2,024 matches
-
au avut inițial o relație sororală, și-au dat mîna pentru a intra împreună în cartea recordurilor la atrocități. Scena cu care debutează filmul devine exemplară, pe un pod se întîlnesc două grupuri de polonezi, cei care fug din fața ocupantului nazist și cei care fug de Armata Roșie. La fel, în film ca și în realitate, discursul de propagandă al celor două totalitarisme sună la fel, instrumentînd ambele la fel de cinic asasinatul de la Katyn. Nu este vorba doar de ceea ce nemții numesc
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
care nu va renunța la apetitul său teribil pentru viața trăită frenetic alături de un cîine și o chinezoaică. Parfumul retro al delicatei idile în trei din Cîntec despre dragoste și moarte (coproducție germano-maghiară, 1999) este brutal spulberat de un intrus, nazist fără scrupule. Contrar titlului, Pasiune (Ungaria, 1998) este doar un arid exercițiu de stil autoimpus la a patra ecranizare a romanului lui James M. Cain " Poștașul sună întotdeauna de două ori", pariu al regizorului György Fehér ce și-a dorit
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
idei radicale. Gândirea lui s-a dovedit uneori de un uluitor vizionarism: a anticipat al Doilea Război Mondial, alianța dintre Stalin și Hitler și exterminarea fizică a evreilor, sau a avertizat oficialii norvegieni, în 1936, că se apropie ziua când naziștii vă vor conduce chiar din țara voastră. În mod evident, nu i-a lipsit capacitatea de a trasa strategii de succes, dacă luăm în calcul fie și numai faptul că a fost întemeietorul Armatei Roșii, iar tacticile sale de ordin
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
Care e obligat să se ivească, printre camuflajele alegoriei sau prin in-dis-creția actului recuperator. Or, poezia Ilenei Mălăncioiu nu e despre o lume de aici sau de dincolo, despre un fapt trăit sau visat, despre un dictator comunist sau unul nazist. Dovada? Dintre poemele recente, transparent postrevoluționare - grupate în ciclul După învierea lui Lazăr - cele mai multe sunt lipsite de o asemenea osatură tematică. Iar asta fără a fi esențial discrepante față de restul antologiei și fără a trăda vreodată standardul valoric. Mă înșel
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
o discuție despre vină, astăzi, ne duce cu gîndul nu numai la eroii paradigmatici ai tragediei dintotdeauna, precum Oedip, Antigona, Iov, Hamlet, Ivan Karamazov, Joseph K., ci și la originile, reale și istorice, ale culpabilității moderne, la exterminarea evreilor de către naziști și complicii lor sau la crimele totalitarismului comunist. Asemenea analogii, ne vin automat în minte riscînd uneori să ne îndepărteze de "litera" cărții, dar nu este mai puțin adevărat că, în subtext, se vor găsi întotdeauna suficiente argumente pentru a
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
Iordachescu Ionut Giovanni Palatucci, crezut a fi unul dintre eroii celui de-al doilea război mondial, ar fi ajutat de fapt naziștii să omoare mii de evrei, arată o sumă de noi dovezi, citată de The Independent. Vaticanul i-a atribuit statutul de martir și se gândește chiar o beatificare a celui ucis acum 45 de ani în lagărul de concentrare din
Incredibil: ”Schindler” al Italiei ar fi fost de fapt colaborator al naziștilor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78394_a_79719]
-
documentare care punctează că Palatucci era fericit să asculte ordinele și era considerat de neînlocuit de către superiorii săi. Istoricii din SUA care se ocupă cu studiul evreilor confirmă. Palatucci a fost un ”executant al ordinelor rasiste și a colaborat cu naziștii”, arată ei într-o scrisoare adresată Centrului de studiere a evreilor din New York. Coslovich și alții pretind că tatăl și unchiul lui Palatucci au creat povestea ”eroismului” pentru a obține pensii de la stat, ca rude supraviețuitoare ale ”salvatorului” evreilor.
