1,518 matches
-
țâncilor și premii speciale pentru stil, originalitate, căci altfel, acordându-le coronițe numai plicticoșilor de nota zece, vom ajunge, ceara mă-sii, cita ea din nu știu ce clasic, să nu mai dăm lumii niciun Eminescu, Brâncuși sau... Și, cu tactul ei nemaipomenit, arăta mamei și ninetistelor caietele mele de elev original, inventiv, citea cu patos din ele și se bucura nespus, întrucât numai ea și eu puteam descifra acel univers ciudat de îmbârligături despre care învățătoarea spunea apăsat și repetat că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
viteza, întrucât, de unde tocmai plecaseră, întârziaseră mai multișor decât au stabilit, la plecare, că vor poposi, la fiecare colindat. Ajunseră și-n cealaltă localitate. Ceremonialul se desfășură potrivit prevederilor. Își terminară și aici treaba. Porniră mai departe.Bucurie și entuziasm nemaipomenit - din partea tuturor. Urmară încâ vreo câteva opriri, pe la alte adrese. Mulțumire enormă și din partea colindătorilor, și din a colindaților. Pretutindeni erau întâmpinați cu gustări, cu prăjiturele, cu plăcinte, colaci și bani. Inclusiv cu băutură. Mătușa Irina mai dădea câte un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-o lase pustiei, și el să se ducă-n lume. Cu milioanele-n spinare, în spinarea băncilor, evident, a străbătut multe căi, până ce s-au agățat, el de ea și ea de el, s-a agățat, zic, de o nemaipomenită dulcinee. La asta, a durat, până iau ieșit la iveală hachițele, două zile. În cea de a doua zi, cum se aflau pe terasa celei mai sompuase vile, cu fața la mare și cu trambulina de pe care te arunci, plonjând în apele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
până iau ieșit la iveală hachițele, două zile. În cea de a doua zi, cum se aflau pe terasa celei mai sompuase vile, cu fața la mare și cu trambulina de pe care te arunci, plonjând în apele ca oglinda, în timp ce făceau un nemaipomenit sex, în fracțiunile de secundă în care el ejacula, ea, ca friptă de o nevăzută urzică, a prins a țipa, și a-l amenința, că-l gâtue, încât, bietul Blându, a sărit de pe ea și a rupt-o la fugă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atât de curată, și asfințitul, cu cerul colorat într-un roșu intens, papagalii luându-și rămas-bun de la lumina zilei și stârcii trecând spre apus, căutându-și somnul. Clipi din ochi uimit: Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea drept în ochi. Sări de pe creangă și merse în întâmpinarea lui. Se opri dinaintea lui și yubani își întinse brațul, desfăcând palma, în care apăru un fluture galben, strivit și cu aripile frânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stradă. Părăsi curând marile bulevarde și se înnopta deja când intră în orașul vechi Santa Cruz cu palate enorme, grădini mititele, biserici baroce și străzi cu piatră șlefuită de ani și de ploi. Se opri în fața vitraliilor catedralei și în fața nemaipomenitului filigran de broderii în lemn de la balcoanele Palatului Viceregelui. Privi perechile ce se așezau pe parapetul acoperit cu mușchi al fântânii din Piața Spaniei și cină în aer liber în fața ferestrelor unei vechi căsoaie în care, după cum spunea tradiția, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se înnopta când începură să sosească războinicii. Distanța de la care trebuie că auziseră exploziile probabil că a fost într-adevăr nemaipomenită, pentru că alergaseră toată ziua și doar cei mai puternici ajunseră în sat înainte să se întunece. La lumina jăratecului din fostele lor cămine, priviră spectacolul în tăcere. Un războinic înaintă foarte încet, cu ochii ațintiți asupra colibei sale, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de oră cu Jeanne D’Arc, În varianta „Barely 18 fără zale“, am Înțeles că porecla de „Fecioara din Orléans“ nu i se potrivea deloc. Hălăduind prin categoria MILF, am dat de laboratorul Mariei Curie, care s-a dovedit un nemaipomenit cuibușor de nebunii, amorul printre compușii radiului fiind totuși Îngreunat de portul obligatoriu al costumului de plumb. Iubitorii de artă vor fi, poate, surprinși, Însă vestita Mona Lisa