2,174 matches
-
ne luăm revanșa în anumite medii pentru exactitatea obligatorie în altele 114. Există o societate a cărei materie se reînnoiește continuu, ale cărei elemente se deplasează neîncetat unele față de altele, și acesta este ansamblul oamenilor care circulă pe străzi. Dar, neîndoielnic, unii dintre ei sînt grăbiți, accelerează pașii, se uită la ceas în apropierea gărilor, la sosirea și la plecarea de la birou, dar, în general, cînd ne plimbăm, cînd hoinărim, cînd privim vitrinele magazinelor, nu măsurăm durata orelor, nu sîntem preocupați
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o adunare de indivizi definiți, iar realitatea sa nu se epuizează în cele cîteva figuri pe care le putem enumera și pornind de la care îl reconstruim. Dimpotrivă, el se constituie datorită unui interes, unui gen de idei și preocupări care, neîndoielnic, se particularizează și reflectă, într-o anumită măsură, personalitățile membrilor, dar care sînt destul de generale și chiar impersonale încît să aibă, pentru mine, același sens și aceeași importanță, chiar dacă personalitățile respective se transformă și altele, înrudite, ce-i drept, dar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
decât "restul remei". Este adevărat, acest tip de analiză este mai maleabil, însă mult mai nesigur. Deja există adesea mari dificultăți în repartizarea sigură a conținuturilor tematice și rematice, același enunț putând fi analizat din mai multe puncte de vedere: neîndoielnic, lucrurile se complică dacă trebuie operate distingeri de o mai mare finețe. Dacă principiul de analiză al progresiei tematice pare indiscutabil, altfel stau lucrurile în practică. În cazul de față, nu intrăm în detalii. Mai degrabă, vom insista pe incidența
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorbind, nu am avut o relație de tip magistru-discipol. Nu mă pot declara (așa cum în mod veleitar și iresponsabil o fac adesea astăzi, diferite personaje, atât din lumea culturii, cât și a bisericii) un ucenic al său, dar a existat, neîndoielnic, o apropiere umană și intelectuală. Am avut îndelungi discuții, în special pe teme de filosofie și de literatură. Deci în zona aceasta l-am abordat cu precădere eu, repet, nebănuindu-i pe atunci anvergura teologică. Doar în ultimele dialoguri, trebuie
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Monica Fermo): tot o evreică venită la creștinism. A.S.: Jurnalul se deschide cu acel citat din Evanghelia după Marcu, capitolul 9, versetul 24: "Cred Doamne, ajută necredinței mele". Steinhardt mărturisește că acest verset stă deasupra oricărui alt citat scripturistic... R.D.M.: Neîndoielnic. Pot subscrie integral la această afirmație, pentru că e cea mai complexă și paradoxală afirmație evanghelică. În primul rând, ea vine să demonteze o iluzie, foarte trainică adesea, în privința credinței. Pentru multă lume, credința este o adeziune rațională, o acceptare a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
elogiul curajului, în elogiul credinței, el vorbește despre libertate cu o admirație extraordinară, citându-l pe Kierkegaard: "opusul păcatului nu este virtutea, ci libertatea". Este în spirit ortodox această interdependență pe care o sugerează Steinhardt, între libertate și credință? R.D.M.: Neîndoielnic. Vă reamintesc: ortodoxia adevărată, ortodoxia autentică, nu a folosit niciodată mijloace coercitive. Ea a protejat întotdeauna acest spațiu al libertății omului. De aceea noi nu am avut o inchiziție. Pe de altă parte, tema libertății, preocuparea aceasta este anterioară devenirii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nu mai corespunde modelului originar. A.S.: Nu păreau totuși Maramureșul, Rohia prea mici pentru un spirit a cărui erudiție copleșitoare pare că trece dincolo de orice, ca să se reverse dincoace de orice? R.D.M.: Să știți că erudiția aceasta, pe care Steinhardt neîndoielnic o avea, nu-l copleșea niciodată pe interlocutorul său. Avea o grijă pentru interlocutor, ancorată în bunul simț, astfel că putea să dialogheze fără să te strivească cu erudiția lui. A.S.: Fără să epateze? R.D.M.: Da, fără să epateze. Era
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
revendică drept un discipol spiritual al lui Steinhardt -, cât și Dinescu (ambii având acces și studiind dosarele din arhiva CNSAS) au sugerat lucrul acesta, deși cu o oarecare malițiozitate la adresa BOR, vinovată, în opinia lor, de unele atitudini nepotrivite. R.D.M.: Neîndoielnic, vorbind despre Steinhardt ei au dreptate dintr-un anumit punct de vedere: acela al faptului că a fost un om fără demisii morale. A fost un om integru. Asta o știm cu toții. Numai că de aici până la canonizare este mult
