10,211 matches
-
decis să-l ajute pe tatăl lui să se adune în mijlocul pustietății. Descrierile de natură sunt fermecătoare și sunt prilejuite de incursiunile celor doi în necunoscut, la vânat, la pescuit sau în căutarea unui urs care le distruge cabana. Focalizarea narațiunii este când internă, când externă, și de fapt în asta și constă trucul cu care Vann își ține în șah cititorul. Pe de o parte, tatăl și fiul se chinuie fiecare cu propriul său disconfort, primul, cu o depresie și
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]
-
în însăși construcția întregii lucrări. Cazna editorilor de a reface într-un "tot" cât de cât coerent acea înșiruire de anecdote, compilații și pastișe, se vede cât de colo. Și totuși n-au izbutit să descurce încâlceala și zig-zagul unei narațiuni în care trecutul și prezentul se încalecă, se întretaie, oglindind numai confuzia mintală a unui povestitor dezorientat. Scrisul ambelor volume rămâne totuși deopotrivă de vulgar, dezlânat și mai ales cleios, căci procedeul de construcție al acestei clădiri de chirpici e
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Saldívar, autorul celei mai complete biografii a celebrului său compatriot (García Márquez. El viaje a la semilla) „în cazul lui este mult mai mult decât un simplu exercițiu de nostalgie: este o reîntoarcere la rădăcinile ființei și operei sale.” Pe parcursul narațiunii, în universul Macondo dispar limitele deslușite între viață și moarte, între miracole și știință: frumoasa Remedios se înalță la ceruri, oamenii devin invizibili după ce beau poțiuni fermecate, sau își pierd memoria, obiectele se mișcă singure, se nasc copii cu coadă
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
nuvele, structural diferite de aceste dintâi povestiri, care apar după război, începând cu Popa Man (scrisă totuși în 1910) și sfârșind cu Jandarmul, nu sunt scutite de vecinătatea primejdioasă a aceluiași Slavici din Moara cu noroc, după ce tot Slavici, din narațiunile scurte de la început, se poate recunoaște în De la țară. Romanele incriminate de G.Călinescu ca eticiste, Legea trupului și Legea minții, sunt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină de firea lor, în care scriau Hortensia Papadat- Bengescu sau
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
fragmente ale „peliculei“ de culise, așezate sub semnul ipoteticului, prin utilizarea iterativă a adverbului „poate“ (lovitura de stat, orchestrată de KGB-GRU prin Iliescu & comp., inversarea eșaloanelor de putere, victoria criptocomuniștilor). Din prezentul anilor ’80, prin flashback- urile memoriei personajului central, narațiunea coboară în perioada „obsedantului deceniu“, amintirile de întemnițat ale lui Dinu Pădureanu prelungindu-se prin cele ale unor deținuți politici din prima etapă a dictaturii comuniste (regimul concentraționar infernal de la Pitești, Aiud, Rahova se luminează sumbru, prin cruzimea detaliului naturalist
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
lecturii ne dăm seama că am parcurs un cocteil de romane, de dragoste, spy, policier, frescă istorică, thriller, un amalgam pasionant, chiar dacă uneori prolix și static. Oricât am fi de zoili, trebuie să-i recunoaștem autoarei talentul de a imprima narațiunii tensiune și suspans, de a-și face cititorul să empatizeze cu Lisa Gherardini, și deci și cu cartea. Stilul este evocativ, à la Jean d’Ormesson, și convingător în detalii, portretistică și descrieri (inclusiv de interioare), încât ești tentat să
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele“ e purtătoarea unui mesaj - „o hieroglifă“, o cheie pentru o „cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții“. Ultima sintagmă sintetizează perfect arhitectura escheriană a narațiunii (pe care Cărtărescu o va schimba, în Orbitor, pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
rău. Cu atât mai dificilă, această alegere, cu cât Dumnezeu „se ținu departe de toți și de toate“. Întâmplări și oameni dintr-o jumătate de veac, așadar, materie structurată pe o țesătură narativă care ține seama de criteriul istoric. Sunt narațiuni cărora le vom spune și noi capitole, urmând îndemnul autoarei care le numește astfel, după cum și cărții , din același considerent, îi vom spune roman, deși mai îndreptățiți am fi să afirmăm că avem de-a face cu o înmănunchere de
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
mea, nu de mine le pasă. Nu de mine. Și dacă sunt sacrificat, și dacă scap, ei tot sunt amenințați”. De fapt, ceea ce face ca romanul Dorei Pavel să devină greu de catalogat e tocmai această răsturnare permanentă a mizelor narațiunii. Ceea ce părea, la debut, un roman de consum, cu tentă senzaționalistă (cei doi „fugari” sunt urmăriți asiduu de poliție) rămâne în arrière-plan pentru a face loc unei aventuri psihologice nu mai puțin tensionate și, aș spune, nici măcar mai puțin senzaționaliste
