamnat la 6
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e din nou liber să-și continue cursurile la Coimbra. Începe acum o perioadă tristă în istoria revoluției militare portugheze. Gomes da Costa își ia în serios rolul de dictator. Excelent militar, erou pe câmpurile de luptă, dovedește o nemăsurată naivitate în treburile politice. Se înconjoară de o serie de oameni ambițioși și sterili, care îi fac de la o zi pe alta impopular. Schimbă funcționarii și modifica guvernele după bunul lui plac. Trăiește pe deplin sentimentul puterii, lovind în dreapta și în stânga
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acceptau pe Salazar ca expert financiar, dar se împotriveau unui Salazar om politic, doctrinar și realizator al revolutei naționale. Dezgustul lor față de politica partidelor, - care dusese Portugalia la dezmățul dinainte de 28 mai - se generalizase asupra oricărei specii de politică. În naivitatea lor, acești oameni credeau că o revoluție se poate mărgini la o bună administrație, și așteptau de la Salazar să echilibreze bugetele fără ca să prefacă structura economică și morală a țării. Salazar, însă, nu putea uita că dictatura are o singura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rug de mure, îi ceru lui Balamber să-i împrumute securea, cu intenția să o pornească printre copaci în căutare de crengi pentru foc. Balamber însă dădu din cap. — Fără foc. Doar atât spuse, în timp ce scotea șaua de pe cal. Cu naivitate prefăcută, marcomanul întrebă: — Nici măcar în seara asta? Acum suntem la loc sigur. Bagauzii... Cu un ton dur, hunul întări: — Fără foc, am zis! — Dar... e a cincia zi de când mâncăm hrană rece. Mă gândeam că acum... Fără foc! De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
familie", căci nu era locul pentru o viață de plimbări, soarele și celelalte. Toți munceau - duceau o viață onestă - aveau datorii mici, dar grave, de îndeplinit. Mi s-a spus că eram un copil aproape grav, deși plin de toate naivitățile acelei vârste. Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate și a unei vieți care fusese tristă. Mi s-a spus că era o femeie înaltă, tăcută și frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
știam. Pe urmă am aflat că era din Botoșani, venită vara la o soră a ei măritată. În grădină, voiam să-i arăt că îmi place, că sufăr pentru ea; dar totodată îmi era rușine de dînsa! Întotdeauna am avut naivitatea să cred că unei femei îi displace s-o iubești, când ea nu te iubește. Când a cântat marșul și s-a isprăvit "grădina", m-am luat după grupul ei și am văzut unde șade: în rândul de sus al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fanarul" lui.) Vilegiaturiștii dibuiau prin întuneric să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea și lângă ea. Dar o idee, comică în naivitatea ei, îmi dădu starea de euforie a omului care visează că zboară: fiecare învîrtitură de roată și fiecare copac care rămânea în urma trăsurii mă apropia de ea și mă îndepărta de familia Timotin. Aveam, acum, impresia că am trădat pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de acum o lună, când ea era încă ucenicul și eu "maestrul". Acum între noi s-a stabilit cu totul raportul etern dintre femeie și bărbat. Raport care întotdeauna mi s-a părut acela dintre manejele subtile ale pisicii și naivitatea ursuză a câinelui. Și ce frumoasă era în clipele astea, cu o încordare de viață în toate liniile ei zvelte, cu mânecile suflecate și cu pala ei de aur pe jumătatea stângă a frunții! Încă nu pot înțelege ce s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
psihanalistul despre mine și acesta a fost de acord cu părerea ei. Doamna Fedder i-a cerut lui Muriel să se intereseze discret dacă există vreun caz de demență în familia mea. Bănuiesc că Muriel, biata copiliță scumpă, a avut naivitatea de a-i povesti mamei ei de unde am cicatricile de pe încheieturile mâinilor. Dar, din câte îmi spune M., nu acest lucru o supără pe mama ei cel mai mult, ci alte trei lucruri. De la primul mă abțin și refuz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
