2,311 matches
-
Cum așa? Părinții tăi au vîndut casa părinților lui Alexandru? Cei din șatră au avut casă și-au vîndut-o? — Acolo locuiește tatăl meu. — Stai puțin că nu mai înțeleg nimic. Ismail Ciurdaru, tatăl tău din șatră, locuiește acum acolo, întreabă nedumerit Eusebiu, ridicându-se de pe scaun. —Tatăl meu biologic este Vasile Mocanu cu care m-am regăsit după mai bine de douăzeci de ani. Dacă nu se întâmpla să fac acest drum cu Alexandru, poate nu-l mai întâlneam niciodată. El
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nereușind să și-l clarifice. Drept pentru care, se decide să treacă din nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială ungherele, suind c-un cat și revenind, la fel de indecis, la baza scărilor. Măi, să fie! se frământă el, nedumerit. ... observați (custodele Georgescu abuza de acest verb, exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului, caracteristice sigiliului familiei nobiliare a Corvineștilor. Mai cu seamă, observați (iar...?) misterul, mistica simbolisticii numerelor patru, reprezenând pământescul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
chiar decât povestea cu furtul. Încercă să mai descoasă pe arendaș, dar nici arendașul nu cunoștea alte amănunte. Pe urmă se închise și nu mai zise nimica... Un fecior îi pofti la cină. Buruiană, sculîndu-se să se retragă, întrebă cam nedumerit: ― M-ați chemat, cucoane Miroane, să-mi spuneți ceva și eu v-am ținut cu necazurile mele, să mă iertați... Miron încercă să-și amintească pentru ce l-a chemat și se înfurie mai rău că nu-și putea aduce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți, ca să nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani în curte. Întrebă din prag: ― Da voi ce poftiți, măi creștini? Pantelimon Văduva, un flăcău rumen, luat la oaste și urmând să se prezinte peste vreo săptămână la regiment, la Pitești, aflîndu-se mai în față
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urcă treptele mînioasă: ― Atâta necuviință nici n-am mai pomenit! Tânărul Herdelea o urmă speriat și clătinând din cap. N-ar fi crezut-o capabilă de o izbucnire așa de energică. Țăranii rămaseră pe loc. Se uitară unii la alții nedumeriți. Într-un târziu Marin Stan, potrivindu-și căciula, făcu glumeț: ― Îndrăcită muiere! Petre însă bombăni mohorît: ― Apoi stai, cucoană, c-om mai vorbi noi împreună! După-masă, la Dragoș, Titu Herdelea trebui să asculte iarăși durerile satului. În același timp, Miron
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
liniștit ca să se poată înfățișa la Predeleanu. Se auzea pe el însuși declarând emfatic: "Sunt îndrăgostit", și amintirea propriului său glas îl rușina... Numai cu Predeleanu, în patru ochi, a discutat despre ea, fără să-l fi întrebat. Victor părea nedumerit, dar nu i-a cerut nici o explicație... La masă și nici mai pe urmă, Tecla n-a pomenit deloc de Nadina, de altfel ca și domnișoara Postelnicu, pe care totuși a surprins-o de câteva ori privindu-l cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar ce e în ziare e floare la ureche. Ministerul de Interne dă drumul numai telegramelor inofensive. Realitatea, ehe, băiete, realitatea e... Încheie cu un gest care voia să exprime maximul de îngrijorare patriotică. Cum însă Herdelea continuă să tacă nedumerit, secretarul continuă misterios: ― Dansul macabru a început! Și boierii noștri își pierd capul! Să-l vedem acuma pe gentilul nostru Deliceanu cum o întoarce, că eu i-am atras de mult atenția... Tocmai după un sfert de ceas de ocoluri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