Incredibil: ”Schindler” al Italiei ar fi fost de fapt colaborator al naziștilor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78394_a_79719]
-
de adîncime, nazismul și comunismul. Ambele sînt mînate, precum unii profeți eretici medievali, de "dorința de a purifica lumea prin anihilarea unei categorii de ființe umane imaginate ca agenți ai corupției și încarnări ale răului"vi. "Nu mai puțin decît naziștii, comuniștii au fost obsedați de viziunea unei prodigioase lupte finale în care un grup de Ťaleșiť va distruge o tiranie globală și va instaura astfel o nouă epocă în istoria umanității. Tot astfel cum în apocalipsa nazistă Ťrasa arianăť va
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
prin urmare nu tocmai confortabile - ale istoricilor și gînditorilor din afara "lagărelor"). Este vorba de Alexandr Soljenițîn, care scrie, obosit de spectacolul istoric al măștilor amăgitoare ale crimei: "(...) inchizitorii își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitate, fraternitate și fericirea generațiilor viitoare"ix. Toți aceștia au proclamat "sfînta" datorie de a lupta pînă la nimicirea deplină a dușmanilor, spre împlinirea visului acaparator. Permanentizarea stării de beligeranță. Poziția de luptă perpetuă
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
de beligeranță. Poziția de luptă perpetuă îi definea pe fasciști: "Materializare evidentă a luptei de clasă întemeiată ca sistem, regimul fascist se simte și se vrea permanent în război: război pe plan extern și război pe plan intern"x; pe naziști, care-și împingeau tot mai departe fronturile de luptă și nevoia de a stîrpi "viața care nu merită să fie trăită"; și, desigur, pe comuniști. Despre Lenin, istoricul Richard Pipes scria: "Liderul bolșevic a fost primul șef de stat care
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
limba celui de-al III-lea Reich" o semnalează, de altminteri, și Françoise Thom. Ce dovadă mai bună a eficienței mobilizatoare a poeziei transformate în marș și a mecanismului propagandistic comun, transideologic, al celor două regimuri politice decît preluarea, de către naziști, cu minime modificări, a unui binecunoscut cîntec comunist, Tînăra Gardă? Iată cum suna acesta în varianta inițială, cea a stîngii: "Noi sîntem în primul rînd, / Noi mergem direct la țintă, / Noi sîntem Tînăra Gardă, / Noi atacăm, atacăm. // Cu fruntea scăldată
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
flaut“ (1936), „Cinci dansuri rituale“ (1939), „Suita liturgică“ (1942), „Concert pentru percuție“ (1958), „Concert pentru vioară“ (1972). ACORDUL DE LA LONDRA În 1945, la Londra a fost semnat un acord între marile puteri aliate privind urmărirea și pedepsirea criminalilor de război naziști în cadrul unui tribunal militar internațional (care și-a început lucrările la 20 noiembrie 1945 la Nürnberg). MARȚI, 9 AUGUST IOAN LUPAȘ În 1880 s-a născut istoricul și omul politic Ioan Lupaș. A studiat la Budapesta și Berlin. A militat
Agenda2005-32-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284058_a_285387]
-
pe Robert Mitchum și chiar Marlon Brando din Nașul. La această șezătoare, Lt. Aldo ține prelegeri războinice, solicitând soldaților săi în diversele reformulări laconice ale unuia și același lucru, 100 de scalpuri naziste, pentru că asta fac cei opt Basterds, ucid naziști în spatele liniilor inamice, care cu cuțitul care cu bâta de baseball. Și Aldo Raine are porecla lui, Aldo Apașul, de unde și tradiționala scalpare a victimelor, iar locotenentul își propune să obțină printre germani o popularitate gore și să facă din
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
a plasat de fiecare dată teatrul aventurii în teatrul unor operațiuni de război, cel de-al doilea război mondial al confruntării cu puterile întunecate, oculte ale nazismului și al războiului rece în ultimul film, rușii înlocuindu-i cu succes pe naziști. Toate confruntările au o miză globală, desfășurîndu-se în jurul unor artefacte cu un enorm capital cultural-simbolic: Chivotul legilor, Graalul, pietrele Sankara despre care se crede că reunite pot asigura dominația lumii sau craniul de cristal, simbol al misterioasei civilizații precolumbiene pusă
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
cele aplicate eroinei sovietice de către agenții Gestapo-ului. Cărți, filme și piese de teatru rulează această istorie a bravurii juvenile. E destul de firesc ca ea să fie preluată și actualizată, fie și cu modificarea condițiilor de front. Acum comuniștii, nu naziștii, te chinuiesc; dar bravura rămâne. După treizeci și opt de ani de la prima arestare, petrecută în 1952 (ediția întâi a cărții a apărut în 1990), Oana Orlea vorbește cu o notă de umor, cu o anumită relaxare, despre comportamentul ei
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
Besançon, Jean-François Revel, François Furet etc. - cum acestea sînt eludate într-o viață intelectuală franceză dominată încă de ideile de stînga. Mai mult, dreapta se află în situația de a fi continuu culpabilizată, fiind făcută responsabilă a crimele săvîrșite de naziști în timpul celui de-al doilea război mondial. Paradoxal, deși comunismul a fost înlăturat de la putere în Europa Centrală și de Est, iar bilanțul său este unul sumbru (între 85 000 000 și 100 000 000 de morți), cu excepția unor țapi
