2,380 matches
-
Bunicul ar fi mîndru de noi“. Unul dintre cele mai complicate procese din acum dispăruta știință a confecționării pălăriilor, din punct de vedere tehnic și politic, Îl constituia luarea măsurilor. Don Ricardo Aldaya avea un craniu care, potrivit lui Julián, era nefiresc de dovlecit și de plin de hopuri-dîmburi. Pălărierul fu conștient de dificultăți de Îndată ce dădu cu ochii de țeasta personajului și, În chiar acea noapte, cînd Julián zise că Îi amintea de anumite porțiuni de pe masivul Montserrat, Fortuny nu avu Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oferă lui Gulliver prilejul unei discreditări a istoriei și civilizației contemporane deformată grotesc de extremul negativism al autorului. De altfel, o trăsătură recurentă a epocii Luminilor este tocmai acest caracter grotesc al istoriei, văzută ca o sumă de incongruențe, de nefiresc, de distorsionat și monstruos. Houyhnhnm sau țara Cailor Nobili și a naturii perfecte, este modalitatea lui Swift de a polemiza cu unii dintre gânditorii epocii, după care omul este o ființă rațională. Omul nu este un animal pe atât de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer și-i pătrundea În corp, prin pori, prin nări, prin ochi și prin toate orificiile, Învăluindu-i Încetul cu Încetul măruntaiele, Încolțind În lăuntrul său o liniște nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm”, murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai moale aflat În preajmă, Îndesându-le când Într-o parte, când În alta. Mâinile ei erau date Însă În lături și cele două manechine, aflate În „călduri”, Își reluau activitatea, Încolăcindu-se unul peste altul În poziții atât de nefirești, Încât În cele din urmă Noimann și Mathilda, bătând din palme, izbucneau În râs. Costumele aflate În dulap le țineau isonul. Rochiile Mathildei așijderea. Un ropot de aplauze se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult. După câteva halbe băute pentru „Împăcare veșnică”, ciondănelile Între cei doi se reluară. Agasat de bărbia inginerului, care se mișca Încoace și Încolo, nefiresc, pe deasupra mesei, Bikinski Îl Înțepa rostind, cu sau fără voia sa, pe un ton imperativ, cuvântul smoală (sau catran), făcând astfel aluzie la faptul că, atunci când inginerul descindea la Corso direct de pe șantier, hainele sale mai miroseau Încă a gudron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cât ai clipi din ochi?” Cuvintele acestea Noimann parcă le mai auzise cândva. Le rostise, mișcându-se În van, aceeași gură. Medicul privi În direcția ginecologului. Pe scaunul pe care stătuse el cândva se afla acum femeia-salcie, Olivia. Aceeași lună nefirească Îi lumina trupul slab, acoperit de un lințoliu, ca un reflector. De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci, purtând În loc de cochilii zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vreau să aflu niciodată cine sunt sau cine au fost părinții mei, dar... eu sunt cel nebun sau la o determinare dată reacționează normal, deci sunt normal? Mai clar: dacă reacția mea ar fi cea firească și aș ignora situația nefirească În care mă aflu, nu cumva comportamentul meu ar fi puțin pieziș față de logică? Să zicem „dionisiac“, am propus au atunci, dar cred că nu ați acceptat propunerea mea. L-ați lăsat pe Solemnul să-mi facă el o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu ne-am fi putut opri. În anotimpul florilor căzute și înflorite temperaturile o luaseră razna iar vara mă înăbușea prin căldura ei, cu problemele mele, cu dilemele noastre! Într-o seară cu lună mare, clară, uluitor de luminoasă și nefiresc de pustie m-a încercat ispititor! A zăvorât ușa de trei ori... la fiecare mișcare zgomotul încuietorii creștea și ea se întrista. A pus lanțul la ușă, zornăia zgomotos, parcă și-l atârnase de gât! Era cocârjată din cauza mea, o
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
