3,698 matches
-
Prânzul fl mulțumea. Ea întindea fața de masă, răsturna mămăliga din care ieșeau aburii și-l aștepta să se închine. Bărbatul avea privirile stinse. Pe fața-i aspră, acoperită de o barbă sură, nu se vedea nici o lumină. Își descheia nasturele de la gât al cămășii, se ridica de pe scaun și spunea făcând semnul crucii: - Dă-mi, Doamne, și mâine ce mi-ai dat azi! Apoi se așeza. Chipul i se lumina puțin. Îi aducea ciorba acră și fierbinte, în care el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
galop caii bine țesălați, înhămați la trăsuri noi. Vizitiii băteau clopotele, să se dea lumea la o parte. Pe pernele albastre de catifea, ședeau răsturnați cu plăcere negustori pricopsiți, lângă nevestele sau ibovnicele lor, cu vestele închise la mai mulți nasturi, arătîn-du-și inelele groase de aur. Alături țineau bastoanele cu argint în vârf și pălăriile tari, cu borduri înguste. Femeile purtau rochii ușoare și străvezii, prin care vântul trecea, înfiorîndu-le. Mijlocul îl aveau prins 109 În panglici late și pe cap
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
niște odăi mici și întunecoase. Mirosea urât, a resturi rîncezitexle mâncare. În fundul prăvăliei era atelierul, o cameră înaltă, fără geamuri, luminată de becuri galbene, murdărite de muște. La vreo cinci mașini de cusut lucrau ucenici palizi, prefăcând croiala hainelor. Schimbau nasturii și le descoseau semnele, nimeni n-ar mai fi cunoscut de unde vin mărfurile. Aveai un costum la două rinduri, negustorul 9 făcea sacou, îi rotunjea poalele, mai scotea un buzunar și punea altul pe fața stofei, nu mai semăna cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auzit de moartea lui Florea, a pus la spate. - Dumnezeu să-l odihnească, a zis scurt. Avea o haină de piele, acolo făcută în județ, unde se ducea cu Didina, dată de finii lui, căptușită cu blană pe dedesubt, numai nasturi și găitane. Îl pierdea gagica din ochi. Degeaba o ostenea ucenicul cu privirile. Îl fierbea, 2 fierbea. Stăpânul i-a adunat împrejur: - Am poftă să petrec ca oamenii, și dacă se poate pe deasupra și altceva, om vedea. O să mergem la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pantofi. Când au terminat, pungașii s-au uitat într-o oglindă. Arătau ca niște fanți și călcau stingheriți. - Îndreaptă cocoașa! strigă Paraschiv la ăl bătrân. Gheorghe parcă ar fi pisat străchini. Pe ucenic îl încurcau cravata strânsă pe gât și nasturii cămășii de olandă. Făcea ce făcea, se mai potrivea cu degetele. Șutul îl zgornea: - Mă, lasă laba jos. Fă-te așa, ca și când de când ești tot în haine de-astea ai stat! Domnul Goldenberg râdea alături. - Da nu, zău, unde mergeți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
S: Nu, pentru că, atunci, tata, de exemplu, și astăzi - mama mi-a spus atunci că tata credea tot timpul, era sigur c-o să i se nască un băiat, așa că, de exemplu, când a cumpărat haine, a cumpărat o cămașă cu nasturi pentru băieți și altele de genul acesta și deci chiar nu era relevant că eram fata ... I: Da. S: Doamne ferește, asta nu însemna că ei nu îi iubeau pe toți la fel- fiecare dintre copii avea un loc special. Dar
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
trista lor mediocritate poate fi considerată un semn. Nu este întâmplător apoi faptul că poetul își intitulează un volum din 1972 Sufletul obiectelor. Aici, lucruri în aparență banale și lipsite de demnitate, ca „bătătorul de covoare”, „damigeana”, „fierul de călcat”, „nasturii”, „florile de hârtie” sunt prezentate cu dezinvoltură, ca într-o expoziție pop-art. Citind Damigeana suntem tentați să ne gândim la Ready-Made, expus de Marcel Duchamps, cu câteva decenii mai înainte: suport pentru sticle sau spatulă pentru înghețată; iar Nasturii ne-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
călcat”, „nasturii”, „florile de hârtie” sunt prezentate cu dezinvoltură, ca într-o expoziție pop-art. Citind Damigeana suntem tentați să ne gândim la Ready-Made, expus de Marcel Duchamps, cu câteva decenii mai înainte: suport pentru sticle sau spatulă pentru înghețată; iar Nasturii ne-ar trimite cu gândul la ironia discretă a lui Williams, care într-o culegere de observații amuzante, intitulată, autoironic Gânditorul, făcea considerații „grave” despre „papucii roz cu ciucuri veseli” ai soției sale, dacă la Petre Stoica n-ar interveni
