2,581 matches
-
la expresia de duritate care Îi Încremenise pe față. O mască, Într-adevăr. Casa pescarului, unde se adunaseră cu toții, părăsind hotelul al cărui aspect Împodobit făcea să se simtă Încă și mai tare absența nunții, dădea spre port și scăpase neatinsă de valul de zugrăvire În culori vesele a fațadelor, votat de primărie În anul care trecuse. De cînd erau zidurile acelea În picioare, cei din familia Kermeur nu tremuraseră niciodată atît de mult. Nici măcar atunci cînd Marie Îi Înștiințase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu greu pulsul. Dar totuși Îl găsi. În timp ce Marie chema ajutoare, el examină cu grijă mîinile Yvonnei Înainte de a le lăsa jos și dădu din cap la Întrebarea mută a Mariei. Nu avea urme de Înțepături pe degete. - Are chipul neatins, semn că a căzut cu fața În jos. Desigur că Întorcînd-o s-a umplut Pierric de sînge pe mîini, spuse Marie, arătînd spre băltoaca de un roșu Închis care se lărgea sub capul ei. Lucas Îi ridică delicat capul. Plaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zic cu un ridicat din umeri gen „Dacă tu crezi că mă interesează persoana ta, te înșeli amarnic”. — Am zis să trec să văd dacă ai nevoie de ajutor. Ochii lui dau roată bucătăriei, trecând în revistă platourile cu mâncare neatinsă. Ce s-a întâmplat ? — N-au vrut să mănânce. Au plecat să ia masa în oraș. Nathaniel mă privește un moment, după care închide ochii o fracțiune de secundă și clatină din cap. După ce ți-ai petrecut toată ziua gătind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cleopatra, Romeo și Julieta. Mai aproape de vremurile noastre, le‑a răvășit pe Anna Karenina și pe Emma Bovary, precum și pe Madame de Rênal a lui Stendhal, În inocența și simplitatea ei. Și, firește, și alții, Încă neînvățați să‑l recunoască, neatinși de perceperea lui deschisă, Încearcă, Într‑o formă obscură, același dor. Acesta era sentimentul pe care‑l pândea Întruna Ravelstein la ceilalți și, de la o asemenea permanentă preocupare, nu mai era decât un pas până la aranjarea partidelor. Adică până la exploatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de malț cu adaos de vitamine pentru femeile gravide. Avea un gust de miere subțire combinat cu aromă de plante. Era bun. Ce n-aș da să am puțin acum. Și orașul era încântător, bogat în ornamentații asemenea Parisului, și neatins de război. După toate probabilitățile era un oraș „deschis“ care nu urma să fie atacat de vreme ce acolo nu existau concentrări de trupe sau industrii de război. Dar în noaptea de 13 februarie 1945, cu douăzeci și unu de ani în urmă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
coborât treptele cu pas ferm și regulat. Am dat cu ochii de femeie. Ea mi-a zâmbit ridicându-și bărbia ca și cum ar fi vrut să-și arate trăsăturile clare, direct. Avea părul alb ca zăpada. În rest era Helga mea, neatinsă de timp. În rest era la fel de mlădioasă și înfloritoare cum fusese Helga mea în noaptea nunții. CAPITOLUL ȘAISPREZECE O FEMEIE BINE CONSERVATĂ... Am început să plângem ca niște copii, ne-am repezit pe scări în sus spre mansarda mea. Trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aș face trapezistă. —A trebuit să țip la ea s-o fac să se întoarcă, zise Bez. Dacă n-ar fi femeie, ar fi un gabier pe cinste. Ia mai taci, dinozaur bătrân ce ești. Sunt destul de puternică, zisei eu, neatinsă de jignire. Spre deosebire de tine, Ben, nu-i așa? zise Bez, care ne întărâta când pe unul, când pe celălalt. Să vezi la el amețeală - pe lângă el, Jimmy Stewart 1 e un fel de Sylvester Stallone în Cliffhanger 2. — Am probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sunt în afara vremii noastre și trebuie să dispară sau să se transforme... — Și cine îi va ajuta în această transformare? întrebă, supărat, părintele Carlos. Toți spun că indianul trebuie să evolueze, că nu are dreptul să rămână izolat și de neatins, dar nimeni nu face un pas să se apropie de ei, să-i adapteze încetul cu încetul la civilizație. Ori sunt dați uitării cu desăvârșire, precum niște animale din selvă, ori se tabără asupra lor, încercând să fie asimilați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Statului