2,766 matches
-
auzi cum sună cineva la ușă. Părintele St John Froude deschise și fixă cu privirea chipul inspectorului Flint. — Slavă Domnului c-ați venit! icni el. E aici, înăuntru. Inspectorul și doi agenți în uniformă pătrunseră în hol. Wilt îi urmă neliniștit. Acesta era momentul care-l înspăimânta. Până la urmă însă a fost mai bine decât se așteptase. Nu și pentru inspectorul Flint. El intră în birou și se trezi în fața unei femei masive și goale pușcă. — Doamna Wilt... începu el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în poveste, nu m-am mai putut opri. Cartea parcă ar fi căpătat o viață proprie, și am devenit așa de implicată încât visam noaptea personajele și vorbeam despre ele ca și cum ar fi fost oameni adevărați. Părinții mei deveneau din ce în ce mai neliniștiți. Mama spunea că nu era normal comportamentul meu și că toți scriitorii sunt nebuni. Oricum, Mike m-a încurajat mult în timpul celor patru luni de scris întruna. Uneori stăteam trează toată noaptea la computer, uitând cu totul să mă bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tău ? — Au ! O ajutam pe Emma să se răzbune pe inamic. — Nu e inamicul meu, tâmpito ce ești... Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plâns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gâfâind, cu plămânii arzându-mi. Când ajung la șosea mă uit Înnebunită În stânga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca doi buni prieteni...“ — Domnișoară Bloomwood, întâmplarea face că tocmai v‑am scris o scrisoare... zice Derek Smeath, în clipa în care o chelneriță îi pune un expresso dinainte. Vocea lui devine brusc serioasă i‑ar eu mă simt brusc neliniștită. O, Doamne, ce‑oi mai fi făcut acum? — ...dumneavoastră și tuturor celorlalți clienți ai mei, adaugă. Ca să vă spun că plec. — Cum? Îmi las ceașca de cafea jos, aproape spărgând‑o. Cum adică plecați? Plec de la Banca Endwich. M‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
apropie de mine, strângându‑și halatul în jurul ei și se uită îngrijorată la mine. Of, Bex. Își mușcă buza. Nu știu ce să zic. — E OK, zic. Sunt bine. Serios. — Bex... Zău, sunt bine. Îmi feresc privirea, înainte ca, văzându‑i chipul neliniștit, să izbucnesc în lacrimi și încep să‑mi scotocesc prin geantă. Uite...ți‑am luat chestiile alea de la Clinique de care mi‑ai zis, și chestia aia specială pentru ten, pentru mama ta... Îi dau sticluțele și continuu să scotocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu vorbim despre asta. — Da? zice Suze. Păi... OK. Dacă ești sigură că asta vrei. — Asta vreau. Trag aer în piept adânc. Serios. Sunt bine. Tu ce faci? Și eu sunt bine, zice Suze și îmi aruncă iar o privire neliniștită. Bex, ești foarte palidă. Ai mâncat ceva? — Mâncare de avion. Știi cum e. Îmi scot haina cu degete tremurătoare și o atârn în cuier. — A fost... OK zborul? zice Suze. — De vis! spun, cu voioșie forțată. Ne‑au pus ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
așa de bine. Ba nu! Zău, Suze... — Ți‑ai cheltuit toți banii pe ramele mele. Începe să‑i tremure vocea. Toți banii. Și acum ai datorii. — Ba nu! Dacă nu erai tu, nu aveam așa mare succes. — Ba da! spun neliniștită. Ba sigur că ai fi avut. Suze, faci cele mai frumoase rame din lume. Zău... uite la asta! Înșfac cea mai apropiată cutie și scot o ramă din material de blugi prespălat. Aș fi cumpărat asta chiar dacă nu te cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și... o fi imaginația mea de vină, sau cineva i‑a făcut un machial prea palid? O să fie galbenă ca lămâia în lumina reflectoarelor. Chloe, mă gândesc și‑mi ascund cu greu un mic surâs. — A, zice Clare, părând destul de neliniștită când mă vede, bună, Becky. — Bună, Clare, zic. Nu ne‑am văzut de mult. — Da. Ei. Își împreunează mâinile. Mi‑a părut rău când am citit despre problemele tale. — Mersi, spun lejeră. Totuși, parcă bate un vânt rău, nu, Clare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să spună Derek Smeath. Ce i‑o fi spus Derek Smeath, oare? — Așa că vedeți, nu am nici cea mai mică problemă, adaug. De fapt, niciodată nu mi‑a fost mai bine ca acum. Aha, spune Emma. Înțeleg. Are o privire neliniștită, și știu că Barry îi urlă probabil ceva în cască. — Dar, chiar