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
a personajului, simptomatică pentru capacitatea prozatoarei de a inventa manierisme psihologice. Mai mult decât a fi, cum se spune în limbajul argotic, „pe invers” din cauza preferințelor sale sexuale (situație în care romanul Dorei Pavel n-ar fi depășit statutul de narațiune trendy, pusă pe recuperarea tematicilor tabu), Cezar Braia e ceea ce s-ar putea numi un invertit moral. Aproape toate acțiunile, de nu chiar toate dorințele protagonistului, pot fi puse pe seama acestei logici „scrântite”, de unde și inversarea tuturor raporturilor dintre „normal
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
evenimentele atât prin intermediul vocilor din text, ale personajelor, cât și prin intervenția naratorului omniscient: cronica se scrie singură, evenimentele se produc dincolo de voința subiectivității, iar personajul este prins în acest vârtej al istoriei. Secvența care deschide textul Galeriei plasează timpul narațiunii pe dimensiunea coordonatei istorice: „Prin anii cincizeci, Chiril începuse să se refere din ce în ce mai des, în discuțiile lui, la Hary Brummer, un bătrân evreu anticar, om de spirit și cu multe relații“. Din această perspectivă, naratorul va reconstitui evenimentele deceniului șase
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
ca loc de întâlnire a povestirilor, descinde din tradiția acelui Han al Ancuței și a fierăriei lui Iocan: spațiu al povestirii la Sadoveanu, al interpretării faptelor la Marin Preda, galeria lui Constantin Țoiu se constituie ca punct de întâlnire a narațiunii faptelor cu interpretarea lor. Punctul de vedere al galeriei, suprema instanță a judecării evenimentelor, produce ceea ce un personaj numește efect de perspectivă; situată în afara spațiului evenimențial, în care îl trimite pe Chiril, reprezentantul generației, galeria reprezintă, în narațiune, confesionalul personajului
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
întâlnire a narațiunii faptelor cu interpretarea lor. Punctul de vedere al galeriei, suprema instanță a judecării evenimentelor, produce ceea ce un personaj numește efect de perspectivă; situată în afara spațiului evenimențial, în care îl trimite pe Chiril, reprezentantul generației, galeria reprezintă, în narațiune, confesionalul personajului și vocea comentariului obiectiv. Galeria generațiilor se organizează, funcțional, pe dimensiunile duratei umane: ea este memoria trecutului, instanța prezentului și martorul viitorului. Romanul Însoțitorul a fost primit, în general, de critica de întâmpinare cu o anume prudență: rezervele
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
romanului anterior ca termen de comparație fără a urmări însă cu atenție modificările structurale, în ordinea procedeelor, a perspectivei și a materiei epice, pe care le aduce Însoțitorul față de Galeria cu viță sălbatică. Prima modificare evidentă privește statutul personajului în narațiune; ideile devin oameni, iar problemele generației „obsedantului deceniu“ nu mai reprezintă subiecte, ci obiecte de studiu pentru personajele cărții. Gigi Cristescu, tânărul musafir al agronomului din Clopeni, studiază pe Megaclide Pavelescu sau pe tatăl său, „domnul“ Cristescu, reprezentanți ai generației
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
teribilă dintre povestirile lui Kafka”. Scriitorul spaniol abordează relația tată-fiu prin ambiguizare și extindere semantică a termenului de tată natural, devinit în final Tatăl ceresc, autoritatea supremă care hotărâște discreționar, prin verdict inapelabil destinul și sfârșitul copilului. Considerații despre arta narațiunii, viziunea și personalitatea lui Kafka se găsesc presărate în jurnalul personal, în articolele și eseurile pe care Vila- Matas le reunește în două volume antologice, Dietario voluble (2008) și Una vida absolutamente maravillosa. Ensayos selectos (2011). Din paginile acestora se
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
Codrin Liviu Cuțitaru La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel - cumva tradiționalist - al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis „să submineaze” povestea, pentru „a supralicita” modul în care ea este spusă. Celebra observație, din eseul teoretic The Art of Fiction/Arta ficțiunii - „în roman, adevărul nu
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
ci tocmai absența ei. Lumea nu „revelă” decît discontinuități și traiectorii suspendate. Cum ar putea atunci literatura să o contrazică? De altfel, pentru edificare, așa cum spuneam, el a mutat accentul, în roman, de pe „poveste” pe „percepție” sau, mai precis, de pe „narațiune” pe „narativitate”. Naratorii sînt adevărații eroi ai prozei jamesiene. Ei „fac” și „desfac” universul epic, în conformitate cu gradul lor de participare/apartenență în/la acest univers. Scriitorul a vorbit pe larg despre capacitățile (diferite!) de „reflectare” a naratorilor (James îi numește