asupra liniștii celui dus. Îi displăcea că trebuia să le scotocească jurnalele și sertarele, să le frunzărească scrisorile, să le pipăie hainele. Dar, fiindcă trupul fusese deja mișcat din locul unde fusese găsit, nu avea motiv să-l lase neatins până ce fotograful avea să-i Înregistreze poziția exactă. Se lăsă pe vine lângă tânăr și vârî o mână În buzunarul pantalonilor. Pe fundul lui găsi câteva monede și le așeză lângă cadavru. În celălalt se afla un inel de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era o revelație să-l audă pe om că vorbește așa. Într-o țară În care majoritatea instituțiilor publice nu mai erau demne de respect, numai carabinierii reușiseră să-și salveze onoarea și erau Încă În general considerați a fi neatinși de corupție. Odată recunoscut lucrul acesta, opinia generală trebuise să ajungă la un compromis și-i transformase pe aceiași carabinieri În calul de bătaie al mitului popular, bufonii clasici care nu Înțelegeau niciodată nimic și a căror stupiditate legendară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ezitare, ea ceru: — Ai jura pe inima mamei tale? — Signora, jur pe inima mamei mele că ăsta-i adevărul. Peppino trebuie să vină să discute cu noi. Și trebuie să fie foarte atent cu oamenii ăștia. Ea puse paharul jos, neatins. — O să Încerc să vorbesc cu ei, dottore. Dar poate că va fi altfel de data asta? Nu-și putea alunga speranța din glas. Brunetti Își dădu seama că Peppino trebuia să-i fi spus mamei sale destule despre prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
biroului său și se uită pe geam preț de-o oră. Câțiva muncitori apăruseră În sfârșit pe schelele de la San Lorenzo, dar nu aveai cum să-ți dai seama ce făceau. Nici unul nu ajunsese măcar pe acoperiș, așa că țiglele rămăseseră neatinse. Și nici nu păreau să poarte unelte de-un fel sau altul. Se plimbau pe diferitele niveluri ale schelelor, urcau și coborau Între ele pe cele câteva scări care le uneau, se Întâlneau și discutau Între ei, apoi se despărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era viitorul acolo, departe, peste mări și țări. Cu ce bucurie să se fi întors el!? Cine știe ce mocnea în sufletul lui!... Telefoanele lui dese și atât de călduroase, din ultima vreme, au avut parcă altă savoare, dulce-amară, a unui dor neatins... El nu s-a purtat, atunci, ca și când o vedea pentru ultima oară... N-avea cum să știe... Și-a văzut de treburi prin oraș... a întârziat prin parcuri și pe la prieteni și colegi, a luat masa cu prietenii, în timp ce ea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care se trage bunicul meu patern IANCU, devenit DERDENA prin Înfiere se stinge prin Coli (Nicolae) Casapu. Maia IȚA s-a măritat, Întâi, cu un bărbat din familia MITRACU. Acesta era vrăjit și vreme de 9 ani, ea a trăit neatinsă de soț. De aceea divorțează și se căsătorește cu COLI GANA (tatăl lui lali Donciu Gana și al lui lali Iancu Gana, recte bunicul Mușei, al lui Iancuș, al lui Tila și al lui Ionca) și decedează prin 1943, pe la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
blana În alb. mă gândeam cu groază că din cauza ninsorii nici trenurile spre București nu vor mai circula și vom fi nevoiți să rămânem Împreună tocmai acum, când era atât de liniște afară și puteam să mă bucur de zăpada neatinsă. El a fost bun cu mine - nu m-a atins și nu m-a privit, ci doar a terminat de spus povestea, În șoaptă, apoi m-a mângâiat pe păr și mi-a dat urechea să mă joc. Încet-Încet am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ai deja Puloverul maro. Nu. Vreau să mai stai. Am venit de la București ca să te văd, am Împrumutat bani... Îți plătesc eu drumul, numai să pleci. m-am Îmbrăcat la loc În hainele mele ude și am ieșit. ZĂpada era neatinsă, zăpadă de la Începutul lumii. Nici un zgomot de tramvai nu perturba albul zăpezii. Trebuia s-o iau pe jos până acasă, prin zăpada din copilărie care scârțâie sub picioare. Așa ceva nu putea fi Împărțit cu nimeni. Deodată am auzit pași grăbiți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