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de concentrare a atenției, orientare confuză În spațiu și timp, incapacitatea de a urmări instrucțiunile orale, dificultăți În efectuarea unor gesturi/activități uzuale (prinde greu o minge și o lovește greu cu piciorul, nu poate sări coarda, dificultăți la Încheierea nasturilor sau la legarea șireturilor, mod defectuos de a ține creionul În mână, caligrafie greu lizibilă etc.), tulburări ale limbajului (scris și oral), greșeli frecvente de ortografie, refuzul repetat al unor sarcini În clasă. De asemenea, pot fi observate și depistate
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
chiar și În universul material: „sprintene coloane”), dacă dezvoltarea lor e spațială. Parnasianismul lui Alecsandri (de care s-a vorbit) Începe printr-o aglomerare de obiecte strălucitoare: „Mandarinu-n haine scumpe de mătase vișinie, Cu frumoase flori de aur și cu nasturi de opal, Peste coada-i de păr negru poartă o vînătă tichie Care-n vîrf e-mpodobită c-un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
li se îmbucătățiră unele într-altele, de parcă strigau, dar fiecare prin celălalt, încât sunetele, ca o piatră scufundându-se în apă, nu se auzeau. Degetele lui coborâră de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pulsul ei îi răspunse. În locul unde sângele era atât de aproape, o mângâie de-a lungul gâtului arcuit, până la claviculă. Cosmina închise ochii, amețită de mângâierea aceea. Degetul coborî către piept, respirația ei deveni tot mai grea, el îi descheie nasturii de la bluză și degetul căută, prin despicătura sânilor, sfârcul din dreptul inimii. Atingerea fu atât de ușoară, încât fata, gemând ușor, nu mai știa dacă geamătul vine dinlăuntrul sau din afara ei. Atunci bărbatul o strânse în brațe, sărutând-o cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dintr-o parte, fără să ne temem că o să ne vadă. Își amestecă încet zahărul în cafea, cu gândul în altă parte. E îmbrăcată cu un taior de culoare gri, fusta cade corect până la genunchi, iar jacheta e încheiată până la nasturele de sus. Hainele îi dau aerul unei funcționare de bancă, dar până și un privitor proaspăt intrat în clubul nostru ar ezita să ducă mai departe această comparație, căci grațioasa noastră eroină îmbrăcată în taior pare frământată de gânduri, ceea ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care o îndepărtă cu palma. — Mi-e greu să-l scot peste barbă și păr, se auzi vocea lui Maca, de sub tricoul de care trăgea cu amândouă mâinile. Ar trebui să port cămașă, dar ce te faci că are nasturi, care mai au și prostul obicei să se rupă. Mai spuse vrute și nevrute preț de câteva clipe, răsucindu-se cu pantalonii în vine și tricoul căznindu-l peste cap. În cele din urmă se așeză pe marginea patului, acolo unde ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bună. Maca urcă, ținându-și cearșaful. În cameră nu mai era nimeni. Aprinse lumina, își zâmbi singur și căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să-l scoată la iveală. În dreptul subțiorilor era ușor îngălbenit, iar cupele erau îndesate cu buret. Se întoarse cu fața în sus. Vru să-și tragă cearșaful peste el, dar îi era prea cald. Își așeză
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de conspirația internațională împotriva clopotarului și se abținu. Dar vreo înjurătură despre clopote știi ? se interesă. Clopotarul se ridică anevoie și-și scutură palmele. Dacă te deschei la haină, spuse, o să înțeleg. Maca se descheie, omul își strecură palma printre nasturii cămășii și i-o apăsă pe piept. — Zi acuma. Rar, să nu interfereze. Maca se forță să nu cadă pe spate sub apăsarea palmei care avea aceeași cumpătare ca și răcnetul de adineaori. — Unde e preotul ? întrebă. — Dar ce treabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de hârtie de calc și cu cărți aruncate pe lângă pereți, Ioanide se silea a pune stăpânire pe un moment al conflictului. Ducând mâna la gât spre a-și scoate cravata, simți că gulerul i se lărgește brusc și rămase cu nasturele rupt în mână. O lumină îi trecu prin minte. Unul dintre actele conflictului fusese acesta: Ioanide găsise G. Călinescu cămașa fără un nasture și fiind grăbit luase singur un ac cu ață, nu fără ostentație, și-și cususe nasturele sub
