1,869 matches
-
2.1.2; 2.1.3 supra); inversiunea verb-auxiliar (nu - verb - auxiliar) are doar patru înregistrări, doar în CB.1559-60 (Zafiu 2014, 2016), deci nu poate fi considerată o structură cu circulație reală în perioada veche. Vom reține următoarele idei: negația induce un efect de blocare a deplasării V-la-C; atestarea inversiunii (verb-clitic) la dreapta negației se datorește influenței străine originale asupra traducerilor. Distribuția inversiunii sub coordonare se prezintă astfel: situațiile cele mai frecvente sunt acelea în care inversiunea se distribuie simetric
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
patru înregistrări, doar în CB.1559-60 (Zafiu 2014, 2016), deci nu poate fi considerată o structură cu circulație reală în perioada veche. Vom reține următoarele idei: negația induce un efect de blocare a deplasării V-la-C; atestarea inversiunii (verb-clitic) la dreapta negației se datorește influenței străine originale asupra traducerilor. Distribuția inversiunii sub coordonare se prezintă astfel: situațiile cele mai frecvente sunt acelea în care inversiunea se distribuie simetric (în ambii conjuncți) (83) sau asimetric, cu inversiune în primul conjunct și structură neinversată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2008) pentru analiza slavonei bisericești, și anume că inversiunea rezultă din setarea mixtă (centru inițial/centru final) a Parametrului centrului; una dintre predicțiile acestei analize (/linii de analiză) este că inversiunea V-AUX este în mod liber disponibilă la dreapta negației, contrar datelor din română. Vom adopta perspectiva propusă pe larg în §III.3.5 (cu referire la limba modernă): inversiunea rezultă din deplasarea verbului în domeniul C; deplasarea are loc în componentul sintactic și se reflectă în linearizarea constituenților la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
corpusul utilizat de noi), Gheorghe (2016) prezintă următoarea statistică pentru diviziunea inversiune / structură neinversată pentru interogația totală: 70% inversiune / 30 % structuri neinversate. E drept, Gheorghe (2016) ia în considerare și întrebările totale negative (92); am subliniat mai sus ideea că negația blochează în general inversiunea din motive care țin de localitatea deplasării verbului, astfel că se poate aduce o obiecție împotriva statisticii prezentate de Gheorghe (2016), de felul următor: potențiala inversiune a verbului determinată de focalizare este blocată de proiectarea negației
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
negația blochează în general inversiunea din motive care țin de localitatea deplasării verbului, astfel că se poate aduce o obiecție împotriva statisticii prezentate de Gheorghe (2016), de felul următor: potențiala inversiune a verbului determinată de focalizare este blocată de proiectarea negației. Însă după cum arată exemplele de mai sus (91), structurile fără inversiune sunt atestate și în propoziții nonnegative, deci obiecția nu este întemeiată. Din corelația dintre inversiune și interogația totală se mai poate deriva un argument în favoarea analizei deplasării V-la-C ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a scos în evidență faptul că singurul element care se poate considera că lexicalizează nonambiguu poziția FIN0 este complementizatorul să37. Diagnosticele sintactice care indică generarea complementizatorului să în FIN0, discutate pe larg în §2.2 supra, sunt: lexicalizarea sa la stânga negației și a pronumelor clitice (chiar și în rarele cazuri de encliticizare pronominală la drepta lui să, care vor fi interpretate drept calcuri, v. infra), coocurența cu elementele de relație relative și structurile cu complementizator scindat (ca... să) și recomplementare (să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
față. În primul rând, există foarte puține atestări de encliză la dreapta lui să, doar în traduceri. În al doilea rând, într-un exemplu ca (102a), observă că encliza pronominală apare la dreapta complementizatorului să, dar mai ales la dreapta negației: analiza cliticelor și a negației (v. §§2.1.2; 2.1.3 supra) a scos în evidență ideea că encliza pronominală la dreapta negației nu se conformează specificului sintactic al românei vechi, ci copiază mai degrabă un model străin, slav
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
foarte puține atestări de encliză la dreapta lui să, doar în traduceri. În al doilea rând, într-un exemplu ca (102a), observă că encliza pronominală apare la dreapta complementizatorului să, dar mai ales la dreapta negației: analiza cliticelor și a negației (v. §§2.1.2; 2.1.3 supra) a scos în evidență ideea că encliza pronominală la dreapta negației nu se conformează specificului sintactic al românei vechi, ci copiază mai degrabă un model străin, slav(on). În al treilea rând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca (102a), observă că encliza pronominală apare la dreapta complementizatorului să, dar mai ales la dreapta negației: analiza cliticelor și a negației (v. §§2.1.2; 2.1.3 supra) a scos în evidență ideea că encliza pronominală la dreapta negației nu se conformează specificului sintactic al românei vechi, ci copiază mai degrabă un model străin, slav(on). În al treilea rând, pronumele encliticizat la dreapta lui să în exemplele (102b-d) este pronumele reflexiv; encliza pronumelui reflexiv a fost considerată un