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu mare plăcere", pasionat de literatură fiind. E confesiunea celui care cu modestie care altora care l-au cunoscut pe Steinhardt le lipsește spune "sincer vorbind, nu am avut o relație de tip magistru-discipol", dar care mărturisește că "a existat, neîndoielnic, o apropiere umană și intelectuală". În urma dialogului avut cu acesta am putut constata fascinația pe care Steinhardt a exercitat-o asupra sa, ceea ce nu-l face însă, atunci când e provocat cu o întrebare legată de o eventuală canonizare a monahului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
încercări de articulare. La origine însă, ceea ce se cam pierde din vedere, era în parte un râs „elitar“, al celor care asimilaseră cu un ceas mai devreme noul limbaj pe socoteala celor ce abia începeau să-l descifreze. El implica, neîndoielnic, și un oarecare resentiment „de clasă“, din partea unor inși pe cale de a-și pierde un trecător monopol sub asaltul noilor aspiranți la civilizație. Nu toți cei ce, la premieră, râdeau cu poftă de cucoana Chirița știau mai multă franțuzească decât
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în carătă“. Ochiul cronicarului reține, explicabil, mai ales elementele de inedit ale cortegiului, menționându i în treacăt pe arnăuții amestecați printre militari și pierzându-i din vedere pe păstrătorii vechiului port. Prezența acestora din urmă în alaiul înscăunării rămâne totuși neîndoielnică: una din primele griji ale proaspătului domn va fi tocmai ținuta de paradă a demnitarilor, supusă de el unei minuțioase reglementări. „Câți din boierii acestui rang țin portul cel vechi - sună ofisul domnesc din 7 sept. 1834 - vor purta la
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fiindcă facilitatea de spirit cam stă în legătură cu acea a mișcărilor, juneța deveni mai voioasă, mai vie; ideile sale începură a se dezvăli și imaginațiunea sa a străluci.“ (Amelia Stefanesco, în Steaua Dunării, 1859, nr. 6 și 7) Schimbarea veșmintelor reprezintă, neîndoielnic, partea cea mai sesizabilă în reformarea modului de viață, de aici și tendința multora de a o socoti decisivă, atribuindu-i o funcție-pilot. Nu-i mai puțin adevărat că, la nivelul dotărilor materiale, există argumente care pot valida opinia. Discursul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a fost să se extragă, din mărturiile de vechime ale altora, un substitut al vechimii proprii, o „idee“ a arhaității. Nimic mai firesc, în împrejurările amintite, decât îmbrățișarea stilului gotic, care cunoștea în Occident o impunătoare resurecție. Neogoticul a fost, neîndoielnic, o expresie europeană a romantismului; el a vrut să fie, fără a reuși în aceeași măsură, și expresia lui românească. Ca produs al epocii de tranziție, căreia încearcă să-i traducă aspirațiile, el rămâne totuși revelator și caracteristic. Nu Johann
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
arta pentru artă" ca fenomene inadecvate contextului social și politic al momentului, blamabile din punct de vedere etic. Afirmațiile radicale, adesea nedrepte ale autorului, decurg dintr-o tranșantă atitudine antitotalitară, din oroarea fostului discipol al lui Blaga față de compromisuri. Există, neîndoielnic, o notă de frustrare în judecățile, uneori lipsite de nuanțe, apodictice, ale scriitorului marginalizat. Cu atât mai de admirat rămâne însă obstinația sa de a scrie pentru sertar, de a nu accepta inevitabilele compromisuri pe care le-ar fi cerut
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ale actului juridic sunt înlăturate, celelalte fiind menținute); c după modul de consacrare legislativă, nulitatea este expresă și virtuală. Este expresă acea nulitate menționată anume într-o dispoziție legală 325. Este virtuală nulitatea ce intervine în cazul în care rezultă, neîndoielnic, că se impune aplicarea sancțiunii civile a nulității absolute sau relative pentru ca scopul dispoziției legale încălcate să fie atins 326. Articolul 1253 din noul Cod civil, care reglementează nulitatea virtuală face referire la nulități virtuale cu caracter absolut și nulități
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
validitate ale actului juridic civil. Noul Cod civil conține o reglementare de principiu în privința cauzelor de nulitate absolută. În articolul 1250 acest Cod se prevede că, nulitatea absolută a contractului intervine în situațiile anume prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general. Desigur, cel care va aplica sancțiunea nulității absolute, prin analiza încălcării va aprecia că interesul protejat are sau nu un caracter general. Oricum, aprecierea împrejurării că interesul protejat este general trebuie să
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
lege că interesul ocrotit este unul general. Desigur, cel care va aplica sancțiunea nulității absolute, prin analiza încălcării va aprecia că interesul protejat are sau nu un caracter general. Oricum, aprecierea împrejurării că interesul protejat este general trebuie să rezulte neîndoielnic din lege. În caz contrar, contractul este anulabil (nu nul de drept). VI.4.2. Cazuri de intervenție Nulitatea absolută intervine: a. Când actul juridic civil s-a încheiat cu încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor. Acest caz de