târâș, marș” „salt înainte” „la loc comanda”... Tu ai cântărit barabulele, arpacașul sau varza murată - l-a lămurit Dumitru.... Râsul camarazilor ținea loc de o mie de îmbrățișări. Când valul de râs s-a potolit, s-a așternut o liniște nefirească... Parcă nimeni nu îndrăznea să mai spună nici un cuvânt. În cele din urmă, glasul unuia dintre ei a rupt tăcerea: ― Ia să vedem noi care și încotro pleacă? De fapt, asta nu mai are însemnătate. Drum bun, fraților, și să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
capul În palme. Arcașul Simion, făcându-și de lucru la harnașamentul calului, cu ochii În lacrimi. Pietro neștiind dacă să urce spre sală sau nu. Așteptând poate ca măria sa să aibă o discuție lămuritoare cu ea. Și tăcerea. Tăcerea aceea nefirească, umedă și rece, tăcerea grea, de dincolo de tristețe, Într-un tărâm al ireversibilului. Erina trecu Își smulse privirea dinspre curte și reveni la voievod. Apoi făcu un pas Înapoi și spuse: - Nu... Voievodul ridică mâna Încercând să spună ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puternică, dar calmă. Nu ați construit decât un cuib al răului. O școală de asasini. Nu ați propovăduit decât nebunia! Legea voastră nu e viața, ci moartea! Deșertul! Amir simți tensiunea din Încăpere, dar mai simți și altceva, o căldură nefirească, o uscăciune de deșert. Începu să respire tot mai greu. Se gândi să iasă din spatele perdelei, ca să vadă ce se Întâmplă. Sau să iasă pe culoar, unde, cel puțin, aerul era respirabil. Dar aceeași voce Îi răsturnă toate gândurile. - Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca stare de spirit. Lumea Creației nu putea fi altfel decât imensă, variată, atotcuprinzătoare. Fără zâmbetul Erinei, lumea Creației nu mai era la fel. Ceva se schimba În echilibrul ei precar, fragil, infinitezimal. Ceva aluneca, imperceptibil, spre tristețe. Sau spre nefiresc. Prezența Erinei alături de el era firească până la un hotar și devenea nefirească odată ce acel hotar era depășit. Privind focurile care incendiau malul stâng al Prutului, căpitanul Oană se gândea că amândoi depășiseră acel hotar, așa cum năvala sălbatică a triburilor Crimeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
variată, atotcuprinzătoare. Fără zâmbetul Erinei, lumea Creației nu mai era la fel. Ceva se schimba În echilibrul ei precar, fragil, infinitezimal. Ceva aluneca, imperceptibil, spre tristețe. Sau spre nefiresc. Prezența Erinei alături de el era firească până la un hotar și devenea nefirească odată ce acel hotar era depășit. Privind focurile care incendiau malul stâng al Prutului, căpitanul Oană se gândea că amândoi depășiseră acel hotar, așa cum năvala sălbatică a triburilor Crimeii depășise nu doar hotarele Moldovei, ci și pe cele ale firescului. Ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ști că am ajuns. Vei putea scoate spada și vei putea spune voievodului tău: să pornim la luptă, Doamne, căci victoria va fi a noastră. Și atunci mă vei vedea. Încercă să alunge senzația de miracol, de sfințenie și de nefiresc din tot ceea ce se Întâmplase și Îl Întrebă pe Ștefan, cu un aer contrariat: - Toate ca toate, dar de unde... Doamne iartă-mă... știa de mănăstire? 1 august 1476, ora 19.30, Dealurile Sucevei Gărzile se Înmulțeau pe măsură ce mica escortă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar, dincolo de acele tăceri, exista o forță care lui Alexandru i se părea Înspăimântătoare. Ajunseseră la malul mării după două zile de navigat pe apele și prin delta Dunării. Ștefănel alesese un loc pustiu. Apoi tot ce se Întâmplase fusese nefiresc. Ceruse ca fregata lui Morovan să se adăpostească Într-un golf ferit de valurile venite din larg. Mai ceruse ca, În drumul ei, fregata să avertizeze pescarii aflați În larg că trebuie să revină la țărm În cel mai scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