a fost o dezamăgire: În tot timpul vizitei, a brodat chicotind la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-i urez la mulți ani. N-am reușit. Oricum, nu cred că i-ar fi făcut plăcere. Știi, are cam aceleași concepții ca ale tale. — La mulți ani este o urare tristă. — Primii treizeci după ce s-a născut au fost nemaipomeniți. Mama lui a murit la naștere, iar asta, așa cum se-ntâmplă, ne-a apropiat. Era Însă un copil făcut la bătrânețe și mereu am fost obsedat de ideea c-o să-l las, la un moment dat, singur. Când am Împlinit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-și nostalgiile în imaginea unui artist inexistent, care să concentreze ceea ce ea nu izbutise ?... sau amintirea soțului suprapusă unui fiu iluzoriu, în stare să realizeze... să realizeze „depășirea, și nu maimuțăreala naturii“. Când întâlnea acest cuvânt, doamna Hariga dobândea o nemaipomenită înverșunare și uscăciune. Ca și cum nimic n-ar fi scârbit-o mai mult decât natura încă vie într-însa și în jurul ei. Chiar dacă (sau poate pentru că) tot natura îi dăruise cândva bucuria dragostei și harul artei ? ...Însăși vocea fetei, relatând patetic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a duminicii, deveni neagră, ca și aleile și arborii eliberați de arșița de peste zi. Se ridică în picioare, scuturându-și brațele și umerii pentru a se dezmorți. ...Trupul ei părea că se pierde în îmbrățișare, topindu-se. Devine cu-adevărat nemaipomenită în participare... așa spusese Lucian, înainte de a se despărți. Se întorsese, dintr-odată, spre celălalt, pentru a-i mai relata încă un amănunt. Singura femeie cunoscută astfel : râdea. Lucian ținuse să ducă relatarea până la capăt. Cuvintele veneau fără grabă, străine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și eram Împăcat. Tare mult m-am mirat Însă când am auzit că ceilalți vor să mă ucidă din cauza asta. Nu pricepeam de ce vor așa ceva, iar Moru nu-mi spunea mai nimic, dar așa a fost el mereu: un hoț nemaipomenit care așteaptă să vadă Încotro o iau lucrurile. Între timp, am devenit și eu la fel, Însă pe vremea aceea era mai simplu să ucid, și nu numai oameni: păsări, animale și orice vietate care mi se punea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pe de altă parte, puteam eu să fiu sigur că, Într-adevăr, așa făcea apa? Și dacă da, Îmi folosea la ceva să știu asta? Și dacă nu-mi folosea mie, putea să folosească altcuiva să afle un asemenea lucru nemaipomenit? După ce m-am mai uitat la copaci o vreme, am luat-o din nou pe potecă până ce, deodată, În fața ochilor Îmi apăru o Întindere nesfârșită, fără de munți. Am rămas locului și nu-mi credeam ochilor. Era o mare Întindere, dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așteaptă de atâta amar de vreme? Căci, cine altul mai umblă așa? Of, of, Tată care s-ar putea să nu exiști! Abia acum vedeam de ce Moru tot vorbea de puterea vorbelor. Cui avea să-i fie de trebuință asemenea nemaipomenită putere, Tată, cui? - asta mă Întrebam când i-am văzut cum s-au aruncat cu fața la pământ, În fața mea. - Auzi tot! Auzi tot! Auzi tot! - spuneau ei, dorind să rostească, de fapt: Știi! Știi! Știi! - numai că habar n-aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îndemână. Doar după mulți-mulți ani aveam să aflu că așa se purtau femeile cu oamenii: Îi făceau să nu se simtă În largul lor indiferent ce ar fi vrut de la ei. Încurcau lucrurile, amestecau dorințele și, În general, nășteau o nemaipomenită brambureală În care se simțeau ca peștele În apă. M-am ridicat În capul oaselor. Speram s-o fac pe Vinas să se miște pentru că mă apropiasem prea mult de ea, dar ea nici că s-a clintit din loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să respire mai iute. - Ieși de-aci, ieși de-aci, ieși de-aci, tot zicea Gula și așeză În fața chipului lui Unu o făcătură netedă de ziceai că-i o bucată de gheață lucioasă. M-am holbat la lucrul acela nemaipomenit și mi-am dat seama că În el licărea chipul pruncului, Întocmai cum Îl știam. Am dat sa mă uit Îndărătul făcăturii, dar n-am zărit nimic. Tocmai vroiam să Întreb cum de Îl ascunseseră