12,372 matches
-
palpită forța pământului. Soldier's Pay,o carte mult mai complicată și profundă decât pare la prima vedere, reprezintă și un veritabil tur de forță în privința referințelor livrești. Scrisul lui Faulkner stă, în primul rând, pe marea tradiție poetică și narativă englezească a secolului al XlX-lea, dar e decisiv deturnată înspre modernism de întâlnirea cu experimentalismul lui James Joyce. La nivel pictural, Faulkner sugerează un univers populat cu figuri desprinse din creația decadenților englezi. Margaret Powers e descrisă, explicit, ca
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
e doar una dintre premisele succesului. O alta, nu neapărat a doua pe listă, e oferită de structura cărții. Titlul e grăitor: multe pagini creează spațiu de desfășurare pentru o galerie de portrete trasate, cel mai frecvent, din câteva tușe narative. Sunt, între acestea, amintiri de familie (toate zguduitoare, până și cele despre micile animale de curte sau de celulă), scene de barou aglomerat, fotografii, din față și din profil, ale câtorva prieteni interlopi sau pur și simplu detracați, medalioane din ce în ce mai
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
caut o curvă să-mi umplu golul/ din pat// toate femeile de care mă îndrăgostesc ajung rău raluca/ de parcă liniile din palmele mele se termină/ în palmele lor." (pag. 33) Ca toate melodramele, poemele acestea au, cum spuneam, un substrat narativ. (Dar cu câte din cărțile ultimului deceniu nu se-ntâmplă la fel ?) Și tot ca toate melodramele, ele emoționează fără excepție. E un nivel superficial de lectură, căci Chipurile nu se limitează la atât, dar e totodată un criteriu al
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
deloc o lectură „normală", nicidecum una „ușoară". „Subiectul" romanului poate fi „reconstituit" numai din fragmentele expunerii principale, suficient de prolixe, a naratorului, fragmente „introduse" într-un epic secundar, cum ar veni, al simbolismului copios și al construcției parabolice. Ishmael (vocea narativă) pare, pe de altă parte, destul de suspect (ca individ) el însuși, pentru a prezenta o credibilitate totală în excursul lui „anamnetic". Nu este marinar profesionist (a lucrat ca profesor cîndva), însă, suferind de o formă de alienare superioară și căutînd
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
nu reține nicio trăsătură fizică a Sabinei (excepție face, eventual, părul ei blonziu) și prea puține despre dragostea ei cam călâie cu Eman. În schimb, fundalul devine pentru cititor principala miză a ficțiunii. Cum s-a ajuns aici? Din cauza tehnicii narative a autoarei. Ioana Nicolaie a intenționat să facă un roman cinematografic. Procedeul utilizat este cel al filmării în mișcare, cu camera pe umărul protagonistei ca în, să zicem, Blair Witch Project. Sabina nu analizează, nu interpretează (ceea ce la nivelul unui
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
să zicem, Gabriela Adameșteanu. Ea nu face decât să umble prin viață cu camera pe umăr. Cel care filmează nu poate oferi însă decât indirect (prin deducție sau din reacțiile celorlalți) detalii despre sine. Pe de altă parte nici stilul narativ nu este în măsură să confere identitate personajului. În aceeași logică a maximei obiectivări, stilul prozei Ioanei Nicolaie este, vorba lui Stendhal, cel al codului civil. Adică un soi de grad 0 al scriiturii, cu fraze scurte, dinamice, tăioase, lipsite
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
cu fraze scurte, dinamice, tăioase, lipsite de orice ornament stilistic. Lucru oarecum de mirare pentru o scriitoare cunoscută în primul rând ca poetă. Este limpede că efortul de obiectivare este unul programat și că el face parte dintr-o strategie narativă. Pentru exemplificare, voi cita un fragment luat la întâmplare, dar pe deplin edificator pentru felul în care este scris romanul O pasăre pe sârmă: "Vânzătorii, bocănind din picioare ca să nu le înghețe, îi îmbiară cu steluțe ceramice, globuri și felicitări
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
prea puține ori în raport cu numărul și efortul încercărilor. Nu am senzația că aș fi un scriitor împlinit. Și când am scris Menajeria, nu mi-am dat seama că am captat-o, dimpotrivă, sunt de acord cu Brooks Atkinson că partea narativă nu e la înălțimea piesei. Slavă Domnului, la versiunea prezentată la televiziune în 1973, au tăiat părțile narative, ceea ce i-a priit piesei. Poate că sunt o mașină, un simplu dactilograf. Un dactilograf constrâns de împrejurări și un scriitor forțat
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