începuturile originalei noastre tranziții, într-o localitate din Ialomița, mi se pare, populată numai de conaționali de-ai noștri mai bronzați, toate familiile erau posesoare de firme de afaceri, deși erau lipsite de știință de carte. Suntem martorii unor fenomene nefirești în viața socialeconomică, cu consecințe grave pe termen lung: răsturnarea valorilor și criza morală. Vedem cum ies în față înavuțiții peste noapte, corupții, cei cu tupeu și cei ce stăpânesc arta datului din coate. Școala este din ce în ce mai disprețuită, diplomele de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre ei în mare grabă. Se ascunde în spatele unui stâlp. Cea de a șaptea cavalerie necunoscută constă din nabab și o pereche de purtători de torțe, cam adormiți. Ar vrea ca aceștia să se miște mai repede, pentru că simte ceva nefiresc în vintre. Abia îl observă pe micul hijra care-l salută, aplecându-se până la pământ. Are ceva mai bun la care să se gândească. Femeile acelea vor vedea ceva. Îl vor vedea pe Înălțimea Sa, magnificul nabab la lucru! Pârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cel puțin. E chiar lucrul cel mai important. Le plac armele acestor oameni adunați aici. Armele și cocaina. La ora cinci, așa cum s-a stabilit, apare un șir de mașini. De pe margine se simte în aer o anume senzație de nefiresc. Bărbații se învârt în jurul mașinilor, aplecându-se spre câte o fereastră și încercând să-și găsească vreun tovarăș. Unui vânător elegant începe să-i curgă sângele brusc din nas, în timp ce partenerei lui care se pune pe țipat, i se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încercând să escaladeze pereții. Generalul a ordonat trupelor să tragă acolo unde era mulțimea mai concentrată. Soldații au tras, au reîncărcat, au tras din nou, au reîncărcat și tot așa. Între tiruri mai era câte o pauză, de o liniște nefirească, până încărcau muniția. Adjunctul șefului poliției stătea lângă general, urmărind scena. Le dai o lecție acestor oameni, a zis el. N-o vor uita prea repede. Generalul a încuviințat. Trupele lui au tras de 1.650 de ori. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în două părți inegale. În cea mai mică, unde se află tânărul rezemat, peretele s-a înclinat alarmant de la mijloc. Mortarul se fărâmițează, scurgându-se printre cărămizile puse una peste alta fără pricepere sau îndemânare. Calitatea discutabilă a peretelui pare nefirească, dacă avem în vedere că în vecinătate există clădiri robuste, chiar dacă, vechi fiind, au nevoie de tencuială și văruială. Tânărul mai trage odată languros din țigară și tresare speriat de apariția unui chip cu barbă albă, de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mâna mortului. Când îl întoarce, observă inițialele J.P.B. gravate pe o parte, ceea ce-l face să se simtă încă o dată vinovat, dar nu mai mult de o clipă. Portmoneul gol este lângă el. Bobby tocmai vrea să plece, simțindu-se nefiresc în preajma unui cadavru, dar ceva îl face să se oprească. Lângă piciorul lui, vede un mic suport pliant din piele pentru documente. În interior, este biletul de călătorie pe vapor spre Anglia, un pașaport pe numele Jonathan Pelchat Bridgeman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dă. Timp de câteva ore, fragmente dintr-un cântec însoțit de bătăi din palme au putut fi auzite jos, departe, în vale. Zgomotele făcute de coloana de hamali a lui Yusef care pleca, îi făcură pe toți să se simtă nefiresc și nimeni nu-i mai adresă vreo vorbă lui Marchant, care-și luă lopata și se duse să sape prima latrină. Vreme îndelungată, Fotse îi evită complet pe albi. Nu sunt curioși pe câmp, nici trecători. Ostilitatea lor face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă Ca într-un vis de toamnă apus aici Genunchi-mi plec ca într-o rugă Nici șoaptele în vânt ca suferințe Sau gândurile prinse-n țipătul obscur Ale neânțelesei neputinte Când vreau să ți le spun sub cerul pur
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
N-am înțeles în primele clipe. Pe urmă mi-am dat seama că aveam în spatele meu un șir de cetățeni care, prin nu știu ce mister, refuzau să ia cunoștință cu realitatea în care trăiau și considerau firesc ceea ce făcea vânzătorul și nefiresc ceea ce făceam eu. De aceea protestau. Mă aflam deci în fața unui evazionism activ. Care este mecanismul acestui fenomen? Ce se petrece, când ar fi fost atât de simplu, atât de ușor, să zici nu într-o anumită împrejurare, și lucrurile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]