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
iar diferențele diacronice dintre româna veche și româna modernă rezultă din opțiunile diferite de deplasare a constituenților în proiecția verbală extinsă. Structura funcțională propusă pentru domeniul CP și porțiunea superioară a domeniului IP este următoarea (ignorăm, pentru această reprezentare, grupul negației NEGP și proiecțiile de topic TOPP din periferia stângă a propoziției): (104) FORCEP qp FORCE 0 FOCP qp FOC0 FINP [uFocus] qp FIN0 PERSP* qp PERS0 IP {MOODP > TP > ASPP} Într-o structură simplă cu encliză pronominală, de tipul celei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
distanță este atestată, fiind tipică propozițiilor interogative totale nonnegative (108). De altfel, în propozițiile interogative totale negative (atât din româna veche (107), cât și din româna modernă), verificarea trăsăturii [uFocus] se face tot prin ACORD la distanță, sub ipoteza că negația nu se deplasează ea însăși la FOCP, ci rămâne in situ39; nu este însă clar dacă în această situație negația însăși sau verbul verifică trăsătura de focus. (107) Nu vor câdea amândoi în groapâ? (CT.1560-1: 127v) (108) Sfinții lu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
veche (107), cât și din româna modernă), verificarea trăsăturii [uFocus] se face tot prin ACORD la distanță, sub ipoteza că negația nu se deplasează ea însăși la FOCP, ci rămâne in situ39; nu este însă clar dacă în această situație negația însăși sau verbul verifică trăsătura de focus. (107) Nu vor câdea amândoi în groapâ? (CT.1560-1: 127v) (108) Sfinții lu Dumnezeu păcătoși au fost? (CC1.1567: 246r) (TOPP TOPP >) FOCP qp FOC0 FINP [ufocus] qp FIN0 MOODP qp MOOD0 TP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
primul rând poziția auxiliarelor pentru diagnosticarea deplasării verbului la C. După cum s-a remarcat în secțiunile anterioare (v., mai ales, §2.1.2 supra), encliza pronumelor (mai ales reflexive) nu respectă întocmai specificul sintactic al românei vechi (cliticizare la dreapta negației, a complementizatorului de subjonctiv să), fiind influențată de reguli sintactice străine (slavone); de asemenea, linearizarea postverbală a unor pronume clitice (fem. sg. ac. o) este determinată fonologic (evitarea hiatutlui), nu sintactic (prin deplasarea verbului), dovadă și linearizările de tip AUX
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de tip gapping cu omiterea verbului în primul conjunct este extrem de rară, nu sistematică 42, v. Ross 1967 etc.). În plus, analiza prin roll-up movement presupune existența a o serie de structuri neatestate, de exemplu, inversiune V-AUX la dreapta negației (v. și §3.2.2 supra). Alternativ, ne putem folosi de ipoteza propusă de Poletto (2014: 77), și anume că traducătorii / scribii / autorii de texte originale nu produc enunțuri negramaticale, ci exploatează opțiunile sintactice ale limbii-țintă. În cazul de față
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
destulă claritate faptul că, deși forma de deplasare a verbului este deplasarea ca grup - așadar, prin specificatori -, verbul trebuie să tranziteze toți specificatorii verbali (cu specificarea categorială [+V]), după cum arată fenomene precum încorporarea adverbelor clitice, efectele de blocare induse de negație etc. Cu alte cuvinte, modul de deplasare a verbului sub inversiune este constrâns de specificarea categorială a diferitelor centre/proiecții din nucleul propozițional, fapt care trebuie încorporat în mod direct în analiza sintactică. Deplasarea la FINP rezolvă această problemă, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aport pragmatic) nu întâmpină efecte de blocare și localitate de tipul celor înregistrate în inversiunea V-CL și V-(CL-)AUX, cu auxiliar nonpasiv - de exemplu, participiul pasiv (chiar cu o structură complexă) poate fi în mod liber dislocat la stânga negației ([Citită serios]icartea nu a fost ti), pe când deplasarea verbului sub inversiune este blocată de negație. Pe scurt, o analiză mai flexibilă, care permite deplasarea neconstrânsă a verbului în domeniul C nu suprinde constrângerile asupra inversiunii și trebuie abandonată în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
CL și V-(CL-)AUX, cu auxiliar nonpasiv - de exemplu, participiul pasiv (chiar cu o structură complexă) poate fi în mod liber dislocat la stânga negației ([Citită serios]icartea nu a fost ti), pe când deplasarea verbului sub inversiune este blocată de negație. Pe scurt, o analiză mai flexibilă, care permite deplasarea neconstrânsă a verbului în domeniul C nu suprinde constrângerile asupra inversiunii și trebuie abandonată în favoarea unei analize mai constrângătoare: deplasarea verbului la C în poziție fixă. 3.3. Dinspre latină înspre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