l-ați batjocorit, de l-ați închis fără nici o vină? Bătrânul Dragoș, mai potolit și respectuos, spuse de asemenea: ― Mare nedreptate, dom'le prefect! A rămas și satul fără învățător! În vreme ce alți oameni strigau și zvârleau mereu vorba "batjocură", prefectul, nedumerit, se plecă spre primar să afle despre cine e vorba, iar înțelegînd, făcu repede: ― Stați, stați!... Să ne înțelegem, copii!... Cazul învățătorului Dragoș nu e în mâna mea și nici nu depinde de mine. E în cercetarea justiției și deci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reteză vorba bațjocoritor: ― Ia vezi, nea Cristache, întoarce-te ușurel la tejgheluța matale și lasă-ne în pace, că ți-om plăti noi când om avea vreme!... Hai, hai, du-te și nu mai sta! Busuioc se întoarse spre Petre, nedumerit. Vru să mai zică ceva, dar flăcăul urmă, săgetîndu-l cu o privire urâtă, deși cu același glas: ― Nu te uităm noi nici pe tălică, n-ai grijă, nea Cristache!... Ne-om socoti după cuviință, numai să-ți vie rîndul! Că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o curiozitate copilărească sosirea satului, râzând, schimbând glume, parc-ar fi venit la clacă cu lăutari. Numai bătrânul Ichim se uita mirat și nedumerit. Logofătul Bumbu se oprise, cu tremurături în genunchi și cu o înfățișare resemnată, lângă ușa locuinței sale, în fund, în vreme ce nevastă-sa dârdâia înăuntru, pândind de după perdea. ― Ați venit, ați venit? întrebă prostește logofătul când oamenii din capul cetei ajunseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca o dovadă a solicitudinii guvernului, citi rar și cu glas muiat în emoție manifestul cu reformele, lămurind pe graiul poporului ceea ce i se părea mai puțin lămurit. Țăranii ascultară cu capetele goale, cu frunțile încrețite, cu priviri ciudate și nedumerite. ― Rămâneți sănătoși, oameni buni, și să nu vă abateți nici în viitor de pe calea cea dreaptă! strigă Baloleanu sfârșind și urcîndu-se în trăsură. Până la Lespezi, o jumătate de oră, nu mai conteni a scoate în valoare meritele acestor bravi săteni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar n-o să mai vedem nimic! ― Nu pot să înlătur pata fără să demontez sonda, zise Ash pe un ton patetic. ― Atunci lasă pata asta până când nu o crește prea mult. ― Cum dorești, domnule, zise Ash întorcându-se. Brett arăta nedumerit. ― Și acum ce facem? Stăm și așteptăm? ― Nu, răspunse Dailas care-și aminti că avea răspunderea unei nave, în afara celei față deKane. Ne așezăm și așteptăm... și voi vă întoarceți la lucru... 7 ― Ce părere ai? Lac de sudoare, înghesuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acest, incident, el lăsase să se înțeleagă că pentru el manualul era sfânt. Ash susținea că se comportase astfel doar pentru salvarea unui om. Iar ea apărase teza oficială. Greșise. Kane ar fi fost de acord? Se îndreptă spre pasarelă, nedumerită. Fragmente de coincidențe i se îmbulzeau în cap, încercând să se adune într-un tablou logic. Pe Nostromo nu aveau altceva.de făcut decât să aștepte. Să aștepte ca Parker și Brett să repare defecțiunile și să se roage pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-o perioadă de amnezie. "Execul" părea vioi și sănătos, dar nedumerit, ca și cum se străduia să-și ordoneze gândurile.) Îmi dați puțină apă? Ash se repezi spre un container, umplu un pahar de plastic și i-l dădu. Kane înghiți conținutul pe nerăsuflate. Dallas observă că mușchii erau bine coordonați. Mișcarea mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a diversificat și el, devenind o problemă de exigență privată într-un ocean de tentații publice. Și astfel o problemă personală de gust și afinități elective... România rustică — Ăsta nu-i di pi la noi !..., zice omu’ către mine, plecînd nedumerit, după ce a examinat oul pe toate fețele și l-a rîcîit puțin cu unghia ca să vadă ce-i cu el. Păi ce să fie, e „oul lui Flutur”, cum îi zice lumea, „cel mai mare ou tradițional pictat din lume