când am scris Menajeria, nu mi-am dat seama că am captat-o, dimpotrivă, sunt de acord cu Brooks Atkinson că partea narativă nu e la înălțimea piesei. Slavă Domnului, la versiunea prezentată la televiziune în 1973, au tăiat părțile narative, ceea ce i-a priit piesei. Poate că sunt o mașină, un simplu dactilograf. Un dactilograf constrâns de împrejurări și un scriitor forțat de împrejurări. Dar asta-i viața mea și ce veți găsi în aceste Memorii nu constituie decât periferia
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
ales în probleme de geometrie sintetică, mâna lui Liviu Ornea e, filologic vorbind, una de prozator autentic. Tabletele reluate aici și publicate inițial în Observator cultural, în Dilema veche ori în Viața românească vădesc nu o dată, pe lângă farmec, un talent narativ echivalent cu al maeștrilor genului acestuia condensat. Iar dacă unele din texte folosesc această înzestrare în chip marginal, pe post simplu de suport stilistic al unei construcții esențialmente demonstrative, există altele, numeroase, al căror obiect imposibil de pus pe seama finalităților
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
spun eu, o spune chiar exigenta instanță de la microfonul Europei libere: "Și Nicolae Manolescu, și Marian Papahagi au insistat, în cronicile lor, asupra aspectului Ťexperimentalť al Întâlnirii, prin care Gabriela Adameșteanu s-ar pune la ceasul optzecist al reînnoirii strategiilor narative. Deși aparențele pledează pentru a astfel de opțiune, ea ni se pare departe de a epuiza interesul textului... În această Odisee concentrată, tragicul și derâderile lui domină orice experiment. Aici nu o dimineață este pierdută, ci întregul trecut, pe care
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
derâderile lui domină orice experiment. Aici nu o dimineață este pierdută, ci întregul trecut, pe care se străduiește să-l capteze, revenind din Ithaca, noul Ulise, când narator, când narat, din Întâlnirea. Împletirea timpurilor, schimbarea unghiurilor de vedere, înmulțirea perspectivelor narative, monologul interior alternând cu discursul obiectivat, trecerea de la persoana întâi la a doua ș...ț nu ni se par a aparține categoriei experimentului în sine." (pag. 595) Sigur că nu, și cu această observație în minte, putem părăsi discuțiile de
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
Adaug numai că, deși plauzibile, cele câteva exemple, extrase din versificatul Dialog conflictual sau din etnografica jelanie de mamă care dă substanță Verii neliniștite, nu pledează însă pentru specificitatea de gen. Ele pot fi, la fel de bine, secvențe dintr-o materie narativă cu mult mai așezată și cu mult mai întinsă. Pentru că, atunci când există, dincolo de fotografia de grup realizată în nuanțe cenușii, subiectul nuvelelor Gabrielei Adameșteanu e numaidecât unul "de roman". Către ce altceva ne trimite cu gândul Scurtă internare, probabil cea
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
un elegiac și Memnon e un sugestiv poem al tristeții și al solitudinii, într-o cadență monotonă, tocmai de aceea nimerită." (pag. 766) Asocierea, implicită și ea, e cât se poate de fertilă. Intertextul soluționează, în Istorie, nevoia de tramă narativă. (va urma)
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
registrelor utilizate ar fi putut reprezenta o calitate a cărții, dacă autorul ne-ar fi dat sentimentul că o controlează și o modulează creator. Dar confuzia planurilor și amestecul lumilor sunt mai degrabă mijloace de ieșire din câte un impas narativ. Când logica alternării secvențelor și cursivitatea desfășurării unui fir epic întâmpină obstacole sau prezintă simptome de epuizare, prozatorul intervine - în nouă cazuri din zece - în exces, depanând mașinăria greoaie a romanului prin complicarea complicațiilor. Frecvente sunt dialogurile dintre personaje, fără
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
de tine." Poezia lui Peter Sragher pare hrănită din lecturile lui Eminescu și Nichita Stănescu, făcute cu un ochi impresionist. Robert Șerban vine cu propria rețetă de poezie. El construiește cu lejeritate și naturalețe imagini limpezi, într-o manieră accentuat narativă. Nu își complică textele cu ambiguități astfel încât putem "vedea" ceea ce imaginează poetul. Chiar și elementul de surpriză, cu care Robert Șerban își încheie fiecare text, își arată niște contururi clare. Un exemplu este poemul holografica, ce urmează liniile unei fantezii
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