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
model”, acel set de strategii textuale menit să orienteze lectura individuală. Dacă primul tip e specific doar anumitor opere, care-l invocă deschis, al doilea e o structură inerentă oricărei scriituri. De aici, incontinența și arbitrariul continuităților istorice imaginate de „narațiunea” critică a lui Ioan Fărmuș: dacă includem în istoria tematizării cititorului însuși „cititorul implicit”, atunci discursul critic ar trebui să se confunde cu istoria literaturii române (de nu, în chip hiperbolic, cu istoria literaturii mondiale!). Pentru că tinde să confunde cititorul
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
anumite zone ale Bucureștiului, printre care Cotrocenii sunt spațiul predilect de plimbare (aici și survine, de altfel, episodul rătăcirii și încercării de recuperare a batistei parfumate). Traseul tramvaiului 14 funcționează prin urmare drept punte de legătură între doi poli ai narațiunii - unul ce corespunde dorințelor de înavuțire ale lui Petru Anicet, de recuperare a unui anumit statut, altul al mizeriei existențiale pe care încearcă să o camufleze. Silit, de moartea tatălui, apoi a lui Pavel și de sărăcirea treptată a familiei
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
băiat și ajunge în colivia unei doamne care se îmbolnăvește și moare e istoria cuștii, a spațiului închis în care, sub pretextul protecției, al ocrotirii, i se ia libertatea unei ființe. Doar moartea stăpânei cuștii îi va reda păsării libertatea. Narațiunea circulară poate fi înțeleasă și că o metaforă a capriciilor destinului construită pe înțelesul minții inocențe a cititorului copil. Probabil că una dintre cele mai elocvențe proze ale Sărinei Cassvan, din punctul de vedere al jocului seducției cu cititorul, este
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
minții inocențe a cititorului copil. Probabil că una dintre cele mai elocvențe proze ale Sărinei Cassvan, din punctul de vedere al jocului seducției cu cititorul, este În voia lui. Precum în multe din textele sale pentru copii, autoarea construiește o narațiune cu un final imprevizibil. Eul narator, feminin, se lasă în voia unui sine masculin. Gesturile sunt tot mai insistențe, tensiunea crește, excitația i se transmite și cititorului. Atingerile sunt tot mai fierbinți, orgasmul, unirea devine alunecarea în somn, unirea conștientului
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
Dickens recunoștea peste ani că David Copperfield rămîne personajul său favorit, iar povestea lui, una dintre cele mai de succes pe care le-a conceput. Fără îndoială că acest coup de foudre literar vine, în primul rînd, din ingredientele specifice narațiunilor pencilensiene, intrate aici într-un dozaj probabil mai convingător decît în alte locuri: o dinamică întreținută constant a intrigii melodramatice, un context autobiografic mai pronunțat (unii exegeți cred, pe bună dreptate, că romanul e cel mai autobiografic dintre creațiile autorului
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
bineînțeles, că David nu este numai narator: el se conturează, gradual, și drept un alter ego al autorului. Modul în care Charles Dickens și-a intitulat romanul inițial constituie un argument în privința intențiilor subterane ale prozatorului. La debutul în foileton, narațiunea a apărut cu următoarea denumire: The Personal History, Adventures, Experience and Observation of David Copperfiled, the Younger of Blunderstone Rookery (Which He Never Meant to Publish on Any Account)/Biografia, aventurile, experiența și analiza lui David Copperfield, un tinerel din
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
Elvira Sorohan Știința, livrescul și magia, ca pseudoștiință sunt surse alternante de plecare în proza literară a lui Vasile Voiculescu. Ele își dau întâlnire în terenul comun al narațiunii parabolice, ajutând-o să se ascundă ca să poată trăi. Când stăpânesc ideologiile totalitare, trăiește bine și cine se ascunde bine scriind cifrat. Bene vixit qui bene latuit, spunea Descartes. Revolta tăcută, dar nu lipsită de adâncime, a lui Voiculescu cheamă
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
adecvat, numai antiutopiile lui Huxley, nu și cărțile lui Zamiatin sau Orwell, care au circulat la noi în traduceri franceze. Bibliotecile mari nu le trecuseră la "fond secret", cum era Spovedania unui învins, a lui Panait Istrati. Reactualizăm importanța acestei narațiuni parabolice spre a-i găsi înrudirea directă cu o altă clasă de proze cu discurs subversiv, conținut în orice parabolă. Cea mai proprie asociație, ținând seama de ideea formantă a textului, psihochirurgia, se poate face cu romanul lui Ken Kesey
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]