dacă situația ta bănească s‑a reglat temporar, viața ta e probabil distrusă. Se apleacă iar spre mine, cu compasiune. Nu ai serviciu... prietenii te‑au părăsit... — Din contră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de Michael n‑a suflat un cuvânt. Se încruntă. Și n‑am putut să stau cu mâinile în sân și să te las să dispari. Își împinge paharul pe masă absent, de parcă ar căuta ceva, și mă uit la el neliniștită. Ai avut dreptate, zice brusc. Am fost obsedat de ideea de a reuși la New York. A fost un fel de... nebunie. Isuse, am făcut numai rău în jur, nu? Ție... nouă... afacerii... — Haide, Luke, zic stângace. Nu e cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am știut asta decât atunci când nu te‑am mai avut lângă mine. De când ai plecat, nu mă gândesc decât la ce mi‑ai spus. Despre ambițiile mele. Despre relația noastră. Chiar despre mama. — Despre mama ta? Mă uit la el neliniștită. Am înțeles că ai încercat să‑ți stabilești o întâlnire cu ea... — N‑a fost vina ei. Ia o gură de Pernod. A intervenit ceva și n‑a putut să vină. Dar ai dreptate, ar trebui să petrec mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
momentul pe care îl iubesc cel mai mult în noua mea meserie. Provocarea inițială. Uite problema - găsește‑i soluția. Preț de câteva clipe nu zic nimic, desenând mii de steluțe și lăsându‑mi mintea să lucreze, în timp ce Lalla mă privește neliniștită. — OK, zic în cele din urmă. Am găsit. Pantalonii tăi Helmut Lang pentru ședințele de prezentare, rochia Jill Sander pentru prânz și o să‑ți găsim ceva nou pentru cină. Mă uit la ea cu ochii mijiți. Poate ceva pe verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei, apoi aceasta de dezvoltă și se transformă în necesitate, obsesie și dependență. În cele din urmă, întreaga ei existență se bazează pe asta, pe fantezia ei - trebuie să se simtă dramatică, trebuie să joace un rol, căci altfel devine neliniștită, stresată și bolnavă. Nu se face bine până nu-și distribuie un alt rol. E miezul nopții. Se spune că Templul lui Confucius este un loc vizitat de fantomele părăsite - fantomele care au nesocotit tradiția în timpul vieții și au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
argintie șiroiește din vârful degetelor lui. Ea îl privește, ștergându-și fericită lacrimile. Prin el, ea învață să se simtă bine cu ea însăși. Învață că propria-i judecată contează, că se poate încrede în ea însăși. Nu mai este neliniștită. Yu Qiwei o face fericită, mulțumită și inspirată. Se curtează serios. Ea este femeia lui în toate ipostazele. În fiecare noapte, e diferită. Îi place la nebunie să joace. Noaptea trecută a fost Nora, în noaptea asta e Doamna Yuji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
El amintește de pasiunea furtunii și de fluviu. Mergem pe jos prin întuneric. Suntem trei. Un prieten al lui Yu Qiwei merge la o oarecare distanță în spatele nostru. Asta va fi ceremonia noastră, zice el, o unire în spirit. Zâmbesc, neliniștită dar plină de entuziasm. Îi mulțumesc pentru călăuzire. Încetinim pasul pentru a-i permite prietenului să ne ajungă din urmă. Yu Qiwei mă dă apoi în grija prietenului - un agent secret comunist. Vorbește cu prietenul din nou despre siguranță, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
el, cât îl iubesc. Fac un legământ pe viață față de un om pe care îmi e greu să-l mai iubesc. E un sacrificiu. Pentru iubire, însă, sunt dispusă să fac orice. Mă cutremur pe dinăuntru. Arunc zarul. De ce sunt neliniștită? Trebuie să ai credința mai întâi, ca s-o lași să lucreze în favoarea ta, mi-a spus cândva un predicator budist. Trebuie să-mi pun credința în Tang Nah, trebuie să-mi pun credința în faptul că relația noastră va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pune în evidență boala. Nu contează că ea este Doamna Mao. Pentru a-i demonstra Partidului loialitatea, va fi și ea verificată la fel. I se spune că e rândul ei să se înmoaie în borcănelul cu substanță chimică. E neliniștită. Își face griji în legătură cu trecutul ei, mai ales pentru semnătura de pe documentul lui Chiang Kai-shek prin care condamna comunismul. Deși prietenul ei, Kang Sheng, a instruit-o ce să facă, ea tot e nesigură. Vrei, te rog, să participi, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