implozia de la sfârșit, despre ființe bidimensioanle și unidimensionale, ce trăiesc la nesfârșit. Despre nu știu care bandă Moebius, despre găuri negre, care semănă cu trîmbițele apocalptice și transformă materia În antimaterie, iar antimateria În spirit. Pomenise și de babulea Tatiana, care În naivitatea sa, intuise un mare adevăr. Și anume că lumea celor morți se Învecinează cu lumea celor vii și că Între ele nu există decît o simplă peliculă, asemănătoare cu sticla micului ecran. Că imaginea a ceea ce a fost nu piere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dintre concetățenii mei stau noaptea legați și urlă la lună plină... Primesc o leafă bunicică pentru asta... Sigur că da. Am să latru, cum să nu, dar cu o singură condiție. Știi care?“, o Întrebase el pe Mașa. Femeia avusese naivitatea să spună nu. „Să-mi atingi vârful nasului cu limba și promit că nu-ți iau nici un bănuț. Și, În plus, am să latru pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi fi câinele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar În dreapta ei, capul răvășit al unei alte Mașe, purtând toate Însemnele unei orgii. „Care din aceste trei arătări sunt eu?“, se Întrebă ea. „Toate la un loc, răspunse În locul ei Extraterestrul. „Dar celelalte două Îmi sunt străine, exclamă cu naivitate Mașa-Mașa. Cea care simte și gândește sunt eu...“ „Toate gândesc și toate simt la fel... Între Mașa-ou și Mașa-tu și Mașa-eu nu-i acum nici o deosebire. Întreabă-le și ai să te convingi..., râse Extraterestrul. Privește la această Mașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Aceasta este o școală cu învățământ general, nu un fandosit de liceu de artă, i-a spus Mawson, pe jumătate în glumă, jumătate serios, în timp ce Sheba părăsea biroul. Păruse mai degrabă înfuriată de acest ultim comentariu, detectând o aluzie la naivitatea ei de persoană privilegiată. Și-a promis atunci să meargă mai departe cu această problemă - la direcție dacă era nevoie. Dar n-a făcut-o niciodată. Au apărut alte lucruri, zicea ea. A devenit prea ocupată. Sau poate, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Cleveland OH, Seattle, WA, Hickory, NC, USA Stabilit în USA Redactor, jurnalist, corespondent ziare diaspora, parteneriate, Publicat în: Confluențe Literare, Confluențe Lirice, Ziare diaspora, Rădăcinile Iubirii, Arta Conversației cu poezii în Antologie Referințe Stella Anghel: Gheorghe Șerbănescu lichidează toate registrele naivității, înaintând spre un mesaj greu sesizabil,dar extrem de profund.Textele oferite spre lectură aduc o înnoire a imaginarului,schimbări radicale în construcția discursului,modificări de sens.Poetul inovează calitativ,puține sunt versurile care cad sub incidența artificialului.Cred că sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
amintesc de Mircea Dumitru, întors după cinci ani de doctorat american: - Vai, Mihaela, da’ în România e un ageism groaznic! Deh, ce să-i faci? Când tragi capacul de pe unicul ism, izbucnesc toate ismele înăbușite. Și mi-e jenă de naivitatea noastră. Știi cât de drag mi-ai fost când a venit faxul de la Președinție că aderăm la bombardeaua din Kosovo, și tu le-ai zis în față: - Nu mă faceți, că mă apuc de contrabandă cu benzină pe Clisura Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de păstrat a fost demnitatea. Ursula nu poate să se târască. În ani, am învățat și eu că pot să mor sufletește, dar mor cu demnitatea de gât. Atunci încă nu știam cu ce se mănâncă treaba asta și, în naivitatea mea, credeam că mi-am luat porția de suferință via totalitarism exterior. Habar n-aveam cum arată cel interior. Ea știa. Curios e că, atunci când această experiență s-a infiltrat în viața mea, Ursula m-a preluat ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
însă vizibil că dincolo de pătura de cuvinte dintre noi, ea își cântărea interlocutorul cu aceeași prost disimulată curiozitate ca altădată în tren. O interesa, în primul rând, ce gândesc despre ea: gândirea oricărei femei, preocupată nu de tine pe care naivitatea ar putea să te facă să te simți - din eroare - mândru, ci de ea însăși, dovada certă a simțului practic și egocentrist, prezentat sub haina generozității, printr-o instinctivă știință a disimulării, chiar dacă nu îndestul perfectă totdeauna. Conversația cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]