Ioan Holban Cît ar cîntări un înger (Editura Cartea Românească, 2008) este al doilea roman din ciclul epic început de Eugen Uricaru, în 2006, cu Supunerea, conturînd deja un vast proiect narativ unde se cuprind secolul, personajul principal al textelor, timpul și vremea celei de-a doua jumătăți a unui veac în cel mai înalt grad problematic; timpul-epocă e al României dintre cel de-al doilea război mondial și revoluția din decembrie
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
Tănăsie, milițian și șef de post în satul Sîntimbru: lumii noi îi trebuie forme noi și acestea sînt șapca și bascul, oamenii-șapcă și oamenii-basc. Forța epică dovedită de Eugen Uricaru în toată proza sa nu stă doar în știința construcției narative, a explorării timpului-epocă și a analizei raporturilor tensionale, toate cu miez, între individ și istorie, victimă și călău, omul fără suflet și sufletul însuși (Neculai Crăciun și Cezar, de pildă), ci și în identificarea mecanismelor psihologiei oamenilor și comunităților pe
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
Grigorescu Ion, așa cum îi place artistului să-și spună, sfiindu-se ca un recrut la vizita medicală în fața ideii de a fi persoană publică, oferă tot ceea ce este mai interesant într-un continuu spectacol al scindării. Pe de o parte, narativ și iconolog, el îl caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exihbă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură orientală. Georgeta Năpăruș Chiar dacă succesiunea registrelor pe verticală și ritmica elementelor pe orizontală par a constitui suportul unei lecturi narative, în fapt pictura Georgetei Năpăruș este tot ce poate fi mai îndepărtat de epica exterioară sau de orice altă formă de retorism. Pentru că, în ciuda asocierii lor în același plan, formele sale nu comunică între ele altfel decît plastic. Deși apropiate
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
primilor cititori, ca și asupra generațiilor următoare. Specificul eufonic al meditațiilor lui Alexandrescu se dublează cu un principiu de construcție mai rar întîlnit. în poemele pe teme istorice, ca și în cele care pleacă de la dezvăluiri autobiografice ori sentimentale, trama narativă devine simplu pretext: poemul pare construit doar pentru a-i prilejui lui Alexandrescu descoperirea de adevăruri filozofice fundamentale, închise în versuri gnomice. Excursul istoric ori autobiografic duce la aflarea principiilor situate dincolo de timp. Odată cu Grigore Alexandrescu, poezia gnomică românească lua
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Misterul de nepătruns al tabloului trebuie căutat în agresivitatea uluitoare a culorii albe: câteva perle aruncate neglijent pe masă, șalul și acoperământul capului, albe și ele, răspândesc o asemenea forță de sugestie, încât "story"-ul propriu-zis (Vermeer e un pictor "narativ"!) nici nu mai contează. L-am privit din toate pozițiile imaginabile: de aproape, de departe, de sus, de jos, din lateral, oblic, încercând să descopăr ce se află dincolo de gestul mola-tec-enigmatic al femeii ce ține în mâini o balanță. Îi
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
fost descoperit, parțial, în arhiva Muzeului Literaturii Române. Prin compararea celor două versiuni, Constandina Breazu-Stoian ajunge la concluzia că O noapte în bălți "ilustrează, mai elocvent decât alte exemple de refacere a textelor primare, cum fixarea pe orizontală a planului narativ, a făcut dintr-un episod memorialistic, desprins din chingile unui context introductiv artificial compus - o povestire care s-a refăcut pe sine, concentrându-se pe întâmplarea ca atare. Reconstrucția ulterioară a cadrului, restrâns la cătun și bălți, creând o legătură
Primul manuscris al lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7972_a_9297]
-
nu există un personaj principal al acestei cărți. Cum spuneam, romanul este construit rizomic, fiecare personaj nou care intră în scenă are propria sa poveste, pe care autorul o spune cu lux de amănunte, transformând-o într-o altă pistă narativă. Altfel spus, romanul lui Radu Aldulescu seamănă cu un bloc de locuințe, la care ferestrele nu au perdele sau jaluzele, iar obiectivul autorului se plimbă nonșalant de la un apartament la altul, înregistrând cu maximă precizie tot ce se petrece în
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
e să ne arate că lumea asta chiar e imperfecta, poti sa faci tu bine cât poți, să te duci la biserică, să-ți faci temele, să nu minți și tot te calcă mașină sau faci cancer.” “Tipul de perspectivă narativa în Accidentul este una foarte foarte nasoala, dacă-mi permiteți să spun mai modern. Ce accident are o perspectivă veselă?”.
Bacalaureat 2013: Noile perle de la examenul de Limba română by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78066_a_79391]