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
unui act solemn, care trebuie constatat prin procură autentică specială). Situațiile enumerate mai sus sunt reglementate expres în noul Cod civil. Articolul 1242 al. 1 prevede că " Este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă". Articolul 1242 adaugă că "Dacă prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusă condițiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa". Așa fiind, orice alte acte adiționale sau
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
cazuri anume prevăzute de lege". Dispozițiile acestui articol trebuie corelate cu prevederile art. 1252 din noul Cod civil care consacră prezumția de nulitate relativă, precizând că "în cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil." Din interpretarea celor două articole rezultă că prezumția de nulitate relativă "ar putea fi calificată drept o prezumție legală relativă ce poate fi răsturnată numai în anumite condiții"343. Analizată în acest context, regula în
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
liberalităților, sugerează ideea că actul de a confirma o liberalitate afectată de vicii de formă sau de orice alte motive de nulitate (deci și de nulitate absolută), echivalează cu renunțarea la dreptul de a opune aceste motive de nulitate. Este, neîndoielnic, o excepție de la regula după care nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare, ce întărește regula O situație similară poate fi întâlnită și în materia confirmării contractului unde, alături de confirmarea nulității relative poate fi întâlnită și această situație de
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
În ceea ce privește nulitatea relativă, aceasta nu poate fi invocată decât în cadrul termenelor generale de prescripție, stabilite pentru reglementarea anterioară de Decretul nr. 167/1958, care în art. 9 face referire la "prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic civil". Neîndoielnic, acest articol se referă la nulitatea relativă. Noul Cod civil dezvoltă problematica dreptului la acțiune în anularea actului juridic în art. 2529, mai ales în ceea ce privește momentul în care aceasta începe să curgă. Sunt momente diferite, în funcție de cauza de nulitate relativă
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
dobândea credința legitimă că debitorul își va executa obligația de bună-voie, astfel că efectul prescripției extinctive nu se mai justifica, aceasta oprindu-și cursul. Pentru ca recunoașterea debitorului să aibă ca efect întreruperea cursului prescripției, era necesar ca aceasta să fie neîndoielnică, adică să rezulte cu certitudine din acțiunile debitorului. Recunoașterea putea fi atât expresă cât și tacită 652. Erau considerate acte de recunoaștere, în sensul arătat mai sus: executarea parțială a obligației, plata dobânzilor la suma datorată, sau o cerere de
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
ofrande, cum este cazul obiectelor din epoca bronzului sau a fierului găsite în unele lacuri și mlaștini din Europa Occidentală. Desigur, mai mult de cinci milenii despart cele două grupe de obiecte, dar continuitatea acestui tip de practică religioasă este neîndoielnică, în izvorul zis Saint-Sauveur (Pădurea din Compiegne) au fost descoperite silexuri din neolitic (sparte intenționat în semn de ex-voto), obiecte din vremea galilor, a galoromanilor, și din Evul Mediu până în zilele noastre 3. Trebuie de asemenea ținut seamă de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sună prozaic. Iar „Doarme și hangiul,/Ulițele-s deșarte” sună și mai strîmb. Dacă „hanul” e în oraș (și n-am nici o îndoială că așa a fost),3) mai rămîne de precizat ce înseamnă acel „departe” de ce, sau în raport cu ce? Neîndoielnic, acest „departe” din versul „într un han, departe-”. „Departe” este față de casa sa. „Rar” evocă deci o evadare, o „rătăcire”, o escapadă: însă nu spre centru, ci spre margine. O fi fost „hanul cu cerdac” de la marginea tîrgului, de care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
steril în planul creației. Alergic la pedantism, va defini undeva „pedanteria” drept „o formă curentă a prostiei umane”. Retușări necesare Bacovia e, nu o dată, pieziș, nedrept. Așa, de pildă, în „Liceu”, poem care a uns la inimă generații de elevi. Neîndoielnic, acesta are partea lui de adevăr referitoare la abuzurile didactice din vremea școlarității sale („Sînt oameni bătrîni care și astăzi sînt stăpîniți de coșmarul liceului”, constata spre sfîrșitul deceniului al patrulea un cunoscător al chestiunii, Gh. N. Leon,1) dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]