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
că este pentru pașaport. După un timp mama a fost din nou convocată și i s-a comunicat "cu discreție" motivul respingerii mele. Nu are figură de copil de muncitor" precum se constatase din fotografie. Pe atunci cultura mea despre naziști era aproape nulă. Prin urmare, nu știam că puseseră la punct o metodă științifică pentru decelarea raselor după măsurători antropometrice. Diferența era că aici, în minunata mea țară, metoda era "la bunul simț al partidului", criteriul rasei era înlocuit de
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
în „Le Nouvel Observateur” de la începutul lunii mai citim despre cartea lui Jean Prévost, de curând apărută, care reia un foileton al aceluiași din „Paris-Soir” din iarna lui 1942, intitulat Afacerea Berthet. Autorul a murit în 1943, ca rezistent contra naziștilor. Eroul cărții sale, Antoine Berthet, este acela care i l-a inspirat lui Stendhal pe Julien Sorel, protagonistul romanului Roșu și negru. Stendhal a urmărit procesul din decembrie 1827 la tribunalul din Grenoble, orașul lui natal, și a asistat la
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2530_a_3855]
-
Doar eseul despre opera de artă în era reproducerii mecanice și cel despre filosofia istoriei dau măsura contribuțiilor filosofice ale autorului. Pe atunci se știa despre Walter Benjamin doar că s-a sinucis, încercând să fugă din Europa ocupată de naziști. între timp, e mereu evocată afinitatea acestuia cu Wittgenstein (ambii, moștenitori ai unei tradiții filosofice care îi include pe Frege, Russell, Carnap, Quine). Se vorbește despre asemănările privind nu numai sensibilitatea filosofică (copilul Benjamin "furând" imaginile luminii trecute pe sub pragul
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
ocupație, și au fost ulterior arestați. Lor, cuvîntul li se potrivește în bună măsură. Situația de după 1944 nu e însă aceeași. Nae Ionescu sau Crainic nu sînt, ei, colaboraționiști propriu vorbind. Au aparținut extremei drepte și au avut simpatii pentru naziști, dar acestea nu țin de colaborarea cu un inamic care ne-a ocupat țara. Presa românească era liberă (nu, desigur, ca înainte, dar cauza știrbirilor era războiul și alianța militară cu germanii). Nu discut acum îndreptățirea ideologiei lor. E incontestabil
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
formidabilei Josephine Becker pe scenele europene. Anii cumpliți ai celui de-al doilea război mondial șunt evocați de un grup de ziariști contemporani care, la gură sobei, în mondenă insula Sylt din Marea Nordului, bîntuita de furtună, analizează urgia declanșată de naziști. Anul 1933, al venirii la putere a lui Hitler, este evocat de un galerist de artă care-și salvează tablourile (între altele semnate de Nolde, Pechstein, Kirchner, adică exact de artiștii "degenerați" puși la stîlpul infamiei de naziști), expediindu-le
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
declanșată de naziști. Anul 1933, al venirii la putere a lui Hitler, este evocat de un galerist de artă care-și salvează tablourile (între altele semnate de Nolde, Pechstein, Kirchner, adică exact de artiștii "degenerați" puși la stîlpul infamiei de naziști), expediindu-le la Amsterdam. Anul 1938, cînd la 9 noiembrie a avut loc așa-zisa "noapte de cristal" este conținut în monologul unui profesor de istorie care le explica azi părinților necesitatea rememorării. Iar istoricul eveniment al căderii Zidului Berlinului
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
destins, Schiller locuia și cu sora soției sale, Eminescu accepta compromisuri ca să n-o piardă pe Veronica Micle); ca obiect de pradă, poeții-victimă se ofereau fără să știe celor care jinduiau să-i țină în sclavie, reprezentanții curentelor extremiste (naționaliștii, naziștii - la Schiller, tradiționaliștii obtuzi sau legionarii - la Eminescu). în toate aceste puncte sunt de neomis deosebirile dintre ei, zig-zaguri în traiectorie. O sursă de speculații derivă din asocierea celebrelor tandemuri literare (Goethe-Schiller, Maiorescu-Eminescu). Din nou sar în ochi și nepotrivirile
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
lor, confiscate din muzeele și colecțiile aflate în țările ocupate, îndeosebi Franța, și bineînțeles Germania, ajung în posesia lui Goering, Hitler (da, Hitler!) și a altor lideri naziști „iubitori” de artă, indiferent cât de „degenerată”, s-ar zice. În Franța, naziștii au întreprins adevărate razii prin colecțiile particulare, ale unor evrei, în primul rând, transportând în Germania mii de tablouri, sculpturi, desene, grafică, aparținând celor mai iluștri artiști moderni și clasici. S-ar putea spune că aceștia erau interziși doar pentru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2723_a_4048]
-
să fim... diplomați? în cele din urmă se pune problema iertării. Pot sau nu pot fi absolvite vinovățiile torționarilor comuniști, poate sau nu poate fi absolvită vinovăția sistemului comunist în genere, care a făcut mult mai multe victime decît cel nazist și în unele locuri l-a depășit prin ingeniozitățile perverse ale cruzimii? în acest punct intervine îndeobște o opțiune individuală, de la mizericordia creștină a lui N. Steinhardt sau Richard Wurmbrand și larghețea morală a unor Corneliu Coposu sau Ion D.
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]