președinte are și el nevoie de tine. Tânărul stă rezemat de zid, cu respirația îngreunată. E nedumerit de propria-i reacție față de femeie. De puterea misterioasă înveșmântată sub uniforma lui. Ea vede cum îi lucesște transpirația pe frunte. Pare intimidat, neliniștit și învins. Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă ocazia de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă e depozitată în coșul de gunoi al istoriei. Bărbăția Micului Dragon este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu el pe singurul catâr care i-a mai rămas armatei. Relația noastră se dezvoltă într-o direcție ciudată. A trecut multă vreme de când ne-am arătat unul altuia afecțiune. Cu cât câștigă mai multe teritorii, cu atât sunt mai neliniștită. În ciuda a tot ceea ce am făcut, a tot ceea ce am îndurat, nu mă bucur de recunoaștere. Firea mea refuză să trăiască o viață invizibilă. Pretind recunoaștere și respect, dar nu obțin nici una, nici alta. Într-o zi, jurnalistul cu chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În timp ce-l urma, ea încercă să nu se gândească la sentimentele ei. Încăperea prea mare într-un mod deloc necesar. Lumina arunca petale de crin pe suprafața peretului, care părea că se ondulează. Singură cu Mao, se simți ciudat și neliniștită. El se așeză pe canapea și îi făcu semn din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp, se simți stingherită și îl rugă să o scuze că pleacă. El păru surprins. Îi spuse că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am sifilis. A venit răspunsul de la doctorul meu. Las să-mi scape un oftat de ușurare. Mi-a fost teamă. Curioasă, hotărăsc să-l sun pe dr. Li, doctorul lui Mao. Îl întreb dacă Mao are sifilis. După o ezitare neliniștită, dr. Li explică că îi trebuie o adeverință cu permisiunea Biroului Politic, ca să dezvăluie informații despre sănătatea lui Mao. Nu contează că sunt soția lui? Am primit dispoziții să nu răspund la nici o întrebare referitoare la sănătatea președintelui, Doamnă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
apropiați. Tovarășul Kang Sheng mi-a spus că ai o idee importantă, pe care ar trebui să o aud. Am replicile pe vârful limbii. M-am tot pregătit pentru asta. Am repetat rolul de o sută de ori. Dar sunt neliniștită. Chiar o să-mi găsesc drumul înapoi la el? Tovarășe președinte, începe ea. Ai subliniat la a opta ședință al celui de-al zecelea congres că există o tendință de folosire a literaturii ca armă pentru atacarea Partidului Comunist. Sunt întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o noapte de nesomn. La miezul nopții, discută dacă să îi trezească pe copii ca să le lase testamentul lor. Se răzgândesc, pentru că se conving pe ei înșiși că Mao este liderul Partidului Comunist, nu un rege feudal. Dar sunt, toșuși, neliniștiți. Stau în frig și așteaptă să se lumineze de ziuă. Înainte de crăpatul zorilor, Liu se sperie brusc. Sunt bătrân, zice el. Femeia își deschide larg brațele, ca să-l strângă la piept. Îi simte trupul tremurând ușor. Faci tot ce poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Sheng, Chun-qiao și discipolul său, Yiao Wen-yuan. Ne așezăm pe partea stângă a unei mese lungi, cu Mao și premierul Zhou la fiecare capăt al mesei. Suntem îmbrăcați cu toții în uniforma Armatei Populare de Eliberare. Sunt emoționată și un pic neliniștită. Îmi fac griji că nu par destul de dură. Ye e mai bine. Ea e o nevastă de soldat tipică, în stare să lovească în masă mai tare decât bărbatul ei. De când Mao vrea ca Lin să fie succesorul lui, Ye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fără combustibil. * Cu Lin Biao scos din joc, eu și premierul Zhou devenim singurii rivali pentru poziția de succesor al lui Mao. Trebuie să mă grăbesc. Trebuie să lupt împotriva oamenilor premierului Zhou, ca și împotriva propriului meu soț. Sunt neliniștită și de-abia pot să stau locului. În vise, aud pași. Devin nervoasă când trec pe lângă șifoniere. Mă tem că asasinii se ascund în spatele hainelor. Sar peste mese ca să reduc prilejurile de a fi otrăvită cu mâncare. Îmi schimb secretarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]