limbilor romanice vechi, fază de tranziție în trecerea de la latină la limbile romanice. Această categorie include situații în care verbul se deplasează la C în condițiile în care este precedat de propoziții subordonate condiționale sau temporale, de ablativul absolut, de negație, de adverbe/grupuri adverbiale. Cu privire la româna veche, este de reținut și observația Rodicăi Zafiu (2014), conform căreia inversiunea (deplasarea V-la-C) din propozițiile principale este o strategie de "solidaritate" între anumite blocuri sintactice (relativă liberă/propoziție condițională - propoziție principală; propoziții principale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
De asemenea, unele tipuri de dislocare din spaniola veche (cel puțin în propozițiile subordonate) este posibil să rezulte și din faptul că pronumele clitice în spaniola veche au o gramatică dublă: în propozițiile subordonate, sunt atestate clitice și la dreapta negației (clitice orientate spre flexiune), și la stânga negației (clitice orientate spre complementizator) (Rivero 1997) (v. și §III.3.2, text și note); astfel, unele forme de interpolare sunt efectul orientării pronumelor clitice înspre complementizator (cliticele deci nestabilind o relație de adiacență
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spaniola veche (cel puțin în propozițiile subordonate) este posibil să rezulte și din faptul că pronumele clitice în spaniola veche au o gramatică dublă: în propozițiile subordonate, sunt atestate clitice și la dreapta negației (clitice orientate spre flexiune), și la stânga negației (clitice orientate spre complementizator) (Rivero 1997) (v. și §III.3.2, text și note); astfel, unele forme de interpolare sunt efectul orientării pronumelor clitice înspre complementizator (cliticele deci nestabilind o relație de adiacență cu verbul). În concluzie, este de amintit
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
encliză pronominală, implicând mai ales pronumele reflexiv (inerent sau cu funcție sintactică), rezultă din influența modelelor / textelor slavone asupra vechilor scrieri românești (Stan 2013: 21-22, 170). Aceste contexte pe care le etichetăm ca fiind nespecifice sunt encliza pronominală la dreapta negației, la dreapta complementizatorului subjonctival să sau la dreapta auxiliarului verbal, ilustrate prin exemple ca (172). Toate cele trei contexte sunt nespecifice pentru că distribuția enclizei la dreapta negației, a complementizatorului să sau a auxiliarului verbal arată că encliza verbului nu se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
contexte pe care le etichetăm ca fiind nespecifice sunt encliza pronominală la dreapta negației, la dreapta complementizatorului subjonctival să sau la dreapta auxiliarului verbal, ilustrate prin exemple ca (172). Toate cele trei contexte sunt nespecifice pentru că distribuția enclizei la dreapta negației, a complementizatorului să sau a auxiliarului verbal arată că encliza verbului nu se asociază cu deplasarea verbului în domeniul C53. Alte situații de encliză pronominală, chiar dacă se produc prin copierea unui model străin, respectă specificul sintactic al românei vechi, deci
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
110): "[a]cuzativul reflexiv s-a dezvoltat în cadrul formelor verbale reflexive. Aceste forme au fost de la început analitice. Pronumele reflexiv sę sta de obicei după verb, cum a rămas până astăzi, îndeosebi în limbile slave de răsărit". Discutând raportul dintre negație și predicatele cu clitic reflexiv din structurile slavonești vechi, Willis (2000: 336) face următoarea remarcă, de mare importanță pentru analiza noastră: "[i]n other cases where negation and pronominal clitics co-occur in the Gospel translations and the Codex Suprasliensis, the
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este dubla realizare a auxiliarului. Acest fenomen este foarte rar, fiind disponibil mai ales când se asociază și cu dublarea pronumelui clitic: (175) și i-ai mântuitu-i-ai(PH.1500−10: 16v) În același spirit, postpunerea auxiliarului la dreapta negației (tot un context nespecific) este atestată doar în CB.1559-60 (Zafiu 2014, 2016): (176) Nu lăsa-se-va sufletul lui în Iad (CB.1559-60: 22) Absența unui model străin explică, așadar, diferențele (însemnate) de frecvență dintre diversele fenomene nespecifice. 5
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în mod obișnuit marcate pragmatic în română pentru redarea unor enunțuri neutre, nemarcate. Citirile pragmatice asociate în mod obișnuit cu topica marcată sunt deci anulate. 6. Concluzii. Rezumat Statutul categoriilor funcționale (i) Analiza elementelor funcționale verbale relevante pentru deplasarea verbului (negația propozițională, cliticele pronominale, auxiliarele verbale, complementizatorul să) a scos la iveală faptul că, exceptând unele structuri cu auxiliar (v. punctul (ii)), acestea erau în bună parte gramaticalizate încă din primele atestări al românei în forma în care le cunoștem în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]