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cădea să se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de beton, se afla fabrica de pâine Pionierul. Este o fabrică veche, cu acoperișul în zig-zag, cu ferestre rotunde spre care duc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apoi îndepărtîndu-se, mașini ambalând motoarele. Fundațiile Bucureștiului își prelungeau din loc în loc până în culoarul nostru câte un cofraj de beton din care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, și până și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pulverizară până la a deveni o materie impalpabilă, din care nu rămase în cele din urmă nimic. Am fi început să urlăm dacă Balena nu s-ar fi întrupat deodată lângă noi, afară din cărarea blestemată. Și văzînd-o cum ne privește nedumerită, am înțeles că nu știa nimic și că nici nu trebuia să știe vreodată. Era acum rândul Adei, care și-a desprins ceasul de la mână și l-a lăsat pe tron. În loc să ne fie teamă să continuăm jocul, începuserăm, dimpotrivă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
popor, moldovenesc, diferit de cel român, să stabilească o legătură între statul care s-ar fi întemeiat în 1359 și momentele 2 decembrie 1917, 2 august 1940 etc. etc. Dincolo de cei rău intenționați, sunt și unii - în dreapta și în stânga Prutului - nedumeriți, care se prezintă dezarmați în fața unor astfel de eculubrații, înfățișate în forme tot mai sofisticate. Ne asociem și noi colegilor din România și Republica Moldova, preocupați de o analiză atentă, științifică, a evoluției poporului român, în întregul său spațiu și de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
trebuit să caut altceva, pentru că fără libertate n-aș putea trăi... - Dar, Ieronim, exclamă Marina, v-am vorbit eu despre trecut astfel decât un mijloc, și cel mai la îndemînă, de a trăi exclusiv în prezent? O priveau toți, surprinși, nedumeriți. Marina înaintă încet către ei, ca un personaj dintr-un film mut de la începutul veacului, îmbrăcată cu o blană de astrahan, cu un buchet de violete în mână. Dacă nu i-ar fi recunoscut glasul, n-ar fi crezut că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără să simtă că se cufundă pierzîndu-se într-o albă, suprafirească incandescență... - Sunt nebuni! se auzi exclamând când dădu cu ochii de câțiva trecători zgribuliți, ascunși sub umbrele. Ce i-a apucat? Nedumerit, întoarse capul ca să-i urmărească. Atunci Marina îl cuprinse în brațe și-l sărută pe amândoi obrajii. Lui Ieronim i se păru că întîlnește pentru întîia oară această femeie tânără, neînchipuit de frumoasă, așa cum nu mai întîlnise niciodată în viață
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe Arhip. Ultima oară când am vorbit cu el... - Când a fost asta? îl întrerupse Ivan. Acum câte sute de ani, sau câte luni? În ce viață?... Nu trebuie să mă înțelegi greșit, adăugă văzând că Darie îl privește încruntat, nedumerit. Nu e vorba de timp, ci de decalajul între evidentele mutual contradictorii, cum îți place dumitale să spui. Îmi pare rău că te-am întrerupt, reluă după un răstimp, căci Darie continua să tacă. Te-am mai întrerupt o dată, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am zărit sentinela cu pușca-mitraîieră și pe cei doi ofițeri, am înțeles ce era. Nu se mai auzeau tunurile. - Kamarad! am strigat de departe. Ich streche deutsch. Aber wenig, sher wenig... Unul din ofițeri începu să râdă. Celalt mă privea nedumerit, ca și cum s-ar fi întrebat dacă nu cumva îmi bat joc de el. - Vorbim românește, spuse. Ce se întîmplă aici? Unde sânt oamenii? - Au fugit în munte. Le-a fost frică... Locotenentul care râsese cu atâta poftă mă privea acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și toată fața i luminase: I-am adus bradul, spuse. Brad împărătesc. - Ce e cu dumnealui? întrebă Leopold. - A venit pentru coșciug, îl lămurii. Coșciug pentru Moș. Trage să moară. Are peste nouăzeci de ani... Soldatul ne privea pe rând, nedumerit, încercînd să ghicească ce se întîmplă. M-am întors spre el: - Sörg, i-am spus. Ein schoner Sörg für Grossvater. Neunzigjahre alt. Ne spusese că are nevoie de clopotniță, că va așeza acolo două mitraliere. Dar ne mai spusese și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]