blana în alb. Mă gândeam cu groază că din cauza ninsorii nici trenurile spre București nu vor mai circula și vom fi nevoiți să rămânem împreună tocmai acum, când era atât de liniște afară și puteam să mă bucur de zăpada neatinsă. El a fost bun cu mine - nu m-a atins și nu m-a privit, ci doar a terminat de spus povestea, în șoaptă, apoi m-a mângâiat pe păr și mi-a dat urechea să mă joc. Încet-încet am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ai deja Puloverul maro. Nu. Vreau să mai stai. Am venit de la București ca să te văd, am împrumutat bani... îți plătesc eu drumul, numai să pleci. m-am îmbrăcat la loc în hainele mele ude și am ieșit. Zăpada era neatinsă, zăpadă de la începutul lumii. Nici un zgomot de tramvai nu perturba albul zăpezii. Trebuia s-o iau pe jos până acasă, prin zăpada din copilărie care scârțâie sub picioare. Așa ceva nu putea fi împărțit cu nimeni. Deodată am auzit pași grăbiți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
umbre feerice dezvăluite ochiului doar pentru cîteva minute, cînd soarele dimineții pare că vrea să atragă crengile copacilor Într-o hîrjoană copilărească. Aș fi vrut să rămîn cît mai multă vreme dominat de liniștea și frumusețea de neegalat a naturii neatinse de mîna omului și mă pregăteam să fac o vizită prietenei mele care mă primea oricînd și-mi asculta tăcută gîndurile, sub plopii din colțul meu de pădure Închipuită pe aleea lăturalnică din parc. Numai că m-a Întors din
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
În seamă copiii din flori, le dădeau nume. La populațiile primitive, cîte mai erau, În lipsa actelor exista memoria colectivă: tribul știa bine al cui este fiecare copil. Erau fii ai lui Thomas cei născuți din sămînța lui de către femei neștiute, neatinse vreodată de el? Nu. Dar urmași, neîndoielnic; un statut confuz, Thomas se gîndea că nimic nu mai e de făcut, așa stînd lucrurile. VÎnzîndu-și sămînța Își vînduse și drepturile. CÎnd semnase actul secret, Thomas avusese cugetul curat: cîștiga niște bani
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
forțarea ușilor sau a ferestrelor, fără eventuala imobilizare sau chiar ucidere a victimei; curat, fără urme; poate cel jefuit nici nu ar fi aflat vreodată că i s-a cotrobăit prin sipete. Fișierele ar fi rămas la locul lor ca neatinse, cu datele din ele, cu biții lor; cineva se strecura În creier ca Într-un vis. Iar Thomas era convins că, În vis, orice om pătrundea În depozitul de inteligență al planetei, exista unul; și el intra, În somn, În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numești În vreun fel: puteau fi asemuiți cu pielea de iepure după care alergau ogarii pe Wembley, În vestitele curse; nu, pielea era doar o zdreanță, o blană Îmbîcsită de zgura pistei, un țesut mort, pielea dușmanilor nedușmani era Încă neatinsă, trebuia găurită, pentru că, altfel, ai fi devenit tu țintă: de multe ori, se Întîmpla ca legionarii să fie cei fugăriți, uciși, batjocoriți și blestemați, pentru că făceau ceea ce făceau pentru bani, dar de la o vreme mai toți soldații lumii luptau pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
domnișoarei matilde. nimeni în brutăria domnului masek, nimeni în măcelăria domnului Bruno, nimeni la florărie, nimeni la minimarket, nimeni în fața chioșcului de ziare (ceea ce nu-l împiedică pe X să-și extragă ziarul care-l interesează dintr-un teanc încă neatins și să lase trei mici monede identice deasupra). nimeni în cafeneaua centrală, doar patru, cinci cești de cafea aburind pe tejghea și alte cîteva, sparte, la intrare. în fața florăriei, furgoneta care aduce flori, pe jumătate descărcată. La colțul străzii, camionul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de femeie și ale unor explozii de senzualitate feminină. Cuvintele tale au curs șiroaie pe buzele, pe gîtul, pe sînii și pe coapsele mele, mi s au lipit de pîntece și au ciugulit din sexul meu... niciunul nu a rămas neatins de mine, e ca și cum aș fi scos din mii de cochilii mii de melci docili și curioși. Iată ce a devenit, de fapt, romanul pe care l-ai scris pentru acest imbecil de domn Guy Courtois : un culcuș în care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]