pe Unu În lucrul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de trebuia să ne croim și noi drum, cu sulița și cu piatra de mână. Într-una din zile, pe când treceam peste un fir de apă și puteam să vedem mai departe de jur-Împrejur, zărirăm pe malul din față o nemaipomenită foială. Frunzele grele ale tufelor se cutremurau, copacii păreau și ei că tresar, iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mult și cei ce veneau dinspre Miazăzi ne văzură și ei. Își dădură lucrurile jos din spinare, lăsară deoparte ce târau după ei, iar oamenii se așezară În față, amenințători, cu sulițele ridicate deasupra capetelor, strigând și făcând o hărmălaie nemaipomenită. Câțiva prinseră a sări În sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau afară din casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de pândari pe care Îi lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbească niciodată. Cum-necum, falnic sau bătrân, blând sau bun - toate neamurile din câmpia aceea care nu se sfârșea, ziceau că se trag din cal. Vindecătorii lor spuneau că, odată și odată, caii aceia aveau să fie tovarășii oamenilor În niște nemaipomenite lupte de sânge care, cine știe de ce, erau așteptate de toți. Vorbeau de alte lupte, Însă, nu de cea pusă la cale de noi. Runa se apropie și-l trase pe fiu-său deoparte. Unu se apucă să cârâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai găsit-o Întinsă În patul tău; s-a ridicat să te Întîmpine ca pe iubitul fără seamăn al visurilor ei - doctorul Eustace Mc Namee - un nume, o persoană, o iubire plăsmuite de ea. Apoi Îi povestești despre familia ei nemaipomenită, despre cele trei surori ale ei și despre tatăl ei - toți atinși de aceeași nebunie, dar lipsiți de forța, energia și priceperea ei; și despre felul cum i-a Întreținut pe toți de la vîrsta de optsprezece ani. Îi povestești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
credea că este Mesia, deși se spune că el a negat acest lucru, scheleticul Ioan Botezătorul a avut și el parte de un astfel de tratament preferențial pentru un Mesia. Ceea ce a mai rămas din urma lui a fost abundența nemaipomenită de capete de a lui găsite pe malul Iordanului. Până la ora aceasta, sunt peste 30 de capete de a acelui Ioan Botezătorul, găsite și atestate în regulă de experții bisericești. Se pare că se vor găsi în continuare capete de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai întreabă câte cineva mai răsărit, din turma asta românească, răspândită aiurea pe piciorul de plai. Păi este posibil, zic eu, fiindcă musiu Băsescu a reușit în lungii și foarte greii săi ani de mandat, zice el, să implementeze ceva nemaipomenit, ceva care cred că nu are echivalent oriunde altundeva în lume, fie chiar și în înșelătoarea lume a politicii. Cu eforturi proprii, ajutat firește și de talentul natur dat de mă-sa, a descoperit discursul politic alandala, confuz din toate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sunt ticluite la cel mai înalt nivel. In fiecare zi, onor conducerea Statelor Unite ale Americii, prin diverși interpuși, (așa numiții oameni de paie), apare în presă cu diverse declarații halucinante despre moartea lui Bin Laden. Ba că avea alte planuri de atentate nemaipomenite și devastatoare pentru prea cinstitul popor a lui Obama, ba că avea un purcoi de documente secrete americane, luate nu se știe cum, chiar din troaca de documente secrete de la Casa Albă, ba ca era foarte periculos, (ia te uită
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de Manuela, este Creatorul unui destin la îndemâna imaginației sale. Aceste relatări, slabe în consistența lor, au rolul de a contura nevoia de a trăi a eroinei. Are nevoie de o excitabilitate emoțională pentru a-și proba simțurile. Viziunea regizorală este nemaipomenită, în descrierea posibilei crime pasionale, cu revolverul Ăce apare în operă asemeni unui personaj) despre care ea crede că a fost cumpărat doar cu acest scop, planurile scenice sunt reflectate crescendo: “... Pe unde va trece? Cui va sugera un gând
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]