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la gât spre a-și scoate cravata, simți că gulerul i se lărgește brusc și rămase cu nasturele rupt în mână. O lumină îi trecu prin minte. Unul dintre actele conflictului fusese acesta: Ioanide găsise G. Călinescu cămașa fără un nasture și fiind grăbit luase singur un ac cu ață, nu fără ostentație, și-și cususe nasturele sub ochii doamnei Ioanide. Furios, trăgând concluzii din această pasivitate, Ioanide întări nasturele peste orice trebuință. Era îndemînatic, și doamna Ioanide îi prețuia sincer
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu nasturele rupt în mână. O lumină îi trecu prin minte. Unul dintre actele conflictului fusese acesta: Ioanide găsise G. Călinescu cămașa fără un nasture și fiind grăbit luase singur un ac cu ață, nu fără ostentație, și-și cususe nasturele sub ochii doamnei Ioanide. Furios, trăgând concluzii din această pasivitate, Ioanide întări nasturele peste orice trebuință. Era îndemînatic, și doamna Ioanide îi prețuia sincer tehnica. Cu acest element minimal, Ioanide reconstitui toate fazele certei. În ziua memorabilă, sculîndu-se din pat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
actele conflictului fusese acesta: Ioanide găsise G. Călinescu cămașa fără un nasture și fiind grăbit luase singur un ac cu ață, nu fără ostentație, și-și cususe nasturele sub ochii doamnei Ioanide. Furios, trăgând concluzii din această pasivitate, Ioanide întări nasturele peste orice trebuință. Era îndemînatic, și doamna Ioanide îi prețuia sincer tehnica. Cu acest element minimal, Ioanide reconstitui toate fazele certei. În ziua memorabilă, sculîndu-se din pat, ochii îi căzuseră pe candelabru. Brațele acestuia erau pigmentate cu excremente de muscă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acest obicei lipsit de tact și explicabil printr-o incoercibilă oroare de scandal, de a fugi de pe locul conflictului. Acest gest de retragere din fața reproșurilor i se părea lui Ioanide cel mai nedelicat. Conflictul se alimentase treptat cu incidente noi (nasturele) și reevocări, prin stingerea memoriei la punctul mort, unde se aflau. Acum Ioanide privi nasturele fără nici o supărare. Luă un ac și așezîndu-se pe pat și-l cusu singur, și unicul sentiment care-l stăpâni fu orgoliul că numai el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fugi de pe locul conflictului. Acest gest de retragere din fața reproșurilor i se părea lui Ioanide cel mai nedelicat. Conflictul se alimentase treptat cu incidente noi (nasturele) și reevocări, prin stingerea memoriei la punctul mort, unde se aflau. Acum Ioanide privi nasturele fără nici o supărare. Luă un ac și așezîndu-se pe pat și-l cusu singur, și unicul sentiment care-l stăpâni fu orgoliul că numai el știa să coasă bine un nasture. Terminând cusutul, dezbrăcîndu-se și punîndu-și pijamaua, Ioanide merse la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la punctul mort, unde se aflau. Acum Ioanide privi nasturele fără nici o supărare. Luă un ac și așezîndu-se pe pat și-l cusu singur, și unicul sentiment care-l stăpâni fu orgoliul că numai el știa să coasă bine un nasture. Terminând cusutul, dezbrăcîndu-se și punîndu-și pijamaua, Ioanide merse la comutator și stinse lumina, apoi deschise fereastra. Cea mai mare parte din an, afară de iarnă și zilele prea răcoroase, dormea cu geamurile deschise, învelit bine în două pături pe patul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
păcate, nici în a mea! Mâine să vorbești cu Pica, să-i atragi atenția asupra primejdiilor..." "Ioanide, înțelege odată că mi-e imposibil..." "Ești de o rea-voință înspăimîntătoare. Obstinația ta întrece toate marginile. Vrei să-ți comunic o ispravă nouă? Nasturele de la cămașă s-a rupt, și eu, eu personal l-am cusut. Paharul de apă de pe masă e plin de cristale de la o limonadă de acum doi ani. Pânza de păianjen pe care ți-am semnalat-o lângă sobă e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe poartă. Când fu înăuntru, Ioanide recapitulă pe scurt programul șantierelor din timpul verii, apoi își puse în cap o șapcă de lucrător. Era îmbrăcat în haine de doc cafeniu, vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare, prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un tricou de bumbac vărgat. Părea un mecanic. Arhitectul și constructorul aveau să meargă de dimineață la cimitirul Bellu, spre a pune la punct mausoleul lui Hagienuș. Contrar așteptărilor, în ce privește executarea însăși, orientalistul convenise a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]